388 matches
-
propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit obscure de l'âme" [Noaptea întunecată a sufletului]75, a cărei metaforă centrală, sugerând privațiunile și dificultățile ("noaptea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
secund". Ion Barbu remodelează sensurile poești originare, în așa fel, încât să producă semnificații noi, în armonie cu un credo literar, conștient asumat, care îl plasează, deși el respinge orice înregimentare, între corifeii "lirismului absolut". Sub aspectul elaborării teoretice, textul barbian pare să fie un fel de sinopsă, pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a dezvăluit prezenta, în substratul cel mai adânc
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fie un fel de sinopsă, pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a dezvăluit prezenta, în substratul cel mai adânc al gândirii barbiene, a poiesis-ului și teoriei platoniciene a formei. Din acest bloc de marmură antică, poetul român sculptează apoi propria-i viziune, informată, în primul rând, de principiile doctrinei estetice poești, apoi de teoria romantică și post-simbolistă a poeziei. Ceea ce pare să
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de o sublima plasticitate, ce-i permite să se moduleze ușor pe datele proprii experiențe poetice, dar și de o remarcabilă unitate structurală. "Veghea lui Roderick Usher" (1930) pare să fi ultima, dar și cea mai completă, varianta a poeticii barbiene. Exceptând, poate, unele nuanțări, parafrază barbiana nu pare să aducă în discuție idei esențialmente noi; lectură ei compensează, în schimb, si fascinează, prin calitatea expresiei, prin memorabilitatea formulărilor, ingenuitatea imaginilor și simbolurilor. "Veghea" este un cristal prelucrat la incandescenta celei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
permite să se moduleze ușor pe datele proprii experiențe poetice, dar și de o remarcabilă unitate structurală. "Veghea lui Roderick Usher" (1930) pare să fi ultima, dar și cea mai completă, varianta a poeticii barbiene. Exceptând, poate, unele nuanțări, parafrază barbiana nu pare să aducă în discuție idei esențialmente noi; lectură ei compensează, în schimb, si fascinează, prin calitatea expresiei, prin memorabilitatea formulărilor, ingenuitatea imaginilor și simbolurilor. "Veghea" este un cristal prelucrat la incandescenta celei mai înalte gândiri poetice. Atât pentru
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
of Edgar Allan Poe, 1982, p. 443. 2 Idem, p. 440. 3 Ibidem. 4 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher", în Versuri și proza, 1984, p. 213. 5 Henri Bergson, "L'Évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 675. 6 Comentariul barbian pare să sintetizeze și unele observații pe care Henri Bergson le face în "Introduction à la métaphysique", în Oeuvres, 1970, p. 1395: Îl suit de là qu'un absolu ne saurait être donné que dans une intuition [...] Nous appelons ici
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în Versuri și proza, 1984, p. 214. 55 Termen preluat, după toate probabilitățile, din Henri Bremod. Prière et Poésie, 1926 , pp. 178-206. Vezi, în special, capitolele XV (Le Catharsis) și XVI (Le catharis et la magie des vers). 56 Construcția barbiana reprezintă, probabil, o "adaptare" termenului corespunzător din limba franceză, arc en ciel. În "A Descent Into the Maelström", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 137, Poe exploatează simbologia "curcubeului", prin care dezvăluie concentrarea de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
qui tend à le devenir". 14 Ion Barbu, "Evoluția poeziei lirice după E. Lovinescu, 1928", în Versuri și proza, 1984, p. 165: Compară cu "Dar urechi de critic neinițiate [s.n] interpretează această omogenitate incongruenta într-o coincidență materială". Metaforă barbiana ar putea avea legătură cu expresia "leș jeux floraux", un concurs anul organizat, cu unele întreruperi, la Toulouse, încă din Evul Mediu, pentru a promova poezia provensala și franceză de calitate. Recompensele constau în cinci flori de aur sau de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Bergson folosește frecvent termenul "geometrie", precum și unele derivate ale lui, pentru a se referi, în general, la o anumită ordine inerentă naturii, pentru care inteligență umană reprezintă o modalitate de adaptate, sens pe care il regăsim și în multe aserțiuni barbiene. Iată câteva exemple: "Toutes leș opérations de notre intelligence tendent à la géométrie, comme au terme où elles trouvent leur parfait achèvement. Mais, comme la géométrie leur est nécessairement antérieure (puisque ces opérations n'aboutiront jamais à reconstruire l'espace
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Bergson, "La vie et l'oeuvre de Ravaisson", în Oeuvres, 1970, p. 1461: "I'art est une metaphysique figuree". 14 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 171. 15 "Buretoasa" este echivalentul barbian al originalului "porousness" ce apare în descrierea vasului fantomatic din "MS Found în a Bottle", Edgar Allan Poe, în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 123: "I have been looking at the timbers of the
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ele alcătuiesc "imaginea senină" (s. n.) a unei distanțe transparente, forma luminoasă a diafanului. Diafanul nu arată ceva decât în transparența inaparentului; el oferă vederii ceea ce în esență nu se arată, făcând vizibil ceea ce este inaparent în ființare. În cazul poemelor barbiene: increatul ce iese din ascundere ca potență a creativității. Ieșire sub forma unei necurmate unduiri a cărei imagine e dubla reflectare a ascunderii și neascunderii, a mișcării spre ființă și a rămânerii în ființarea pură: "oglindă călătoare, cer mobil" (Râul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvântul mustos, arghezian (Leonid Dimov) se întâlnește cu partitura dezabuzat eterată (Dan Laurențiu), fantazarea abstractizantă (Nichita Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și momentul de apogeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
T., titlul corect al studiului ar fi trebuit să fie „poetica lui Ion Barbu și transformările ei, de la primii imitatori până la poeții care, după câteva decenii, au revenit parțial la ea”. Aserțiunea se justifică, deoarece, într-un capitol intitulat Descendența barbiană, este analizat modul în care s-a exercitat influența poetului asupra unor congeneri precum Dan Botta, Emil Gulian, Simion Stolnicu, Vladimir Streinu, Virgil Gheorghiu, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, iar în capitolul final, Reveniri la Ion Barbu, este investigată maniera de
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
în care s-a exercitat influența poetului asupra unor congeneri precum Dan Botta, Emil Gulian, Simion Stolnicu, Vladimir Streinu, Virgil Gheorghiu, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, iar în capitolul final, Reveniri la Ion Barbu, este investigată maniera de recitire a textelor barbiene specifică lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Negoițescu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Nichita Stănescu. În felul acesta, T. reușește să își atingă scopul propus: nu doar o exegeză, ci și o poetică a receptării operei lui Ion Barbu în
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
paradigmă specifică anilor ’70, pentru care lirica de „semne” constituia modelul predilect: motive folclorice se suprapun pe o complicată rețea simbolică, mergând până la ermetism. Poemele, gravitând în jurul laitmotivului „apa vie”, asociat luminii, grefează o sensibilitate feminină livresc-aurorală pe o tradiție barbiană, regăsită de mai mulți poeți ai epocii. Însuflețită de un elan vitalist adolescentin, poeta își circumscrie un univers mitizat, populat de ființe simbolice precum șarpele, vulturul, cavalerul. Definitoriu pentru întreaga ei creație, conflictul dintre cultură și viață, dintre trăirea livrescă
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
elanul vitalist se regăsesc și în Poezii (1974), dar motivele vechi sunt tratate într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi, cum ar fi cele ale poemului experimental sau ale poemului ermetic în proză, de sorginte barbiană. Altoiuri (1976) sondează o problematică mai adâncă și încearcă să depășească nivelul trăirii întâmplătoare pentru a atinge cunoașterea de sine: reflexia dublează de fiecare dată senzația, poezia, totdeauna cu implicații etice, se transformă în document existențial. O schimbare decisivă crede
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
de cuvinte, în general, cu o sonoritate aparte: fie neologisme „proaspete”, încă uimite de limba în care au intrat („cerulee”, „bolemniți”, „proceleusmatic”), fie regionalisme verzi, pline de sevă („răvac”, „a sgârma”, „băsnaș”). Numeroase mostre din poezia lui D. par curat barbiene: „Elipse descrescând urmez în zbor / Încet, spre centru, desfăcut în cete: / Stau zile grămădite-n coridor / De vizitiul dus ca să se-mbete. Așteaptă-n radă veselul vapor / Feeric, sub presiune, mugitor, / Cu ochi de căpitan țintind lunetă. // Ci eu aici
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
că, indiferent de tiparul adoptat, lirica lui D. își păstrează o puternică - aproape violentă imagistic - originalitate. Sub un material „străin”, exprimată în termenii „altuia”, pulsează o sensibilitate cu totul aparte. Poetul postbelic nu are, așadar, o frază argheziană și una barbiană, nu oscilează între mari modele, preluate mai întâi cu șovăieli de novice și abandonate apoi cu lejerități de maestru. Traseul său poetic nu este unul ondulat, cu inegalități și incongruențe, cu notabile (s)căderi și mari reușite; el e un
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
interpretabil cu totul altfel: ca un indiciu al manierismului, al „oboselii” unei fraze de cultură. Aici și acum, dimpotrivă, el indică o prospețime a substanței lirice resuscitate; nu o epuizare a ei. Nu altfel stau lucrurile cu poemele „argheziene” ori „barbiene” ale lui D. Nici el nu le scrie dintr-un deficit de originalitate, ci tocmai pentru a putea fi, cu adevărat, original. Tiparele decupate cu atâta dexteritate devin, la poetul postbelic, generatoare: dezvoltă serii și succesiuni de imagini, însuflețesc ritmul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
un vârtej năucitor, a atâtor personaje, „înghesuirea” atâtor elemente: toate acestea au fost pictate, cu imagini cinetice și sintetice, prin utilizarea mecanismelor argheziene de producere și însuflețire a versului. Dar, odată developate aceste instantanee, ele trebuie să încremenească într-o barbiană „slavă stătătoare”, pentru ca magia să nu se mai spulbere niciodată. Bâlciul oniric, suspendat într-o imagine bogată, somptuoasă, fabuloasă, va fi astfel prelungit la infinit, eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul etic al poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
O scrisoare păstrată de la „Marele El” îl arată mai degrabă jenat de o relație pe care dorește să o întrerupă politicos. Iubirea aceasta se va dovedi însă fertilă poetic, C. construindu-și personalitatea artistică tânără dintr-o sinteză între ermetismul barbian și avangardismul spontan. Concomitent, studiază compoziția și pianul cu Măriuca Cernovodeanu, Theodor Fuchs, Paul Jelescu, Mihail Jora, mai târziu cu Alfred Mendelsohn și Leon Klepper. În primii ani de după 1944, va compune lieduri, oratorii, cantate, executate în public cu oarecare
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
Ion Simuț După o foarte bună ediție critică Ion Barbu (Opere I-II, prefață de Eugen Simion, Ed. Univers enciclopedic, 2000), pentru care beneficiase de emulația cu devotatul barbian Romulus Vulpescu, Mircea Coloșenco realizează, tot în colecția "Opere fundamentale", coordonată de Eugen Simion, o bună ediție G. Bacovia Opere, într-un singur volum (1014 p.), apărută în 2001, nu lipsită de procedări sau rezolvări discutabile. Trebuie să spun, totuși
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
fi, potrivit marelui comediograf, niște (citez dintr-însul) „selenari". Spuneam, apoi, că, bisexuați (ce va să zică androgini sau, dacă vreți, hermafrodiți), ne suntem, prin aceasta, suficienți nouă înșine... La care, m-ați întrerupt cu întrebarea dacă în felul, oarecum, al gasteropodelor barbiene. Răspun-su-mi a fost unul evaziv, ca și, de altfel, întrebarea dvs. R La care, pasămite, nici acum nu vreți să ne răspundeți clar. C: Dar, domnule, aduc eu, oare, a melc, - a „melc, melc codobelc"?! Trec cu vederea insinuarea dvs.
De vorbă cu un Cocoloș by Șerban Foarță () [Corola-website/Imaginative/6783_a_8108]