5,599 matches
-
mulțimea s-a Împrăștiat, iar mașinile ce năvălesc din toate direcțiile, Își văd mai departe de drumul lor, claxonând de parcă se apropie sfârșitul lumii. Rămâne un timp cu privirea În gol și cu mâna Întinsă. Simte În palmă luciul câtorva bancnote și se hotărăște să plece. Pe cer, nori dolofani se descompun și se recompun cu repeziciune ca Într-un joc al imaginației. Soarele Îi Încălzește plăcut trupul, Îi dă senzația unei băi calde. Ajunge În dreptul unei săli de expoziție. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
născut din harul și frumusețea acestei lumi. Antoniu se hotărăște să plece spre ghetou. Nu mai e mult și soarele va apune regal, maiestuos, Înconjurat de un halou roșu, lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai zornăie prin buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lăsând loc nopții senine de vară. În buzunarul pantalonului, cele câteva bancnote Îi dau siguranță pentru Încă două-trei zile. Astăzi, trecătorii au fost ceva mai darnici cu el și acum, nu-i mai zornăie prin buzunare jalnicul mărunțiș, ci, câteva bancnote ce foșnesc, aducându-i oarecare liniște. Se gândește la scris, Îi trece prin cap chiar să publice o carte, pe care, cu siguranță i-o va dedica lui Kawabata. Un cerșetor beat se tăvălește gemând pe trotuar În văzul trecătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu, primului amator, genul de cumpărător care aruncă un preț foarte mic, cu indiferență, pentru a vedea dacă celălalt prinde momeala.. Nu, nu vrea să vândă portretul chiar pe nimica. Un grăsan cu figură de pește mort, Îi Întinde cinci bancnote a câte o sută de lei fiecare, dar profesorul de geografie, după ce-și șterge cu dosul palmei fruntea de sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au ajuns deja la groapă. Îi vede buzele arse de căldură și, de milă toarnă Într-un pahar din plastic dintr-o sticlă, niște apă minerală călâie pe care i-o dă să bea.. Antoniu mulțumește, și-i Întinde o bancnotă de 1 leu, pentru o narcisă și o lumânare. Ea Îi dă două flori, ,,așa e obiceiul la mort,, , după care, Își mută privirea la ,,chilipirurile,, turcești, continuând să lipească micile etichete.. Printre sutele de cruci simple de lemn, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
curând s-a schimbat și guvernul, dacă vrei să știi,, se aude dincolo de peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă, pe marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rândul ei, avea În mână o cutiuță misterioasă. Cântărind asemănările - cap Înclinat, mâini ținute orizontal, buze ușor țuguiate - mi-am dat seama de faptul că Îmi iertase greșeala, dar și de faptul că prietenia noastră nu mai conta. Am așezat bancnotele pe masă cu grijă, una câte una, sperând să mă oprească Înainte să exagerez. Dar până să ia caseta și să-mi spună s-o urmez, Îi lăsasem chiria mea pe-o lună. Nici măcar nu se uită la bani. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brutarul avea probleme din cauza impotenței și-și strângea bani la ciorap pentru tratamente terapeutice la salonul de masaj al Helgăi de lângă Westbahnhof. Cu toate astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept convins al disciplinei, Își bătea cele cinci fiice cu cureaua, cât de des și cât de evlavios putea. Iar bătrânul Simon Klein din Lerchenfeldstraße, care repara orice, de la ceasuri deșteptătoare, contoare de gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a fost obligat să lase „cutia neagră“ În spatele acelei perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
decorative de pe rafturile cu cărți păreau neatinse și, cu excepția mucurilor de țigară din scrumieră și a banilor de pe masă, n-am găsit nimic care să fi indicat faptul că primise un musafir - și că vizitatorul acela aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost pregătită de un cofetar În somn. Dora scosese niște farfurioare și pahare de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la lumină câteva bancnote mototolite, pe care le-am netezit cu palma și le-am pus pe masă. Și În curând, ne-am luat rămas bun. Anton trebuia s-o găsească pe Molly, cu care avea niște treburi de rezolvat. În ceea ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pun piciorul. Trecu un Stadtbahn zgomotos. Imediat ce uruitul său cusurgiu se Îndepărtă, am trecut prin cameră, Îndreptându-mă spre reproducția de deasupra gramofonului. Ultima oară când m-am uitat la femeia În roșu fusese acum o săptămână, după ce am așezat bancnotele una câte una pe măsuță, În timp ce Dora Își asumă o mină ca cea a doamnei misterioase. Unde altundeva ar fi putut ascunde filmul, dacă nu În spatele acestei femei? Fără prea multă tevatură, m-am apropiat de tablou. — Bună seara, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gândit să-i ofere fetei o atenție, un flecușteț pe care să-l folosească după placul inimii ei, poate chiar s-o ajute să-și găsească un alt prieten. Astea fiind zise, a scos din buzunar un plic cu cinci bancnote de douăzeci de dolari. Și toanta, speriata aia de Alice Dembosky l-a luat. Iar, prin asta, n-a făcut decât să demonstreze ceea ce toată lumea, cu excepția lui Heshie (și a mea), mirosise de la bun început despre pulaneză: că planul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de referință Ridicarea și căderea celui de-al Treilea Reich. 2 Născocire. 1 Budincă. 2 Jumări. 3 Prăjiturele. 4 Pianist, dirijor și compozitor american de origine spaniolă (1895-1980). 1 Tăntălău, nătăfleț. A tras. In God We Trust, legenda inscripționată pe bancnotele și monedele dolarului SUA. Ustură. Tăiați în bucăți, asasinați (fig.). Joc de cuvinte intraductibil, bazat pe omofonia dintre id (termen psihanalitic desemnând inconștientul ca sursă a energiei psihice derivate din nevoile și impulsurile instinctuale) și yid (evreu). Doamne! Joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi speriat pe om. — Optzeci de mărci, spuse ea, și dă-i șefului cât vrei. Vei lipsi doar zece minute. — E un risc mare, spuse hamalul, dar Îi permise să-i Împingă bancnotele În mână. — Ascultă cu atenție. Te duci pe Kaiser Wilhelmstrasse, la numărul 33. Vei găsi acolo redacția publicației Clarion din Londra. Cineva va fi cu siguranță acolo. Spune-i că domnișoara Warren a luat Orient Expressul spre Viena. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să fac? Să ies În ninsoare și să Încep s-o caut? V-am spus că nu știu nimica despre ea. N-am văzut nici o fată. Vocea Îi pieri când Îl văzu pe Myatt scoțându-și portofelul. Myatt extrase o bancnotă de cinci dinari și o netezi Între degete. Dacă reușiți să-mi spuneți unde se află, puteți avea două din acestea. Funcționarul se bâlbâi o clipă, Îi veniră lacrimi În ochi și spuse, cu dureros regret: — Dacă mi-ar sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dată când iese În oraș o altă rochie creată de Narciso Rodriguez, să organizeze prânzuri Baby Buggy, să facă sex și să meargă să i se facă manichiura... —Cincizeci de dolari, doamnă, spuse fata de la casierie. Phoebe Îi Întinse o bancnotă de 100 $, apoi spuse voioasă: —Brânza asta costă 65 $ jumătatea de kilogram. Locul ăsta practică jaful la drumul mare, tâlhari, nu alta. Zâmbi fericită. Nimic nu adoră mai mult o femeie ca Phoebe decât să fie jefuită la drumul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
om. Vai de mine! Partea nasoală În legătură cu Moscova este că nu ai decât o singură posibilitate de a pleca de acolo: compania Aeroflot. Singurul lucru bun ar fi acela că este singura linie aeriană care Încă mai primește șpagă. O bancnotă de 100 $ strecurată unei Însoțitoare de zbor facilitează obținerea imediată a unui loc la clasa Întâi, care, În mare, se poate compara cu un loc la clasa economic Într-un avion al unei companii americane. Această Îmbunătățire ilegală a condițiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
poată săruta. El își bagă în gură cireașa din cocktail. Se sărută. Apoi gagica mestecă. Radioul de la bar anunță meniurile pentru elevi. Nash se tot întoarce ca să se uite la ei. Cică așa ar fi dragostea. Pun pe bar o bancnotă de zece dolari. Se uită la ea, fără să scoată degetele din gură. Apoi ridică din sprâncene. A murit cineva azi-noapte în clădirea unde stau? întreb. E vorba de clădirea de pe Seventeenth, colț cu Loomis Place. Clădirea Loomis Place, opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bine, zice. Gagica deschide ochii. El îi face cu ochiul. Ea zâmbește. Și tipul cu favoriți zice: — Da, înseamnă foarte mult pentru mine în momentul ăsta. Și eu te iubesc. Închide și se lipește iar de fața gagicii. Nash ia bancnota de zece dolari de pe bar și și-o vâră în buzunar. Nu, n-am auzit nimic, zice. Gagica alunecă de pe bară și râde. Se urcă la loc și zice: — Ea era? Și tipul cu favoriți zice: — Nu. Și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
crescut vociferează o femeie. Dacă eram eu bărbat, îl luam de umăr și... Discuția se încinge. Bărbatul în haină de blană ajunge la ghișeu, își ia biletul, îl pune în portmoneu și, cu actele în mînă, printre care caută o bancnotă de 25, se oprește la chioșcul cu ziare, să aleagă ceva de citit. Ar vrea să cumpere de la masa alăturată vreo prăjitură sau bomboane, dar renunță, plecînd spre ieșire, zicîndu-și că va mînca pe săturate cînd va ajunge la Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pune-le aici arată el un loc liber. Țăranul aduce geamantanele și le îngrămădește în locul arătat de șofer, scoate apoi din buzunar o hîrtie de 25 și i-o pune în mînă. Lasă, nea Neculai, nu trebuia zice șoferul, luînd bancnota, aranjînd mai bine geamantanele. Doamne, grele-s! Vine Mihai la autogara să le ia. Bine mormăie șoferul, împingînd geamantanele, să poată închide oblonul, dar imediat sare ca ars, arătînd cu mîna: O dihanie în mașină, colo... Dintr-o singură mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai ieftin, am un lichior îi arată chelnerul o sticlă, intimidat de scăpărarea unui surîs bătăios pe buzele clientului. Mircea Emil arată cu degetul spre gura unui pahar de-un sfert, în care chelnerul toarnă, oprindu-și apoi prețul din bancnota întinsă. Mersi, șeri! exclamă clientul, așezînd paharul gol pe tejghea, luîndu-și restul. Auzi, Ovidiule, spune șoferul în șoaptă chelnerului te rog, nu mi-i îmbăta că n-am chef să iau oameni beți la bord. Taci, mă Andrei, că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ale femeii, tremurînd vizibil în ciuda efortului făcut de-a se stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică spre el doi ochi bulbucați, cu cearcăne imense. Cu banii ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică spre el doi ochi bulbucați, cu cearcăne imense. Cu banii ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară, colțul bancnotei. Din adîncul cearcănelor, două luminițe rele, otrăvite, seceră privirea actorului: Fie! Nu, doamnă spune încet actorul. Atît ofer eu. Poate altcineva... Femeia îndoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]