1,569 matches
-
privește partea bună a lucrurilor. Or să-l învețe să conducă și să se ocupe de un motor. Or să-l transforme într-un nazist, desigur, da’ cel puțin va fi un nazist care se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să dobândească o calificare în mecanică nu era, probabil, cine știe ce consolare pentru un bărbat care, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niciodată vreun rău nimănui. Vocea lui se frânse în timp ce adăugă: Cine ar fi putut să o ucidă, Kommissare? Cine ar fi putut să facă așa ceva? — Asta este ceea ce intenționez să aflu, am zis. Dar soția lui Hanke, care stătea pe bancheta din spate, credea că are deja răspunsul: — Nu este evident cine e răspunzător? zise ea. Fiica mea era o bună BdM, lăudată la ora de teorie rasială ca fiind exemplul perfect al tipului arian. Știa imnul și putea să citeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lângă școală. Ce fel de mașină? Ea ridică din umeri: — Nu știu mărci de mașini. Dar era o mașină mare, neagră, cu șofer în față. — El a fost cel care a vorbit cu tine? — Nu, mai era un bărbat pe bancheta din spate. M-am gândit că sunt polițiști. Cel care stătea în spate avea geamul lăsat și m-a chemat când am ieșit pe poartă. Eram singură. Aproape toate celelalte fete plecaseră deja. M-a rugat să mă apropii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebare: Sunt evreică? Mai că i-am spus că nu sunt, doar așa, ca distracție. Dar mi-era teamă că o să descopere și că o să dau de necaz, așa că i-am zis că sunt. Atunci s-a rezemat de spătarul banchetei și i-a spus șoferului să pornească. Fără vreun alt cuvânt. A fost foarte ciudat. De parcă eu mă evaporasem. Foarte bine, Sarah. Acum, ia spune-mi. Ai zis că ai crezut că sunt polițiști. Purtau uniforme? Ea dădu nesigură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a Berlinului la Lehnin, lăsând la nord vechiul oraș Bradenburg, și dincolo de Zeisar, bătrânul oraș al arhiepiscopilor de Bradenburg, se întinde spre vest în linie dreaptă. După o vreme, am fost conștient de faptul că stătea în capul oaselor pe bancheta din spate a Mercedesului. — Unde mergem? zise el fără elan. Am aruncat o privire peste umărul drept. Cum avea mâinile încătușate la spate, mă gândeam că nu ar fi chiar așa de prost încât să încerce să mă lovească taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îndreptăm spre un orășel aflat la sud de Paderborn. Wewelsburg. Sunt sigur că-l știi. Mă gândeam că n-ai vrea să ratezi Curtea de Onoare SS din cauza mea. Cu coada ochiului l-am văzut zâmbind și rezemându-se de banchetă, sau, cel puțin, atât cât putea să o facă: — Asta îmi convine. Știi, chiar mi-ai dat bătaie de cap, Herr Doktor. Să-mi împuști așa martorul vedetă. Urma să dea o reprezentație specială pentru Himmler. Noroc că a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era aproape ora 7. Prinzând cu cătușele una dintre mâinile lui Kindermann de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el se afla suficient de departe în spatele meu ca să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
află în turnul din vest. Sunteți amabil să mă urmați, vă rog? Caporalul se va ocupa de vehiculul dumneavoastră. — Vă mulțumesc, domnule locotenent, i-am răspuns, dar întâi trebuie să iau niște documente importante pe care le-am lăsat pe bancheta din față. După ce mi-am recuperat servieta, care conținea dosarul medical al lui Weisthor, declarația lui Lange și corespondența dintre Lange și Kindermann, l-am urmat pe locotenent de-a latul curții pietruite către aripa de vest. De undeva din stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
scot pe alee, aud în spatele meu: - E greu, nu? Am tresărit ca la o mie de volți. Era șoferul meu, care își călcase pe inimă și venise să îmi ajute. I-am mulțumit în gând, l-am urcat împreună pe bancheta din spate și l-am rugat să ajungem cât mai repede la Urgența din Dorobanți. De unde știam eu ce și cum, cine este victima... Am să îți povestesc mai târziu, omul acesta trebuie să ajungă cât mai repede pe masa
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]
-
satin.Aceasta e promisiunea. Realitatea,probabil în cele mai multe cazuri...muncă grea și repetabila,bani puțini,bărbați grași ,transpirați și doritori de ce n-au avut parte niciodată,poșirca și palme răsunătoare la fund într-un hotel cu nume caraghios sau pe bancheta din spate a unii mașini. Câte ajung "escorte"cu "carte de munca"si cu acces la sindrofiile mondene?Câte ajung Madame,Jenna sau ...Pretty Woman? Deci legalizata sau nu în hotel de lux sau într-un camion, la o margine
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
scot pe alee, aud în spatele meu: - E greu, nu? Am tresărit ca la o mie de volți. Era șoferul meu, care își călcase pe inimă și venise să îmi ajute. I-am mulțumit în gând, l-am urcat împreună pe bancheta din spate și l-am rugat să ajungem cât mai repede la Urgența din Dorobanți. De unde știam eu ce și cum, cine este victima... Am să îți povestesc mai târziu, omul acesta trebuie să ajungă cât mai repede pe masa
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364584_a_365913]
-
de volan. Aparent, căci privirea sa era ațintită asupra Violetei. O examina, din cap până-n picioare, pe măsură ce se apropia de el și până a trecut de mașină și a intrat pe scara blocului. Abia atunci bărbatul a aruncat ziarul pe bancheta din spate și a exclamat înăbușit: „Ea este! Pe scara asta nu a locuit alta de culoarea ei. A crescut frumos de tot țiganca. Totuși, merg să mă conving.” Misteriosul bărbat a coborât cu ziarul în mână și a rămas
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
de multă vreme. Căpșunarii noștri migratori! Pornim motoarele și ne îndreptăm spre o altă clădire (terminal!?) unde suntem așteptați de o cohortă de pasageri doritori să ajungă la Oradea. Sosiseră cu zborul de Frankfurt. Mă retrag la o margine de banchetă. Lângă mine se așează un tânăr african, oacheș și simpatic. Vorbește limba romană! Îmi spune că este student în anul trei la Universitatea din Oradea, la facultatea de medicină. Mi-a povestit că îi place foarte mult în România, că
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
domnul ambasador. Fără niciun succes! Cerberii de la intrare, după ce mi-au văzut pașaportul, mi-au spus că „to'așul” nu este în Ungaria... cu toate că mai târziu am văzut ieșind de-acolo o mașină neagră cu numere de CD, iar pe bancheta din spate un domn care semăna leit cu tatăl Victei! Așa că, fără succes, am rămas în continuare pe post de bătător tot pe la ușile ghișeului consular. Timp de 50 de zile. Timp în care mi s-au terminat fondurile bănești
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
eu scoteam apa din compartiment. Din cauza propria-mi greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să ridicam prova, să nu mai intre apa în barcă la fiecare mișcare a mării. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam amândoi de câte o ramă. Nu intra apă la fel de multă, însă nu mai înaintam ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
mașină și îi spuse Adrianei: - Iubito, am uitat aparatul de fotografiat în mașină, merg după el. Așteaptă-mă aici, mă-ntorc imediat. - Bine dragul meu, te aștept. Și se întoarse spre mașină. Ajungând la mașină, o deschise, luă aparatul de pe bancheta din spate și apoi o închise la loc. Când se întoarse cu fața spre locul unde ar fi trebuit să-l aștepte Adriana, ea nu mai era. Uitându-se peste tot în jurul lui și inclusiv spre Capul lui Decebal, văzu
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
dramă neconsumată, din fericire. Pașii lor se târau tăcuți pe aleile umbrite ale parcului și niciunul nu îndrăzni să spargă tăcerea grea ce le apăsa sufletele, prin care rușinea, vinovăția și neputința, tropăia fără menajamente. Pe Lea o instalară pe bancheta din spate, ca pe o păpușă inertă. Părea foarte bolnavă, absentă și toți o priveau îngrijorați și speriați. Maria o luă în brațe, strângând-o la piept, murmurându-i cuvinte de alint și dezmierdându-i, topită de dragoste și duioșie
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
chemătoare la nebunii, mai ales când și-a ridicat piciorul ei lung și frumos ca să-l treacă peste copastia bărcii. Mișcarea valurilor a făcut ca barca să se clatine și în graba ei de-a se sprijini cu mâinile de banchetă, de teamă să nu cadă, s-a aplecat involuntar, cu spatele cabrat spre spectatorii de ocazie de pe mal, ceea ce a stârnit murmure și șuierături de admirație și invidie din partea curioșilor de ambele sexe, când și-a oferit vederii lor partea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
din pantalonii mei scurți. Prelungirea stării de excitare era ca un elixir afrodisiac pentru amândoi. Dar încă nu era totul pregătit pentru continuarea nebuniei noastre, așa că, din fugă, mi-am aruncat pantalonul scurt și slipul și m-am așezat pe banchetă, trăgând-o cu spatele spre mine. Mi-a răspuns așezându-se comod în brațele mele, cu picioarele desfăcute și slipul tras într-o parte, participând la alunecarea printre labiile fierbinți a năvalnicului înfometat, dornic de noi explorări. Atât mișcarea valurilor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
că niciunul dintre noi nu putea să prevadă ceva. Eram siguri doar că, în acest moment, ne simțeam deosebit de bine împreună și acest lucru ne era suficient, deocamdată. Cu aceste gânduri, care mă frământau, am trecut la locul meu pe bancheta din pupa, pregătind prima lecție de pescuit guvizi pentru Miruna. Am aranjat două volte în dreptul ei, cu momeală în cârlig și i-am spus cum să procedeze pentru a prinde primul ei guvid în Marea Neagră. Acesta nu a așteptat prea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
început de rumeneală de pe piept, dar și de pe locul plăcerilor divine. Încercam să-mi fac de lucru, dar ceva mă chema să fiu iarăși mai aproape de ea. Mi-am lăsat voltele agățate de strapazanele bărcii și m-am așezat pe bancheta din fața ei. Era foarte atentă la ce o învățasem să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară și am început s-o ung pe locurile
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
altfel de pește? Tu ai vrut-o, stai că-ți dau eu ție ce meriți, obraznicule! Altfel de pește zici? Îți arăt eu acum ce pește prind, ca să te înveți altădată cum să vorbești la adresa mea ! Și brusc, zvâcnește de pe bancheta ei și mă doboară în barcă. Se așează cu îndemânare deasupra mea și începe să mă sărute peste tot corpul, să mă muște ușor, pe unde putea prinde cu dinții săi mărunți și cu o strungăreață delicioasă la maxilarul superior
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
în fața noastră se oprește un taximetru de culoare albă. Un Mercedes imaculat! Șoferul, în uniformă și el, coboară, deschide portbagajul și mă ajută să-mi pun cele două valize în interiorul spațios al mașinii. Apoi mă poftește să iau loc pe bancheta din spate. Am auzit că mulți șoferi de taxi prefera clienții să stea pe bancheta din spate. Poate pentru siguranța lor... Mulți nebuni se urcă în față și pentru câțiva dolari sunt în stare să le pună cuțitul la gât
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
și el, coboară, deschide portbagajul și mă ajută să-mi pun cele două valize în interiorul spațios al mașinii. Apoi mă poftește să iau loc pe bancheta din spate. Am auzit că mulți șoferi de taxi prefera clienții să stea pe bancheta din spate. Poate pentru siguranța lor... Mulți nebuni se urcă în față și pentru câțiva dolari sunt în stare să le pună cuțitul la gât. Intru în mașină, la locul indicat, și simt o răcoare cam ascuțită care mă înconjoară
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
bucată... Înfulec zece! Minunate. Dar cam mititele. Cam două-trei îmbucături una. Beau o băutură răcoritoare dintr-o nucă de cocos și o iau din nou la picior. Încă nu mi-e somn, așa că opresc un taxiu, mă așez desigur pe bancheta din spate - și-i spun șoferului că aș vrea să merg în China Town, loc unde mai fusesem și unde știam că e o viață de noapte foarte colorată. Ajungem acolo destul de repede. Cobor la intersecția Cross Street cu South
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]