372 matches
-
în fundamentarea concepției. În opinia lui Bandura, interacțiunea complexă dintre diferitele procese cognitive determină învățarea unui comportament prin observare (modeling). Iar procesele avute în vedere sunt reprezentate de atenție, memorie, reproducerea prin imagini și motivația realizării comportamentului observat. În 1986 Bandura mai precizează că învățarea unui comportament prin observare este însoțită de adoptarea normelor proprii modelului și de o anumită încredere în ceea ce privește capacitățile proprii de realizare a comportamentului. Introducând noțiunea de "eficiență personală" (self efficacy), Bandura insistă asupra puterii încrederii individului
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
realizării comportamentului observat. În 1986 Bandura mai precizează că învățarea unui comportament prin observare este însoțită de adoptarea normelor proprii modelului și de o anumită încredere în ceea ce privește capacitățile proprii de realizare a comportamentului. Introducând noțiunea de "eficiență personală" (self efficacy), Bandura insistă asupra puterii încrederii individului în capacitățile sale de a executa anumite sarcini. Cu cât individul își atribuie o mai mare eficiență personală, cu atât mai mult el va face eforturi pentru a-și îndeplini sarcina și performanța vizată (Bandura
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Bandura insistă asupra puterii încrederii individului în capacitățile sale de a executa anumite sarcini. Cu cât individul își atribuie o mai mare eficiență personală, cu atât mai mult el va face eforturi pentru a-și îndeplini sarcina și performanța vizată (Bandura, 1986). Influențat de aceste propuneri, dar și de altele (Leventhal, 1982), Berkowitz (1989 citat de Berkowitz, 1993) afirmă că expunerea la semnale asociate cu agresivitatea sau violența trezește în mintea individului gânduri semantic asociate acestora care influențează evaluarea situației imediate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ocazia jocului. Procedurile sunt foarte utile pentru studierea proceselor de învățare a agresivității, fiind însă mai puțin interesante în cazul determinării factorilor ce influențează performanța reacțiilor învățate. Exemplul cel mai elocvent de folosire eficientă a acestei proceduri se datorează lui Bandura și colegilor săi (Bandura, Ross și Ross, 1963a; 1963b). În studiile acestor cercetători, copiii sunt expuși sau nu la un model social, adult sau copil, care agresează o păpușă gonflabilă (suferință-durere, vezi figura 5, p. 165). Apoi copiii sunt lăsați
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
foarte utile pentru studierea proceselor de învățare a agresivității, fiind însă mai puțin interesante în cazul determinării factorilor ce influențează performanța reacțiilor învățate. Exemplul cel mai elocvent de folosire eficientă a acestei proceduri se datorează lui Bandura și colegilor săi (Bandura, Ross și Ross, 1963a; 1963b). În studiile acestor cercetători, copiii sunt expuși sau nu la un model social, adult sau copil, care agresează o păpușă gonflabilă (suferință-durere, vezi figura 5, p. 165). Apoi copiii sunt lăsați timp de 10-20 de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
criticată de către unii cercetători din cauza naturii țintei, invocându-se astfel problema credibilității interpretării observațiilor ca exemple de agresiune. Într-adevăr, comportamentul arătat copiilor poate a nu fi considerat de către aceștia antisocial, prezența modelului legitimând comportamentul. Ca răspuns la aceste critici, Bandura (1983) atrage atenția asupra distincției dintre învățare și performanță. În opinia cercetătorului, procedura demonstrează că și în acest context agresivitatea poate fi învățată. Toate performanțele, fie că este vorba despre box, pilotarea unui avion sau cântatul la pian se învață
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresiv a relevat însă o corelație slabă a acestuia cu atitudinea față de război sau față de înarmarea nucleară. În încercarea de a explica fenomenul războiului, psihologii sociali insistă pe procesele psihosociale subiacente actelor de violență, referindu-se și la genocid. Pentru Bandura (1999), procesele de autoreglare, bazate pe vinovăție sau pe teama de a primi o sancțiune socială, și în mod normal destul de eficiente pentru a reduce agresivitatea, devin inoperante în timp, subordonându-se proceselor de dezangajare morală. Factorul subiacent dezangajării morale
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
eficiente pentru a reduce agresivitatea, devin inoperante în timp, subordonându-se proceselor de dezangajare morală. Factorul subiacent dezangajării morale este nevoia individului de a-și păstra o imagine de sine pozitivă. Chiar dacă procesele de dezangajare pot reflecta, în opinia lui Bandura, caracteristici individuale, particularitățile factorilor sociali influențează manifestarea acestora, reducând sentimentul de vinovăție resimțit în urma unui comportament violent. În ciuda consensului relativ al psihologilor sociali cu privire la rolul factorilor situaționali, unii autori susțin și importanța factorilor individuali în adoptarea strategiilor violente. Baumeister și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de vedere social, chiar dorit, spectatorul adoptă aceeași strategie comportamentală cu a jucătorilor. Există mai multe modele de referință care să permită înțelegerea agresivității spectatorilor din punct de vedere teoretic. De exemplu, procesele de învățare prezentate în cadrul teoriei învățării sociale (Bandura, 1983 citat de Bandura, 1986). Punctul de vedere propus de Bandura se bazează pe rezultatele studiilor ce indică o creștere imediată a agresivității la spectatorii care urmăresc sporturi violente (Arms et al., 1979; Turner, 1970). Din punct de vedere neo-asociaționist
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
dorit, spectatorul adoptă aceeași strategie comportamentală cu a jucătorilor. Există mai multe modele de referință care să permită înțelegerea agresivității spectatorilor din punct de vedere teoretic. De exemplu, procesele de învățare prezentate în cadrul teoriei învățării sociale (Bandura, 1983 citat de Bandura, 1986). Punctul de vedere propus de Bandura se bazează pe rezultatele studiilor ce indică o creștere imediată a agresivității la spectatorii care urmăresc sporturi violente (Arms et al., 1979; Turner, 1970). Din punct de vedere neo-asociaționist, activarea reacțiilor agresive poate
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a jucătorilor. Există mai multe modele de referință care să permită înțelegerea agresivității spectatorilor din punct de vedere teoretic. De exemplu, procesele de învățare prezentate în cadrul teoriei învățării sociale (Bandura, 1983 citat de Bandura, 1986). Punctul de vedere propus de Bandura se bazează pe rezultatele studiilor ce indică o creștere imediată a agresivității la spectatorii care urmăresc sporturi violente (Arms et al., 1979; Turner, 1970). Din punct de vedere neo-asociaționist, activarea reacțiilor agresive poate fi explicată prin prisma procesului de amorsare
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
violențe și scene de agresivitate, făcându-i astfel mai tolerabili. Conștientizarea diminuării anxietății i-ar putea determina pe subiecți să-și schimbe atitudinea globală față de actele de violență. * Efectul violenței mediatizate asupra agresivității pe termen lung În conformitate cu teoria învățării sociale (Bandura, 1971 citat de Bandura, 1986) și teoria prelucrării informației (Huesmann și Eron, 1986 citat de Eron, 1994), agresivitatea se învață prin experiență directă sau indirectă (semeni, părinți etc.). Conform principiului fundamental al acestor teorii, comportamentul indivizilor este orientat să-și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresivitate, făcându-i astfel mai tolerabili. Conștientizarea diminuării anxietății i-ar putea determina pe subiecți să-și schimbe atitudinea globală față de actele de violență. * Efectul violenței mediatizate asupra agresivității pe termen lung În conformitate cu teoria învățării sociale (Bandura, 1971 citat de Bandura, 1986) și teoria prelucrării informației (Huesmann și Eron, 1986 citat de Eron, 1994), agresivitatea se învață prin experiență directă sau indirectă (semeni, părinți etc.). Conform principiului fundamental al acestor teorii, comportamentul indivizilor este orientat să-și atingă obiectivele sau să
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
problema morală, individul își poate insufla că provocarea durerii unei alte persoane nu este indecentă. De aceea încearcă să-l considere pe celălalt vinovat, oricare n-ar fi contextul. Aceste explicații stau la baza proceselor de dezangajare morală față de victimă (Bandura, 1999). Procesele de acest fel explică absența compasiunii pentru răniții civili de pe câmpul de luptă inamic, chiar și la sfârșitul luptei. După bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai puțin de 5 % dintre americani
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
contribuie la creșterea probabilității acestui gen de violență. Teoriile clasice ale învățării susțin că copilul învață doar prin experiență directă și în funcție de recompensele și pedepsele pe care le primește ca urmare a ceea ce face. O serie de experimente realizate de Bandura și colegii săi arată că copiii însușesc anumite competențe într-o manieră vicariantă, observând consecințele unor acțiuni pe care indivizii le întreprind. Observarea modelului agresiv crește agresivitatea pe care copilul o manifestă față de o păpușă, mai ales dacă copilul constată
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
R.S. WYER și T.K. SRULL. Advances in Social Cognition, VI, 1993, pp. 47-56. BANDLER R. și KEAY K.A., Columnar organization in the midbrain periaqueducal gray and the integration of emotional expression. Progress in Brain Research, 107, 1996, pp. 287-300. BANDURA A., Social foundations of thought and action: A social cognitive theory, Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall, 1986. BANDURA A., Moral disengagement in the perpetration of inhumanities. Personality and Social Psychology Review, 3, 1999, pp. 193-209. BARON A.A. și RICHARDSON D.R.
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
K.A., Columnar organization in the midbrain periaqueducal gray and the integration of emotional expression. Progress in Brain Research, 107, 1996, pp. 287-300. BANDURA A., Social foundations of thought and action: A social cognitive theory, Englewood Cliffs, NJ, Prentice-Hall, 1986. BANDURA A., Moral disengagement in the perpetration of inhumanities. Personality and Social Psychology Review, 3, 1999, pp. 193-209. BARON A.A. și RICHARDSON D.R., ediția a II-a, Human Aggression. New York, Londra, Plenum Press, 1994. BAUMEISTER R. F. și CAMPBELL W
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
trăsături de personalitate. Definirea supradotării a fost realizată prin mai multe modalități, și anume: 1. obiectiv, prin raportare la rezultatul obținut la un test de inteligență; nivelul de unde se consideră că începe supradotarea este diferențiat în literatura de specialitate (A. Bandura și A. Herth vorbesc de 110, ca nivel al coeficientului de inteligență; Thorndike - 120, D. Wechsler, L. Hollinworth, K. Garison - 125, 130. L. M. Terman - 140); 2. descriptiv, cu referire la obținerea unei performanțe; 3. comparativ, prin compararea trăsăturilor unui
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
vârstă deciziile greșite privind școala, examenele, viața sexuală, prieteniile etc. au mai multe consecințe negative decât au avut anterior. Există studii care au arătat că adolescența nu este o perioadă de „furtună și stres” și nici perioada problemelor de comportament. Bandura, citat de autorii Enciclopediei internaționale a educației (The International Encyclopedia of Education) a observat că majoritatea adolescenților au adoptat atât de mult standardele și valorile părinților, încât restricțiile impuse de acești di urmă se reduc destul de mult. Ideea de „furtună
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
independență. În sfârșit, nici mșcar prietenii pe care și-i aleg adolescenții nu constituie un motiv de nemulțumire pentru părinți, deoarece se pare că tinerii tind să se împrietenească cu cei care împărtășesc valori similare cu ale lor. Argumentele lui Bandura nu susțin că adolescența este o perioadă total lipsită de probleme, dar acestea nu sunt cu mult mai mari decât problemele specifice oricărei etape de vârstă. Adolescența este o perioadă senzațională; totul pare posibil. Acum se descoperă adevărata dragoste de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
caracteristici în studiile nonexperimentale, care sunt predominante în acest domeniu de cercetare. Factorii psihosociologici sunt relevanți în multe modele, ca mediatori între variabilele socioculturale și implicare. Un astfel de factor important e sentimentul eficacității sinelui (self-efficacy), un concept dezvoltat de Bandura (1995), care este într-o relație de cauzare reciprocă cu implicarea actuală și reușită. Perspectiva culturală În ultimele câteva decenii câteva lucrări importante au încercat să identifice specificitățile culturale care conduc la un stil de viață participativ sau îl împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ed. rom.: Cultura civică. Atitudini politice și democrație în cinci națiuni, traducere de Dan Pavel, Editura DU Style, București, 1996]. Baiochi, G., 2001, „Participation, Activism and Politics: The Porto Alegre Experiment and Deliberative Democratic Theory”, Politics and Society, 29 (1). Bandura, A. (coord.), 1995, Self-efficacy in Changing Societies, Cambridge University Press, Cambridge. Beck, P.A.; Jennings, M.K., 1982, „Pathways to Participation”, American Political Science Review, 76 (1), pp. 94-108. Becker, H., 1963, Outsiders, The Free Press, New York. Bellah, R.N.; Hammond, P.E., 1980
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]