741 matches
-
pe Strada Mare colț cu str. Vârnav, lângă „Adormire”, i-a dat o masă la care au fost invitați intelectualii târgului. Nora a cântat din „Fetița dulce”, piesa ei de glorie, Dan Protopopescu - un cântec popular (avea bună voce de bariton) și a fost o plăcută atmosferă, care a Înviorat-o. Voia să-și ia rămas bun de la scenă cu „Medeea” de Grillparzer, pe care am tradus-o, la sugestia ei, dar n-a mai apucat s-o facă, Îmbolnăvinduse (Îmi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se așeza lângă el și îl asculta atent, îi făcea pe plac și închidea ochii, imaginându-se în public. Dar opera era atât de departe acum, de când marele profesor Vrăbiescu îi dăduse verdictul clar că nu va putea fi niciodată bariton. Iar gândul de a fi tenor, pentru care se pregătea temeinic la Conservator, nu i-a surâs niciodată atât de tare. Tot pe scenă ducea, dar parcă gloria era mai mult decât înjumătățită, luminile nu mai cădeau la fel de strălu- citoare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mătăluță nu ți-a ajuns ? Vrei să te și-ntorci ? — Da, vreau să mai încerc, oricum aici cu vocea mea nu fac decât repetiții. În sus, în jos, repetiții. Ceasuri întregi repetiții, zile întregi repetiții, vocalize, exerciții, urcări și coborâri. Bariton nu-s, mi-ați spus, și vă cred, atunci ce atâta Operă ? — Cineva ți-a luat mințile, Cristiane ! țipă și domnul Vrăbiescu. Or fi muierile care s-au udat când au văzut un domnișor așa de arătos cu voce de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
se apropie de palierul de sus. O trăsătură curioasă a acelei etape, și care contribuie încă să mi-o readucă cu vivacitate în memorie, a fost faptul că Gilbert și Titus au descoperit că sunt amândoi cântăreți. Gilbert era un bariton destul de bun, iar Titus s-a vădit un tenor acceptabil, putând să cânte chiar în falsetto. Ba mai mult, aveau un extrem de bogat repertoriu comun. Până nu le-am poruncit cu strictețe să se ducă să cânte afară pe stânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
copilăriei mele. Într-adevăr, „Che cosa è amor?“. M-am urcat pe „muntele“ meu și am privit valurile care-l ciocăneau. Se auzea un vag bubuit de tunet. Deslușeam pe mare crestele de o albeață sclipitoare ale valurilor. Glasul de bariton horcăit al lui Gilbert se porni de undeva de aproape. „Rămâi frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la!“ Mai târziu, l-am auzit pe Titus, de unul singur, din cu totul altă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu aici ?”, spuse Profesorul arătând harta. ”Da, tovarășe profesor. Este harta României.” ” Ia uită-te și vezi cine a făcut harta asta !” Prorectorul se uită și spune: ”Doi cunoscuți cartografi francezi !” ” Vezi, măi” - a tunat Profesorul cu o voce de bariton - ”francezii fac harta României și tu te ocupi de dulapurile mele !” Fără replică, prorectorul Șandru a părăsit cabinetul, lăsând dulapurile cu aparatele în grija Profesorului. Noi, studenții, aflați în laborator, într-o sală vecină, auzind discuția, n-am comentat-o
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
cu Viorica. Am unul în iPod pe care îl ascult obsesiv, o transmisiune radiofo nică de la Chicago Lyric Opera din 1976, deschidere de sta giune. Actul Giuliettei e preferatul meu. Pentru muzică, pentru culoarea venețiană, pentru fabuloasa arie a bas baritonului, "Scintille, diamant", pentru barcarolă și, mai ales, pentru cuplul DomingoCortez, vibrând de tinerețe și energie, scoțând scântei și flăcări pe gură și înălțându-și vocile peste parteneri, peste cor, peste orchestră, peste toți la finalul sextetului și an samblului "Hélas
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ce-oi fi gândit când le-am multiplicat doar pe-astea? E una superbă, cu Ernest Blanc, suntem amândoi întregi, trebuie s-o găsim... — și asta de unde e? — Puiule, da’ cine mai știe? Une vraie damme d’honneur jean-philippe lafont, bariton Nu am să uit niciodată prima dată când am văzut-o pe scenă pe Viorica Cortez. S-a întâmplat nici mai mult, nici mai puțin, atunci când a câștigat Concursul Internațional de Canto de la Toulouse, în 1964. Aveam treisprezece ani. A
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
an mai târziu, la Boulder. — Dalila? — Mănușă. Scrisă pentru mine. — Margared din Regele Ysului de Édouard Lalo? — Foarte greu. Rolul este de adevărată mezzosoprană dra matică. De aceea se și dă atât de rar. Ai nevoie și de un autentic bariton dramatic. Tenorul e lejer, soprana la fel. — Se face chiar în stagiunea aceasta (2013), la Opéra Comique, cu Sophie Koch și Franck Ferrari. — Franck o să fie foarte bine! Am cântat cu el Arlesiana și Opéra d’Aran. Un băiat care
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
repetam repede, dar numai bucățica imediat următoare, ca să nu îmi încarc memoria inutil. Am făcut asta tot timpul concertului. Dacă ar fi Carmen sau Aida, și azi aș putea să intru și să fac tot! Bo Skovhus era Hamlet, superb bariton, prietenul Ruxandrei Donose de pe-atunci ăam fost apoi la masă împreună), Alexandrina Pendatchanska era Ofelia, iar Kurt Rydl era Regele. Ideea e că nimeni nu și-a dat seama în sală că eu eram, practic, ca la prima întâlnire
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o relație foarte frumoasă. Nu mai vorbesc de ce profesionistă a fost, și în spectacolele împreună - Favorita la Genova sau Don Carlo la Milano - și în cele în care am văzut-o nu o dată, mai ales Carmen la Verona. renato bruson, bariton Îmi amintesc prima noastră întâlnire, la Rouen, unde venisem să te văd în Eboli, la Théâtre des Arts, subjugat de vocea, de prezența ta... Apoi, mai târziu, Carmen-ul nostru de la Carpentras și, mult mai târziu, divinele Dialoguri ale Carmelitelor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ca în familie. Mi-ar plăcea mult ca timpul să se întoarcă și să ne mai vedem o dată pe scenă, poate în Falstaff sau, de ce nu, în acel teribil Rege al Ysului, când am cântat prima dată împreună! alain fondary, bariton Viorica! Nu numai o mare artistă, pe care o cunosc de mulți ani, dar și o prietenă la care țin foarte mult. Ne-am cunoscut când eram mai tinere amândouă - eu ceva mai tânără decât ea! - iar ea mi-a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
spitalul directorului liberal. Fiind mai mulți bani, e normal ca posturile să fie ocupate, în cea mai mare parte, corect, prin concurs, numai de liberali. În orașul F. lumea nu se mai miră de nimic, de când la Operă cântă numai baritoni liberali; tenorii și bașii sunt tot liberali, ba chiar și mașiniștii. Cât despre soliste, toate-s soții și amante de liberali. Ultimele premiere au fost, logic, niște succese culturale liberale. În oraș se vorbește cu multă mândrie cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Aripa mai cultă a Securității „Ce mai umblă ăștia mă, Marine - i-a zis colonelul de la vize băiatului care-i aducea pașapoartele artiștilor de la Operă -, ia să mai stea și pe-acasă, că avem treabă!“ „Ăștia“ erau, de fapt, marele bariton D. chemat de italieni într-un juriu la Scala din Milano. Dar când era mahmur, colonelul folosea numai pluralul. „Ia să mai bem și noi niște apă, să ne limpezim“, zicea el golind sticlă după sticlă. Sau: „Ia să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
folosea numai pluralul. „Ia să mai bem și noi niște apă, să ne limpezim“, zicea el golind sticlă după sticlă. Sau: „Ia să le mai dăm peste nas la șmecherii care vrea să fugă din țară și ne crede proști“. Baritonul a aflat că n-a primit viza cu un ceas înainte de a lua avionul. Dacă ar fi fost cu o zi înainte, ar fi dat niște telefoane și lucrurile s-ar fi aranjat. Spre deosebire de colegii în privința cărora exista suspiciunea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar fi fost cu o zi înainte, ar fi dat niște telefoane și lucrurile s-ar fi aranjat. Spre deosebire de colegii în privința cărora exista suspiciunea că ar fi putut să rămână în străinătate, în cazul său, problema se punea exact invers. Baritonul era sătul de turnee. Totuși, Scala era Scala și refuzul nu numai că l-a mâhnit, dar i-a răscolit vechiul sentiment de neajutorare și mânie de pe vremea când, băiat de cartier fiind, dădea examen la Conservator laolaltă cu niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
siguri de reușită. Ca un făcut, pe 7 mai 2006, exact în ziua când împlinea optzeci de ani și se gândea că n-o să afle niciodată cine l-a împiedicat să plece în 1971 în Italia și mai ales de ce, baritonul pensionar D. s-a întâlnit la chioșcul de ziare cu securistul Operei, aflat și el la pensie. „Auzi, măi, tovarășe Marin -l-a întrebat artistul pe fostul ofițer -, ia zi-mi așa, ca de la moș la moș, de ce nu mi-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ia zi-mi așa, ca de la moș la moș, de ce nu mi-ați dat, mă atunci viza? Știi la ce mă refer, nu?“ Cum să fi zis Marin că nu știa, când era să iasă un scandal monstru la CC? Baritonul nu era un solist oarecare, iar în Comitetul Central avea o mulțime de admiratori. „Noi, cei mici - s-a scuzat securistul pensionar -, ne făceam treaba, dar nu știu ce i-a venit lui dom’ colonel Panțâru. Cred că era beat și avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dom’ colonel Panțâru. Cred că era beat și avea ciudă pe dumneavoastră că plecați mereu, și el nu fusese decât în delegații la ruși și la redegiști.“ Explicația însă era alta. Colonelul, mai ales când se îmbăta, îl ura pe bariton. Pur și simplu nu înțelegea de ce Partidul și Republica Socialistă România nu putea să le facă nimic câtorva cântăreți și doctori. La doctori, mai înțelegea, că erau mamoși și toți tovarășii ajungeau cu nevestele la mâna lor, dar cântăreții? „Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sau și mai rău, și totuși s-a pus contra de-al dracu’. «Ce mai umblă ăștia», a zis colonelul despre dumneavoastră, «ia să mai stea și pe-acasă, că avem treabă.»“ „Ce treabă aveam noi împreună - s-a mirat baritonul -, nu cumva cânta în secret?“ „Ba da - a răspuns Marin, ca și cum trebuia să accepte că șeful său avusese un moment de nebunie, așa, ca un sifilis - dar nu ca dumneavoastră. Mai mult răgea.“ „Doar nu vrei să spui că răgea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
da - a răspuns Marin, ca și cum trebuia să accepte că șeful său avusese un moment de nebunie, așa, ca un sifilis - dar nu ca dumneavoastră. Mai mult răgea.“ „Doar nu vrei să spui că răgea arii de operă?!“ „Ba da, domnu’ bariton - a mai zis Marin cu aerul omului care se lepăda de un păcat și putea să moară liniștit -, o zicea mereu pe aia cu la donai mobilă. Și, când era beat, plângea că nimeni nu pricepea ce cântă. Toți credeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
didactic universitar, am avut afinități pentru acest obiect, atunci de la dânsul mi se trage. Mi-au plăcut mult prelegerile ținute. Era convingător în tot ceea ce ne prezenta și aducea exemple concrete și din experiența sa. Avea o voce plăcută de bariton pe care o modela în mod fermecător. Se folosea la modul excelent de ceea ce numim teatru didactic, astfel că reușea să ne țină aproape de discursul său. M-am înscris și la Cercul de Metodica predării biologiei, pe care îl conducea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Rașt, liniile de înaltă tensiune de la Ahvaz etc. De asemenea, România livra cantități importante de carne de oaie și importa din Iran în special țiței. De asemenea, pe tărâm cultural au avut loc multiple acțiuni, printre care concertele susținute de baritonul Nicolae Herlea, mezzosoprana Elena Cernei, violonistul Ion Voicu, violoncelistul Radu Aldulescu, precum și două expoziții de artă plastică, patronate de ambasadă, la buna lor desfășurare implicându-se nemijlocit. În octombrie 1974, ilustrul nostru compatriot Eugen Ionescu, reputat membru al Academiei Franceze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
didactic universitar, am avut afinități pentru acest obiect, atunci de la dânsul mi se trage. Mi-au plăcut mult prelegerile ținute. Era convingător în tot ceea ce ne prezenta și aducea exemple concrete și din experiența sa. Avea o voce plăcută de bariton pe care o modela în mod fermecător. Se folosea la modul excelent de ceea ce numim teatru didactic, astfel că reușea să ne țină aproape de discursul său. M-am înscris și la Cercul de Metodica predării biologiei, pe care îl conducea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
aveau atributele înțelepciunii, intransigenței, tăriei de caracter și iubirii pentru arta cântului vocal. Ne-am reîntâlnit în noiembrie 1997. Opera Națională Română din Iași, aflată atunci sub direcția lui Corneliu Calistru, a avut fericita initiativă de a-i sărbători pe baritonii David Ohanesian și Nicolae Herlea cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viață. După spectacolul aniversar, o sărbătoare pentru toți cei care i-au admirat de-a lungul timpului pe cei doi maeștri, în ziua următoare, într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]