364 matches
-
56, 57, 58, 271 Plaschka, Richard G., 17, 51 Platon, Gheorghe, 172 Pô, 27 Podolia, 139 Polonia (Poland, Pologne), passim Pomerania (Pommeranie), 72, 88, 95, 99, 107, 130, 133, 146, 148, 149, 185, 220, 246 Poniatowski, 139, 141 Pontecorvo, Jean Baptiste Julles Bernadotte (Carl Johan), 81, 91, 92, 94-100, 132-136, 143, 192, 193, 195, 273 Portugalia, 79, 188 Poznan, 151 Praga, 35 Pressburg, 76, 109, 138, 243, 247 Principatele Române (Romanian Principalities, Moldova, Țara Românească), 5, 10, 11, 16, 23, 24
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
o vei "crea" din nou și vei fi primul ei locuitor, îl vei înțelege pe Borges, deși uneori poate vei da dreptate acelui zeu egiptean după care totul s-a născut dintr-o lacrimă. Oricum, vei confirma "legea" lui Jean Baptiste Say, care spunea că oferta creează propria sa cerere, vei dori să "călătorești" din nou, poate mai des și mai mult. Iar dacă pentru Columb, Dumnezeu, după cum i-a spus regina Isabela, a creat pămînturi noi pe care să le
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Journal of Emotional and Behavioral Disorders, 4, pp. 194-209. WANG X., BLOMBERG T.G., LI S.D. (2003). "Educational Deficiencies of Délinquant Youth", The American Society of Criminology 55th Annual Meeting, Denver, Colorado. WAXMAN H.C., WALKER DE FELXIX J., ANDERSON J.E., PRENTICE BAPTISTE H. (1992). Student at Risk in At-Risk Schools. Improving Environments for Learning, Corwin Press, Newbury Park, California. WEBER M. (1919). Wissenschaft als Beruf, trad. fr. in Le Savant et le Politique, Plon, Paris, 1959. WEBER E. (1983). La Fin des
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
greșită. Un copil de pripas a dat o mână de ajutor, în final, la supunerea zerourilor și a infinităților din analiza matematică și la eliberarea acesteia de misticism. În 1717, un sugar a fost găsit pe treptele bisericii Saint Jean Baptiste le Rond, din Paris. În amintirea fericitei întâmplări, copilul a fost botezat Jean le Rond și, în cele din urmă, și-a luat supranumele de d’Alembert. Deși a fost crescut de un cuplu sărac din clasa muncitoare - tatăl lui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Banat, scrieri prin intermediul cărora caută să demonstreze că Țările Române meritau încrederea și sprijinul Apusului. Se disting, de asemenea, poemul în proză Cântarea României și cele dintâi încercări de roman autohton: Serile de toamnă la țară de Alecu Cantacuzino, Logofătul Baptiste Veleli de V. Alexandrescu (V.A. Urechia) și Manoil de D. Bolintineanu. Dovedind prețuire pentru înaintași, R.l. publică cinci poezii de C. Conachi și scrisoarea acestuia către mitropolitul Veniamin Costache, fragmentul Răzvan-Vodă din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
sângelui publicat în 1669. Acest continuator al lui Harvey, face studii pe mușchiul cardiac, realizează transfuzia sanguină de la animal la animal (1666), cum făcuse și Giovanne Colle da Bellano în 1628, și cum după un an (1667) va face Jean Baptiste Denis, care făcuse studiile la Montpellier. Lower reproduce experimental și edemul periferic din obstrucția venoasă (1669). Londonezul Thomas Willis (1621 - 1675), anatomist, fiziolog și iarto-chimist, terapeut solicitat, cercetează fermentațiile din sânge și alte tulburări sanguine, descoperă zahărul și urina diabeticilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
considerați și descoperitorii circulației limfatice, pe suedezul Olav Rudbeck (1651) și pe danezul Guillaume Bartholin (1653) care descriu vasele și ganglionii limfatici în același timp cu Jean Pecquet. O mare personalitate din rândurile opoziționiștilor la teoria circulației sanguine este Jean Baptiste van Helmont (1577 - 1644), chimist și naturalist, medic și chirurg belgian, laborios în toate, susținător al entităților vii (arheele medievale), descoperitor de corpuri simple. El opune teoriei harveyene ideea organismului ca sediu al proceselor chimice. Helmont descoperă CO2 în sânge
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
canalul Sylvius. Susținător al lui Harvey și de acord cu „gazul“ și „fermentația“, respectiv iatro-chimia lui Van Helmont, François De la Boë introduce în medicină, doctrina biochimică. În farmacopeea sa utilizează săruri volatile, antimoniu, tincturi, extracte, uleiuri vegetale. Ca și Jean Baptiste Van Helmont, De la Boë, explică alternanța între „fermentație“ și „efervescență“, face deosebirea între „aciditatea“ și „alcalinitatea“ umorilor. Tot între novatori se înscrie și englezul Francis Glisson (1597 - 1677). Medic și anatomist, cu studii la Cambrige și Londra, el este unul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cum a fost Del Chiaro la Curtea Brâncoveanului. În sec. XVII, ecoul umanismului occidental ajunge și în țările Române, contopindu-se cu cel structural românesc. Mai precizăm că și unele concepții medicale ajung aici, cum este cea a lui Jean Baptiste Van Helmont, medic, naturalist și chimist belgian, despre care am vorbit, pe care voievodul moldovean D. Cantemir l-a apreciat, reținându-i spiritul novator și pasiunea dialogării. Cunoștințele medicale ale lui Cantemir nu sunt reductibile la cei 70 de termeni specifici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vertebrale. Tot o premieră în acest veac este și Tractatus de morbis cutaneis (1777) semnat de Anne- Charles Lorry, primul tratat de dermatologie. în 1882, austriacul Joseph Plenck va scoate și el unul, dermatologia conturându-se ca știință. Francezul Jean Baptiste Sénac onorează secolul cu Traité de la structure du coeur de son action et de ses maladies (1749) cu care cardiologia dobândește statut definitiv de disciplină medicală. Sénac studiază aritmiile, dispneea, hemoptiziile, edemele cu etiologie cardiacă etc. Tratatului său îi asociem
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
XX va fi numit al proteinelor, enzimelor, vitaminelor. Louis Pasteur (1822 - 1895) înseamnă înainte de orice afirmarea microbiologiei. Pasteur concretizează demonstrativ intuiții, profeții. Geniul său și microscoapele sale dezvăluie lumii o altă lume, nevăzută. Pasteur se formează ca chimist pe lângă Jean Baptiste Dumas (1800 - 1884). Mai întâi descoperă cristalele care deviază lumina. Ajunge decan al Facultății din Lille, în Nordul Franței, unde viticultorii îi cer sprijinul în conservarea vinului. Experimentând pe suc de sfeclă descoperă fermentația. Este chemat în Sudul Franței să
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de câine îi injectează produs rabic din măduva spinării câinelui bolnav (produs tratat experimental și cu virulență atenuată) și îl salvează. Statuia acestui copil se află în curtea Institutului Pasteur înființat în 1888. Numele ciobănașului, intrat în legendă, este Jean- Baptiste Jupille. Problematica afecțiunilor contagioase îl apropie pe Pasteur de medicină. în 1862 merge prin spitale, asistă la vizite, merge la cursurile de fiziologie pe care Cl. Bernard le ține la Collège de France. Contrazicerile nu distanțează marile spirite. în 1878
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sale interdisciplinare. Arnold Stocker (1890 - 1978), psihiatru format la școala de la Socola, face primul studiu psihanalitic din literatura medicală românească, publicând la Paris în revista „L’Encephale“ (1921), articolul „Etude psychoanalitique sur la Crouche cassée“ celebra pictură a lui Jean Baptiste Greuse. Leon Ballif (1892 - 1960) înființează la Socola unul dintre primele servicii de malarioterapie din lume, cu rol important în terapia neurosifilisului. El a făcut și cercetări de endocrino- psihiatrie, fiind un remarcabil organizator al asistenței psihiatrice în întreaga Moldovă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
erau din ce în ce mai numeroase. Apăreau din ce în ce mai multe biblii, bisericile recunoscute erau din ce în ce mai frecventate și apăreau mereu noi mișcări religioase ilegale. O mare parte din credincioșii care s-au îndepărtat de Biserica Ortodoxă au trecut de partea bisericilor creștine fundamentaliste, precum cea baptistă, adventistă, penticostală și frățească. Unii s-au alăturat grupărilor nerecunoscute, precum Martorii lui Iehova, Oamenii de știință Creștini și Mormonii. Alții au intrat în cele două biserici interzise în mod oficial, cea Greco-Catolică sau Biserica Catolică de Rit Oriental și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]