388 matches
-
of Edgar Allan Poe, 1982, p. 443. 2 Idem, p. 440. 3 Ibidem. 4 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher", în Versuri și proza, 1984, p. 213. 5 Henri Bergson, "L'Évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 675. 6 Comentariul barbian pare să sintetizeze și unele observații pe care Henri Bergson le face în "Introduction à la métaphysique", în Oeuvres, 1970, p. 1395: Îl suit de là qu'un absolu ne saurait être donné que dans une intuition [...] Nous appelons ici
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în Versuri și proza, 1984, p. 214. 55 Termen preluat, după toate probabilitățile, din Henri Bremod. Prière et Poésie, 1926 , pp. 178-206. Vezi, în special, capitolele XV (Le Catharsis) și XVI (Le catharis et la magie des vers). 56 Construcția barbiana reprezintă, probabil, o "adaptare" termenului corespunzător din limba franceză, arc en ciel. În "A Descent Into the Maelström", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 137, Poe exploatează simbologia "curcubeului", prin care dezvăluie concentrarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
qui tend à le devenir". 14 Ion Barbu, "Evoluția poeziei lirice după E. Lovinescu, 1928", în Versuri și proza, 1984, p. 165: Compară cu "Dar urechi de critic neinițiate [s.n] interpretează această omogenitate incongruenta într-o coincidență materială". Metaforă barbiana ar putea avea legătură cu expresia "leș jeux floraux", un concurs anul organizat, cu unele întreruperi, la Toulouse, încă din Evul Mediu, pentru a promova poezia provensala și franceză de calitate. Recompensele constau în cinci flori de aur sau de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Bergson folosește frecvent termenul "geometrie", precum și unele derivate ale lui, pentru a se referi, în general, la o anumită ordine inerentă naturii, pentru care inteligență umană reprezintă o modalitate de adaptate, sens pe care il regăsim și în multe aserțiuni barbiene. Iată câteva exemple: "Toutes leș opérations de notre intelligence tendent à la géométrie, comme au terme où elles trouvent leur parfait achèvement. Mais, comme la géométrie leur est nécessairement antérieure (puisque ces opérations n'aboutiront jamais à reconstruire l'espace
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Bergson, "La vie et l'oeuvre de Ravaisson", în Oeuvres, 1970, p. 1461: "I'art est une metaphysique figuree". 14 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 171. 15 "Buretoasa" este echivalentul barbian al originalului "porousness" ce apare în descrierea vasului fantomatic din "MS Found în a Bottle", Edgar Allan Poe, în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 123: "I have been looking at the timbers of the
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Constelația lirei (1963), unde versificația militantului e tot mai clar „subminată” de arta poetică a estetului, iar mult solicitata implicare în real se vede concurată până la eliminare de asumarea exclusivă a imaginarului, într-o profesiune de credință, ecou al celei barbiene din Joc secund (fără însă adâncimea și abstruzitățile aceleia). Valorizată azi, noua lui estetică apare, în contextul acelei epoci, cu totul meritorie. Frecvent citata Artă poetică marchează trecerea la un lirism de sublimare și interiorizare a realului prin oglindire în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
pildă, George Murnu, e caracteristică pentru acest poet la care savantlâcurile și balcanismele conlocuiesc în bună simbioză în Poeme balcanice (1936), carte care vrea să spună ,,Suntem Orient. Să ne dezorientăm!” M. este un bufon liric cu accente antonpannești și barbiene, la care componenta înțelepciune este implicită, așa cum se poate constata în ciclul Însemnările lui Balkaneus. Tendințele cosmopolite - alimentate și de numeroase călătorii în Grecia, Italia, Franța, Austria, Anglia, ca și de relațiile cu artiști de valoarea unor George Enescu, Jean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
Joc secund, apărut în 1930, a fost bine primit de Alexandru A Phillipide, Șerban Cioculescu, Al. Rosetti, Perpessicius, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, dar, în epocă, probabil nu puțini au fost cei care și-au afirmat nedumerirea și inaderența la lirica barbiană; iar o astfel de autointerogare era mai mult decît întemeiată. Răspunde că nu trebuie "neapărat", dar poate foarte bine să și-o explice. Și propune o analogie cu fizica: "Poezia întocmai ca un fenomen fizic participă de misteriosul vieții. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atare trebuiesc asociate corpului liric". Trei culori-simboluri fundamentale, aflăm în poezia Jocului secund, însoțite de trei mituri cosmogonice: mitul Oglinzii, mitul Nunții și mitul Soarelui, cum punctează Basarab Nicolescu în monografia amintită și unde citim: Există într-adevăr, în poetica barbiană, un rafinat simbolism al culorilor. Celor trei mituri fundamentale ale cosmologiei Jocului secund le corespund trei culori-simbol ce revin obsedant, cu un rol funcțional determinat: realizarea unei maxime densități de semnificație într-o expresie lingvistică de întindere minimă". Albastrul e
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Mateiu Caragiale în Crai de Curtea veche, cum spune Horațiu în al său Apogeu; Exegi momentum aere perennius (Un moment clădit - nu mai trebuie decît bronzul). Pentru Ion Barbu este o carte limpezitoare, lămuritoare și rînduitoare a viziunii și gîndului barbian, întru cîntările sale pentru ciclul balcanic din Isarlîk: "De multă vreme o cunoaștere imperfectă, dibuitoare a realității noastre pretindea zadarnic de la mine rînduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Cînd iată că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental". Două mari împărății se întemeiază pe umerii personagiilor mateiene. Împărății dragi și în consonanță cu universul barbian: "Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sînt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celei a lui Mateiu Caragiale. Între poeții contemporani lui, o stea fixă este și Al.A. Philippide, prin care, cum citim în Salut în Novalis (Al.A. Philippide - Stînci fulgerate), din "Vremea", 27 martie 1930, redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Paginile barbiene sînt și o replică la nedreapta abordare a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
arată poezia lui Ion Barbu cu cele trei culori, albastru, galben, verde și simbolistica lor, una pe larg argumentată de Basarab Nicolescu în Cosmologia "Jocului secund". Veghea lui Roderick Usher (Parafrază la volumul Eulalii de Dan Botta, 1931) cristalizează viziunea barbiană asupra poeziei și cunoașterii. Sînt pagini prefigurate de unul dintre poemele abjurate, refuzate în Joc secund. (Aici avem un spațiu liric mai puțin criptat, bun îndreptar în străbaterea cosmologiei barbiene.) Citim în Dezrobire: "Castelul tău de gheață l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Parafrază la volumul Eulalii de Dan Botta, 1931) cristalizează viziunea barbiană asupra poeziei și cunoașterii. Sînt pagini prefigurate de unul dintre poemele abjurate, refuzate în Joc secund. (Aici avem un spațiu liric mai puțin criptat, bun îndreptar în străbaterea cosmologiei barbiene.) Citim în Dezrobire: "Castelul tău de gheață l-am cunoscut, Gîndire!/ Pe netedele dale mult timp am rătăcit,/ De noi răsfrîngeri dornic, dar nici o oglindire/ În sloiuri, în poleiuri, în scuti n-a întregit/ Răzlețul gest, cu gestul cel așteptat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dor/ De-a fi-ncercat să-mbine sau de-a fi vrut să spargă/ Puținul de cristale, desprins întîmplător./ Căci truda, - truda numai, - putea ea să învie/ Simetrica ta moarte și miezul tău steril?". Veghea ne invită în universul creației barbiene prin valea edificiului Usher unde implicatele pajuri, locul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici. "Sub revolta continuată a zidurilor, consolidare în cub, zar de automorfă lumină, Veghea se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
unde are într-adevăr un rol central, autonom. Astfel încît determinarea ulterioară, "zar de automorfă lumină", este aproape necesară. Automorfismul semnifică proprietatea unei mulțimi de elemente de a coincide cu ea însăși la o anumită transformare. Și, într-adevăr, universul barbian este unic și suficient sieși". Poezia, potir propagat, nu mai puțina insomnie concentric scuturată a Principiilor, este în lirica lui Ion Barbu, îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii. "Cunoașterea era aici locuire, canonică deplasare în Spirit. Verificare a gîndurilor iubite
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
său Joc secund. Vorbind despre virtualitățile operei lui Gauss, constată: "Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dînsa". Sînt fraze ce îmbracă totodată într-o purpură a zărilor întregul parcurs liric barbian. Poeziile din Joc secund sînt maximum de gînd în minimum de cuprindere. Direcții de cercetare în matematicile contemporane ("Tribuna", 17 mai 1958) îi oferă, nu pentru prima oară, posibilitatea de a situa literatura și matematica într-o paralelă care le
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Recunoaște că singura slăbiciune în cele afirmate este că o face un geometru. Într-o pledoarie pro domo, pe urmele lui Pascal din Cugetările sale asupra l'esprit de géométrie și l'esprit de finesse și care vin în favoarea alegațiilor barbiene, apelează la schimbul epistolar dintre Ion Ghica și Vasile Alecsandri. Pascal, după ce definește cele două tipuri de spirit, constată: "Și astfel este rar ca geometrii să fie fini și ca cei fini să fie geometri, din pricină că geometrii vor să trateze
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un extraordinar poem de dragoste, singurul la înălțimea lui Eminescu, în literatura românească și universală. Oare nu aceasta este chiar enigma ultimă a ermetismului său canonic? De împărtășit intuiția lui Eugen Simion care distingea în cele trei roți ale cunoașterii barbiene trei trepte ale iubirii: carnală, intelectuală și celestă. Gerda Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ponderat, Grigore Popa (Tragism autohton), Mihai Beniuc ș.a. La rubrica intitulată „Cărți”, Silviu Bardeș se ocupă de Răscoala lui Liviu Rebreanu și de Adela lui G. Ibrăileanu. Grigore Popa recenzează Mitul utilului de D. D. Roșca, Mihai Beniuc analizează lirica barbiană, în timp ce Romul Demetrescu face cronica romanului Golia de Ionel Teodoreanu, oferind și portretul unui „scriitor fecund” - Damian Stănoiu. Sub aceeași semnătură este publicată și cronica la recent apăruta Condiția umană a lui André Malraux. I. I. Russu are în atenție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285143_a_286472]
-
pentru că poezia unui poet-călugăr nu poate fi înțeleasă fără o cultură și o trăire religioasă profundă. Se poate afirma că A. continuă „linia” ortodoxismului, dar nu într-o manieră tocmai „ortodoxistă”: pe lângă influențe gândiriste, apar inflexiuni argheziene, alteori voiculesciene ori barbiene. Modalitatea în care interpretează - într-un excepțional articol inserat în volumul Din spumele mării, 1995 - Sonetele lui V. Voiculescu poate oferi cheia de lectură pe care autorul a hărăzit-o propriilor texte: Sonetele sunt rodul experiențelor spirituale de tip isihast
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind salvată de „inanitatea totală” numai prin Blaga și Philippide - toate acestea constituie un veritabil clișeu, o esențializată imagine fotografică negativă, ce trebuie developată pentru a se obține distribuția specific barbiană a luminii și umbrei: un joc secund, mai pur. Cu un caracter cvasicircumstanțial după 1930, producția literară a lui B. (apărută în „Falanga”, „Pan”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista literară”) stârnește interesul mai ales prin acele piese (Cuvânt către poeți, 1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
intitulată Veghea lui Roderick Usher și concepută ca o „parafrază” după Edgar Allan Poe, are o intensă expresivitate răsucită-n sine, dar și o valoare funcțională, căci ea caracterizează și luminează, indirect, dintr-un unghi perfect, sistemul poetic și valoric barbian. Extrem de critic față de majoritatea formulelor poetice ale epocii, B. nu a manifestat mai multă îngăduință nici față de propria sa producție lirică, pe care o cerne printr-o sită foarte fină, astfel încât ceea ce rămâne, la urmă, în volum, să-l reprezinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
spus, până la sinteza, pe spirala spiritului, dintre teză și antiteză. Sinteza de apolinic și dionisiac, aspirația către absolut și experiența intensă, orgiacă, a trăirii, tensiunea dintre un acolo, sus și un aici, jos se vor dovedi extrem de fecunde pentru lirica barbiană. Un poem se intitulează chiar Nietzsche, un altul, Panteism, se încheie cu două versuri definitorii („Cutremurând vertebre de silex ori granit, / Va hohoti, imensă, Vitala Histerie”); sufletul universal vorbește - și se exprimă - prin glasul „munților” (soliditate, „supremă încordare de granit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
noian de lavă ce-aveai să fii pământul!”), tânjind cu toate acestea (sau, poate, tocmai de aceea) după „o altă lume”, după „slava-ntrevăzută”. Cele două extreme, căutând, în virtutea unui principiu supraordonator, apropierea și identificarea, sunt în prima fază a creației barbiene oarecum „epurate”, abstractizate, prezentate, cvasididactic, în felul unor imagini purificate de orice element străin, care le-ar putea altera coerența și deturna semnificația. Dintr-un alt unghi și într-o altă manieră poetică vor fi ele privite și „tratate” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]