1,539 matches
-
pătrundă În curtea școlii, dar el Își vîra mîna prin gard și le dădea bomboane de ciocolată otrăvită și caramele pline de microbi pe care, dacă le mîncau, puteau să facă febră tifoidă. „Voi nu vedeți că omul ăsta cu bandaj negru la ochi are mîinile murdare și Înjură ca un birjar? De ce s-or fi simțind unii copii atrași de păcat și de murdărie! Voi nu știți că În cadrul școlii se vînd produse foarte curate, În folosul misionarilor?“... Toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la o benzinărie de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark. —Danny. Danny, băiete. Apropo de creiere și de cocori? De ce au toți capul roșu? Nu ți se pare ciudat? Parc-ar fi fost operați cu toții. Frate, ar fi trebuit să mă vezi pe mine, cu capul meu nenorocit în bandaje. O, stai așa: tu chiar m-ai văzut. Eu sunt ăla care nu m-a văzut. Își luă în mâini același cap zdrobit, crăpat încă o dată. Riegel nu spuse nimic; nu mișca nici degetul mic. Specialistul în pândă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dintre ele au venit soțul și soacra. Neavând niciun obiect de mobilier la îndemână, soțul a pus farfuria de plastic și pachetul cu carne unsă cu usturoi direct pe burta soției, care, operată fiind, prezenta o proeminență bine înfășurată în bandaje și nicio reacție umană, fața în sus și ochii închiși. Soacra turuia lângă ea pe pat, nu părea să fie deranjată de lipsa unui răspuns, soțul mânca foarte atent să nu scape vreo picătură de maioneză. Am ieșit și nu
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
terenul de sport, etc.: 1. Evaluarea clinică: - traumatism benign în aparență; - absența senzatiei de crepitație sau ruptură; - durere rapid regresivă; - impotență functională compatibilă cu desfășurarea efortului; - fără mișcări anormale. 2. Aplicarea unui tratament crioterapeutic pe regiunea submaleolară; 3. Aplicarea unui bandaj inextensibil în jurul gleznei; 4. Continuare efortului sub supraveghere; 5. După competiție (imediat): - îndepărtarea contenție și aplicarea unei bande extensibile; - control într-o unitate de profil ortopedic pentru aprecierea gravității leziunii. După competiție (tratamentul de fond) pentru recuperarea entorsei se instituie
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
bluza de pijama și sîngele cursese pe pături. Lanark își mușcă buricul degetului mare de la mîna stîngă să nu mai urle și străfulgeră cu privirea ghiarele pătate cu sînge de la mîna dreaptă. Doamna Fleck se duse în fugă să ia bandaje și apă, dar cînd se întoarse, dragonita se cristalizase deasupra rănii și Lanark stătea pe pat îmbrăcîndu-se. Mi-ați zis de o mănușă, îi spuse. Puteți să mi-o dați? Ea se duse la dulapul din hol, scoase mănușa soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o mustață albă cu colțurile căzute. Orbitele îi erau atît de adîncite, că era imposibil să-i vezi ochii. Un braț scheletic zăcea deasupra cuverturii și printr-un tub de cauciuc curgea un lichid dintr-o sticlă suspendată într-un bandaj din jurul bicepșilor. — Am făcut tot ce-am putut, oftă doctorul, și ar trebui să se simtă bine cel puțin opt ore de aici înainte. Aș vrea să te rog să ne faci un serviciu. Presupun că dormi în continuare ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul din care fusese smuls tubul de cauciuc. Lanark alergă spre patul lui, înșfăcă radioul și apăsă pe buton: — Aduceți-l pe doctorul Munro! Aduceți-mi-l pe doctorul Munro! O voce mică și clară îl întrebă: Cine vorbește, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nesoluționate. Thaw simțea că făcuse ceva netrebnic, dar pentru a se autodenunța trebuia să facă un mare efort, așa că dormi cît putu de mult și gîndi cît mai puțin. în vremea aceea nu visa. Mintea lui era strînsă într-un bandaj rece de prosteală. Avea o mînă vînătă, suferă de malnutriție și de astm bronșic și i se administrau steroizi cu cortizon, un medicament nou care vindeca astmul în două zile. Celălalte aveau nevoie mai mult de timp. Asistentul social din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făceau curățenie și acordau îngrijiri, pentru că nu prea era personal. Dispozitivele de iluminat arătau ciudat. Lămpile atîrnau de tavan de fire paralele, dar ușor înclinate spre un colț al salonului. Cînd asistenta îi scoase tubul din braț și-i schimbă bandajele, o întrebă: — Se înclină spitalul? — Deci ți s-a dezlegat limba pînă la urmă? — Se înclină spitalul? — Dacă ar fi numai asta, am rîde. La mese li se servea mazăre, și asta îl mulțumea, deși nu-și putea aminti de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alergam jignit și dezgustat de-a lungul coridorului, am plutit o noapte întreagă și pesemne că am mormăit prea tare pentru că, a doua zi, întâmpinându mă la chiuvetă, după ce mi-a reamintit cât este ea de curată și a remarcat bandajul care îmi acoperea pumnul drept, doamna Gerda a spus : „Ți-a fost hău azi-noapte ?“. „Nu. De ce ?“ „Fiindcă te-am auzit vohbind singuh, mi s-a păhut că aiuhezi.“ „Nu aiuram, doamnă Gerda, cred că vorbeam în somn.“ „Nu se poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și, dacă îți merge mintea cât de cât, ai să pricepi de ce mi-am amintit de doamna Ojog și de Buster al ei tocmai acum, după momentele sublime din noaptea de azi-noapte, așa că ieri mergeam pe stradă proaspăt bărbierit, fără bandaj la mână și cu ciorapi curați, iar o fată s-a ținut după mine vreun ceas, pe stradă. Eu nu mă țin niciodată după fete, pe stradă. N-am obiceiul ăsta. Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
prevină, îi împinse umărul înapoi, cu o mișcare bruscă și puternică. Se auzi un soi de clic, Dan țipă, apoi își mișcă ușor umărul și nu mai simți decât urma durerii vechi, dar nici o durere nouă. Îl legară cu un bandaj strâns și medicinistul îi spuse că nu trebuie să-l miște, pe cât posibil, ca să se refacă nu știu ce. Dacă are grijă, nu-l mai chinuie cu ghipsul. 4 Întors, seara târziu, la hotel, Otto constată că n are cu cine să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
invite la ei, la petrecerea de Anul Nou și mi-a spus să stau liniștit, că mă dă pe mâna croitorului familiei. Ultimul lucru pe care îl așteptam în viață, un croitor! Ce-i drept, eram deja croit cu un bandaj, croitorul va trebui să țină cont de umărul meu. Alexandru a adăugat, pe un ton sumbru: — Vă invit chiar dacă eu nu voi fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
privind fix steluțele de săpun care se spărgeau cu un sfârâit ușor: ― Îți urez succes, fetițo. Maiorul recunoscu în atitudinea inginerului reacția clasică ce urmează mărturisirii. Raul Ionescu vorbea degajat, părea în mod straniu bine dispus, și făcând abstracție de bandajul de la cap ― o rană superficială ― părea în vizită la Cristescu, gata să discute despre mașini, fotbal și femei. Zâmbi. ― Inutil insistați. Nici unul din noi n-o cunoaștem. ― Ce vă determină să credeți că a procedat la fel și cu ceilalți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
piese mai ușoare. Ce preferi? Tino Rossi sau Lucienne Boyer? Nu, pe Jean Moscopol îl găsesc cam îndrăzneț pentru noi și nu îndeajuns de distins. Am auzit că a deschis un bar la Paris. O îndeletnicire extrem de vulgară, nu crezi? Bandajul îi acoperea toată fața, i se vedeau un singur ochi și urechile. Cuvintele se strecurau șuierate printre benzile de tifon. Maiorul cunoștea însă trăsăturile dure, osoase și masculine pe care vârsta le accentuase. Studiase la arhivă dosarul lui Scarlat și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
goale. Melania Lupu îi zâmbi blînd: ― Du-te, draga mea. Te așteaptă. N-o să se întîmple nimic. Apoi fără legătură: Mă cam supără fica... Se întrerupse brusc. Bătrânețea e plină de vicii. Proteze, ceaiuri menite să stimuleze un stomac leneș, bandaje călduroase pentru spinări ori genunchi care nu mai simt de mult căldura." Tinerii nu înțeleg lucrurile astea. Și e mai bine..." ― Dacă se întîmplă ceva, șuieră Valerica Scurtu, țipă! Clintește! Sparge borcanele! Matei rînji: ― O să am grijă să-i astup
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au făcut toți supraviețuitorii tuturor formelor de brutalitate: avea să se închidă în el însuși. Auzi o voce cu accent american, aceeași pe care credea că și-o imaginase în mașină. —OK. Să trecem la treabă. Apoi simți cum un bandaj din jurul piciorului drept era desfășurat încet. Poate că se afla într-un spital și era pe cale să fie tratat. Poate că bărbații ăștia nu erau torționari, ci doctori. Era pe cale să vorbească, să le ceară ajutorul, când simți niște degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe buze. Se simțise ușurată când primise mesajul, dar asta nu era nimic pe lângă ce simțea acum. Vru să-l îmbrățișeze, dar se opri când el icni de durere. Arătă spre piciorul drept, explicându-i că sub blugi era un bandaj gros care acoperea rana provocată de un glonț. Îi povesti despre împușcături și despre interogatoriu, iar pe chipul ei se citea o suferință crescândă în timp ce îl asculta. Îi spuse cum, în timp ce își făceau treaba, torționarii săi primiseră un telefon care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
într-un bar, cu speranța că se va ivi ceva. Dar nu se iviseră decât trei fete înfricoșătoare care îl luaseră la bătaie. Intrând în secție, unde trebuia să se prezinte în fața sergentului care îl chemase la el, își atinse bandajul pe care îl avea la cap. Ce ți s-a întâmplat, Mancuso? țipă sergentul când îi văzu bandajul. — Am căzut. — Nu mă miră din partea ta. Dacă ți-ai cunoaște cât de cât meseria, ai fi acum în baruri ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care îl luaseră la bătaie. Intrând în secție, unde trebuia să se prezinte în fața sergentului care îl chemase la el, își atinse bandajul pe care îl avea la cap. Ce ți s-a întâmplat, Mancuso? țipă sergentul când îi văzu bandajul. — Am căzut. — Nu mă miră din partea ta. Dacă ți-ai cunoaște cât de cât meseria, ai fi acum în baruri ca să ne informezi despre persoane ca cele trei fete de exemplu pe care le-au adus aici noaptea trecută. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
specialist. Și un preot. Trimite să vină unul. Hotărăsc eu apoi dacă este acceptabil. De enervare, lui Ignatius îi curse puțină salivă pe cearșaful care acoperea, ca un strat de zăpadă, stomacul său proeminent. Își pipăi capul și simți un bandaj aplicat deasupra durerii lui de cap. O, Doamne! Nu-ți fie teamă să-mi spui, mamă. Simt după cum mă doare că trebuie să fie ceva fatal. — Taci din gură și uită-te la asta, spuse cu voce ridicată doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de cap. O, Doamne! Nu-ți fie teamă să-mi spui, mamă. Simt după cum mă doare că trebuie să fie ceva fatal. — Taci din gură și uită-te la asta, spuse cu voce ridicată doamna Reilly, aruncând un ziar peste bandajul lui Ignatius. — Soră! Doamna Reilly smulse ziarul de pe fața lui și-i dădu cu palma peste mustață. — Taci din gură, nebunule, și uită-te la ziarul ăsta. Vocea ei era spartă. Suntem ruinați! Sub titlul „INCIDENT SĂLBATIC PE BOURBON STREET
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de o pasăre! exclamă plângând doamna Reilly. Asta numa’ ție ți se poate-ntâmpla, Ignatius. Nimeni altu’ n-ar fi atacat de o pasăre. — Unde e șoferul de autobuz? Trebuie reclamat imediat. — Ai leșinat doar, prostule. — Și atunci de ce am bandajul asta? Nu mă simt bine deloc. Când am căzut pe stradă mi-am vătămat probabil o parte vitală a trupului. — Te-ai zgâriat doar puțin la cap. N-ai nimic. Ți-au făcut raze X. — Oamenii ăștia s-au distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly. Vino să mă săruți la plecare, dragă. Nu mă simt deloc bine. Abia pot să mă mișc. Hai vino, copile. Ușa se deschise încet. Ignatius își scoase pe ușă capul masiv și cenușiu. Ochii mamei lui se umeziră văzând bandajul. — Sărută-mă, dragă! Îmi pare rău că totul s-a sfârșit așa. — Ce înseamnă toate văicărelile astea? întrebă bănuitor Ignatius. Ce te-a apucat de ești dintr-o dată amabilă? Ai vreun bătrân cu care vrei să te-ntâlnești? — Ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]