411 matches
-
-ți treaba. Vrei să-ți pregătesc prânzul? \ Da, mulțumesc, răspunse Marin, bucuros că ea era atât de înțelegătoare. Însă după ce închise ușa biroului în urma lui, își dădu seama că tremura. Nu-și mai pierdu timpul stând să analizeze sentimentul, ci baricadă ușa cu un scaun după care intră în laborator prin ușa secretă. În primul moment, privirea îi fu atrasă de strălucirea sticlei, sclipirile metalului și lucirea mesei celei lungi. O privire era tot ce avea nevoie Marin, acum. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de care poate fi cu ușurință convinsă până și cea mai Încăpățânată minte, după o discuție lejeră și calmă de numai câteva ore. Cu condiția ca prietenul care s-a complicat să nu se Închidă În sine, să nu se baricadeze În spatele unor fortificații de minciuni și retorică, să-și deschidă spiritul, să te asculte cu atenție și să cântărească gama de posibilități pe care până acum le respingea din start, nu din răutate, ci din cauza ideilor preconcepute, a gândirii pietrificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ilu, sporovăiam Îndelung În limba română, Îi răspundeam la toate Întrebările În legătură cu școala, mai Întîi cea din Rătești, iar În anii următori, cea din Cluj. Cealaltă latură a literei L mare de tipar cuprindea odăile noastre: tinda În care mă baricadasem de frica cerului, pe urmă o cameră mai spațioasă, la Îndemînă peste zi pentru tot lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la gazetă. Pac la războiul sfânt împotriva consumerismului! SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI „ Pentru totdeuna al tău“ N-am cum să evit. Fiindcă scriu fix în 15 ianuarie, nu pot să nu-mi amintesc cum era să mor (la propriu) pe baricada Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Dar de ce să intre o poveste ca asta într-o rubrică despre bucurie? Pentru că am scăpat cu viață și pentru că, în final, a ieșit ceva bun din toată zdrobeala. S-a întâmplat în vara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
în cazul camaradului meu Joseph, pe care păduchii îl chinuiseră la fel ca pe mine și cu care, chinuiți de o foame ce nu se mai sfârșea, am mestecat chimen dintr-o pungă, a cărui credință fusese atât de temeinic baricadată în buncăre precum odinioară țărmul Atlanticului, să fi putut fi vorba de un anume Ratzinger, care astăzi voia să fie infailibil ca papă, chiar dacă în stilul timid, cunoscut mie, care, fiindcă afirmă fără să ridice glasul, e deosebit de eficient. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin spărturile cerului. Dimensiunea albastrului, adâncea rana stelară prin gusturi divine. Umbrele gălăgioase ale somnambulilor ce au hălăduit prin dezgusturi carnale și-au tras ochelarii unui anotimp congelat în care gerul ucide inexistenta clipă a unui hazard suferind, De care baricada a timpului am întrezărit trupul hăituit al umbrelor. Și câtă agonie în desprinderea unui sentiment ars înainte de apogeul dedublărilor carnale. O nouă răutăciune de voci traversa prin SPĂRTURILE CERULUI, starea de liniște a CONCEPTULUI și EL FLĂMÂND de banalități suferinde
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
că s-a înțepenit ușa. — E încuiată? Nu, nu cred. — Să mai chem pe cineva? — Nu e nevoie, putem și singuri. Nu crezi? — Ba da. O fi înăuntru? — Ce contează? Ajută-mă, că nu pot singură. — Imediat. S-o fi baricadat înăuntru. N-a făcut niciodată asta. — Ce naiba ține ușa? Acum degetele lui albastre se prelungeau în nervurile din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și violate. Într-o noapte, mai mulți indivizi au pătruns într-o casă, l-au schilodit pe un funcționar și au siluit-o pe soția lui. Tot felul de grozăvii se auzeau din toate părțile. Oamenii au început să se baricadeze prin case și să pună drugi de fier la uși. Au apărut și gratii la ferestre, astfel că orașul semăna tot mai mult cu o uriașă pușcărie. Nimeni nu se mai sinchisea de estetică. Singura grijă a fiecăruia era să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pot. Adriana scoase dopul și luă o înghițitură zdravănă. Emmy oftă. — Nu e apă? Aș face moarte de om ca să beau puțină apă. — Bineînțeles că nu e apă. Am căutat în tot aeroportul. Singura prăvălie era închisă — permanent, se pare — baricadată cu o scândură pe care scrie NU. La un moment dat am văzut ceva ce părea a fi bar, dar putea la fel de bine să fie și vamă, și o zonă care se numea restaurant, dar care arăta de parcă era centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-i prea anostă fără micile accesorii la modă, nu-i așa? Henry nu părea să aibă cine știe ce experiență în materie de tinere femei și cu atât mai puțină în materie de prințese din Park Avenue. Părea timid și păstra distanța baricadându-se în spatele unui birou ticsit cu lucrări de corectat. —Care dispăruți? întrebă Henry perplex. —Ești drăguț. Vreau să spun, cu ținuta asta cerebrală și cu timiditatea pe care o afișezi, domnule profesor, spuse Julie. Henry era drăguț, într-adevăr. Ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din Nord de mercenarii angajați în Africa, și astfel s-au construit, indiferent de cost, fortificații, tranșee și posturi de observație cu o viteză incredibilă. Apoi, Uniunea AmS a construit baraje și linii de apărare pe toate deschiderile la ocean, baricadându-se. Au descoperit rezerve de petrol sub munții Anzi și au excavat până și acele resurse ce păreau de neatins până atunci. Au reînviat forța aeriană și au scos, din hangarele prăfuite și aproape distruse, avioane pentru a combate riscul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
da, minții iarăși. Gândul răniților și chiar al morților era foarte statornic în mintea mea. Presupui? Eu zic că e o certitudine. Așteptăm Gardienii. Nu cred c-o să vină cu mâinile goale și se vor uita la noi cum ne baricadăm în cel mai prestigios colegiu din Uniune. Am pătat un diamant, în caz că nu ți-ai dat seama. Cea mai mare boacănă din istorie! Nu vor veni cu bastoane și cu uniformele lor obișnuite. Tare cred că vor veni cu arme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
împânzite de elevi, fiecare strigând ce le trecea prin minte. Fluxul de adrenalină era incredibil! Toți vroiau să facă mai mult și mai rapid, dar se temeau și erau reținuți în același timp. Ezitarea lor a permis profesorilor să se baricadeze în cancelarie și să stea acolo până s-au terminat cursurile și noi, elevii, am plecat acasă. Temându-se de represalii, a căror sursă nu o înțelegeau, s-au ferit să dea ochii cu noi, iar această frică m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unde erau armele, și de a le trimite, folosindu-ne de gravitație, până în brațele noastre, cu ajutorul unor frânghii, plecase. De fapt, fugise spre a se întâlni cu Mihail și a-i explica ce avea de făcut, în afară de a termina de baricadat fiecare etaj. Velail! îmi aminti Vladimir. Coborâsem scările spre cel mai mare laborator de informatică din colegiu. Pe drum, am văzut că fiecare elev purta acum mantiile primite și că pistoalele și armele și-au găsit un loc în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe acoperiș cu Vladimir. "Minele sunt plantate și armate!" raportă Soliteraj. "Mă duc să văd ce pot face cu acoperișul." "Înainte să te ocupi de acoperiș, asigură-te că nu rămâne nimeni afară și închide toate ușile. Vorbește să se baricadeze colțurile și intrările. Din acest moment așteptăm musafiri", zisei eu. Ușile aveau să se închidă pentru totdeauna. Din acest moment, lumea din afară ne era dușman, iar școala devenea casă pentru toți. "Am înțeles", răspunse el, gândindu-se la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au ciuruit pe cei care au plecat, atunci? Nu pricep. Aveau impresia că vor pleca toți. Ministerului îi e mai ușor să-i ia pe toți o dată ca din oală decât să îi trimită înapoi în școală și să se baricadeze cum facem noi acum. Și în noi de ce au tras? Păi n-au plecat toți! Ministerul îi va lua pe cei care au plecat, iar pe noi... nu știu. Gloanțele se mai izbiră în panou până când lunetiștii își dădură seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Direcția sanitară erau foarte sceptici în privința rezultatului injecțiilor ce făceam în masă, era de admirat încrederea populației"557. În județul Olt, țăranii se arătau mai puțin luminați și binevoitori decât cei din Romanați: "Au fost cazuri multiple de bolnavi holerici baricadați în case sau descoperiți după moarte... Dar - adaugă Ecaterina Arbore -, dacă țăranul era ignorat și neîncrezător în știință, am văzut în Olt și medici care, de teama holerei, nu se apropiau de bolnavi, nu intrau în spital și, de departe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe față. Am respins-o cu asprime: ― Nu mă atinge! Deodată, ca sub imperativul unui gând despotic am sărit în picioare și m-am precipitat spre ieșire. Mi-a sesizat intenția de a fugi și m-a împiedicat la timp, baricadând ușa cu spatele. ― Nu se poate! Ești nebun? Cum ai să pleci în halul ăsta? ― Lasă-mă să trec! Ce-ți pasă? O clipă nu mai rămân aici. Voiam s-o dau la o parte, dar ea rezista cu îndîrjire
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a luat-o pe cărarea dinspre Muntele Onoji. Chiar și cu toți oamenii adunați la un loc, fortăreața nu era apărată decât de o mie de soldați. Forțele ofensive ale inamicului se apropiau de zece mii. Atât scurtăturile, cât și porțile baricadate de la poalele muntelui erau inadecvate. Se vedea ușor că nu mai era decât o chestiune de timp până aveau să fie anihilați. — Înfruntați inamicul pe scurtătură! Sebei își trimise, mai întâi, primul aghiotant cu trei sute de soldați, apoi, îi încurajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cordoanelor de ordine, cu celălalt urmărea cum mormanul crește, că abia de mai puteam fi zăriți în dosul lui. Și totuși ne mai lipsește ceva, a remarcat Monte Cristo la un moment dat. Pe față i se citea neliniștea că Baricada așa cum arăta ea în clipa aceea ar fi putut fi spulberată dintr-o singură mișcare dacă armata și-ar fi pus mintea cu noi. Atunci a făcut semn cu mîna către autobuzul ITB abandonat pe trotuarul de la Inter, ei, acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și Croitorașul au fost însărcinați sub consemn cu paza clădirii. Pentru că erau căcați pe ei de frică să nu fie atacați de cineva, s au gîndit să coboare în holul de la intrare mobile din camerele de la etaj, să se poată baricada în caz de nevoie. Se întinse în locul indicat, fără să-și scoată nici măcar ghetele sau fularul de la gît, pentru că înăuntru nu era cu mult mai cald ca afară. Era prima dată după aproape trei zile cînd avea ocazia să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor ca să le ducă până la sfârșit... Cu câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chelnerița a călcat strâmb și a căzut În brațele vânzătorului de lozuri; mulți s-au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și luase zborul În zona silozurilor de porumb fâlfâia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-am întors și m-am suit din nou în barcă. De când o violaseră cei doi pescari, Marta se baricada noaptea în casă. Am bătut insistent, până ce am auzit dinlăuntru un zgomot ușor și o respirație. Dar nici un răspuns nu veni. „Marta, sunt eu, Daniel”, am zis ca s-o liniștesc. După câteva clipe am auzit cheia răsucindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu neglijă să-și verse și năduful asupra nefericitei Nicoloaice ce-l pusese pe camaradul său negricios să-și crape liniile norocului din podurile palmelor, săpând șanțuri. - N-o vezi, bre, cât e de perversă și infectată, că zici se baricadează, doar ca să nu-i înțepăm noi băutura?! D-asta o scobit-o 58 DANIEL BĂNULESCU un oraș. Și aleargă în limbă la tine până și șeful statului Guadelupa, se aruncă pe stomac înaintea ta și te ia cu miloaga: "Vinde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]