498 matches
-
este o trupă britanică și se confundă de fapt, cu David Coverdale, membru al trupei Deep Purple în perioada 1973-1976. Împreună cu basistul Roger Glover, chitaristul Micky Moody, clăparul Tim Hinckley și bateristul Simon Philips, David Coverdale înregistrează albumul de debut . Acesta a apărut în mai 1977, dar din cauză că în acea perioada muzica punk era în vogă, albumul nu a avut mare succes
Whitesnake () [Corola-website/Science/316093_a_317422]
-
octombrie 1967, Drake a locuit la Londra în apartamentul surorii sale. Tot în 1967 îl întâlnește pe Robert Kirby, cel care îi va orchestra o mare parte a secțiunilor pentru instrumentele de coarde și suflat de pe primele două albume. Când basistul formației Fairport Convention, Ashley Hutchings, l-a auzit odată pe Drake cântând într-un concert, a fost impresionat și l-a introdus producătorului american Joe Boyd, proprietarul companiei de management "Witchseason Productions". Joe Boyd, care descoperise formația Fairport Convention, și
Nick Drake () [Corola-website/Science/316100_a_317429]
-
Cohen, captat atât de reușit de către producătorul John Simon, adică cât mai natural, intim, "fără efecte de reverberație dulcege, mult folosite în muzica pop". Ca muzicieni acompaniatori, Boyd i-a inclus pe chitaristul formației Fairport Convention, Richard Thompson, și pe basistul formației Pentangle, Danny Thompson. Ca inginer de sunet a fost angajat John Wood, iar pentru orchestrația instrumentelor cu coarde a fost angajat Richard Hewson. Drake a fost nemulțumit de orchestrațiile acestuia din urmă, și a cerut să fie înlocuit cu
Nick Drake () [Corola-website/Science/316100_a_317429]
-
cântărețul Geambașu. Pe primul material discografic al formației sunt amintite următoarele nume: Laurențiu Tănase (claviaturi), Gigel Săvoianu (chitară baș), Costel Petrescu „Bujaverca” (chitară solo și aranjamente muzicale), Costel Geambașu (voce și baterie). A doua apariție îi amintește pe chitaristul Bujaverca, basistul Țica David și claviaturistul Mihai Mișov. Alți chitariști au fost: Radu Costel (Brazil) ,basistul Cezar Racu, bateriștii Stanel Dumitru sau Andy Merian,Costel Constantinescu Sticlă actualmente chitarist în trupa Provincialii fost elev al lui Bujaverca ș.a., iar în postura de
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
claviaturi), Gigel Săvoianu (chitară baș), Costel Petrescu „Bujaverca” (chitară solo și aranjamente muzicale), Costel Geambașu (voce și baterie). A doua apariție îi amintește pe chitaristul Bujaverca, basistul Țica David și claviaturistul Mihai Mișov. Alți chitariști au fost: Radu Costel (Brazil) ,basistul Cezar Racu, bateriștii Stanel Dumitru sau Andy Merian,Costel Constantinescu Sticlă actualmente chitarist în trupa Provincialii fost elev al lui Bujaverca ș.a., iar în postura de claviaturiști au mai figurat: Florin Traian, Gabi Romașcanu, Cosmin Flenchea, Stelică Oprea ș.a. Prima
Odeon (formație) () [Corola-website/Science/316134_a_317463]
-
-i, printre altele, din motive de sănătate. Din înregistrările făcute de Yardbirds, Beck este doar pe un singur album, "Yardbirds" a.k.a. "Roger the Engineer". Unele luni a cântat în formație cu Jimmy Page (care se alăturase formației ca basist, dar care a trecut mai apoi la chitară solo, lăsându-i lui Chris Dreja rolul de basist). După ce a înregistrat un cântec ("Beck's Bolero") cu Jimmy Page, John Paul Jones, Nicky Hopkins și Keith Moon, și după două meloddi
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
singur album, "Yardbirds" a.k.a. "Roger the Engineer". Unele luni a cântat în formație cu Jimmy Page (care se alăturase formației ca basist, dar care a trecut mai apoi la chitară solo, lăsându-i lui Chris Dreja rolul de basist). După ce a înregistrat un cântec ("Beck's Bolero") cu Jimmy Page, John Paul Jones, Nicky Hopkins și Keith Moon, și după două meloddi vocale care au devenit hit-uri în Marea Britanie ("Hi Ho Silver Lining" și "Tallyman"), Beck formează "The
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
chitară solo, Rod Stewart ca vocalist, Ronnie Wood la bas, Nicky Hopkins la pian și Micky Waller la tobe. Formația a scos două albume, "Truth" (1968) și "Beck-Ola" (1969). După destrămarea formației, Beck a continuat colaborarea cu Rod Stewart, cu basistul Tim Bogert și cu toboșarul Carmine Appice, care ambii cântaseră în formația Vanilla Fudge. În urma unui accident de circulație, Beck a luat o pauză de peste un an de la activitatea muzicală, timp în care Rod Stewart și Ronnie Wood s-au
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
an de la activitatea muzicală, timp în care Rod Stewart și Ronnie Wood s-au alăturat formației Small Faces, iar Bogert și Appice au format grupul Cactus. După însănătoșire, Beck i-a recrutat pe Bobby Trench ca vocalist, Clive Chaman ca basist și pe Cozy Powell la tobe, formând o nouă formație, dar care a menținut numele de "Jeff Beck Group". Sunetul era totuși total diferit de prima versiune a formației. Primul album al noii formații a fost "Rough and Ready" (1971
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
albume din concert, "Beck, Bogert & Appice Live in Japan" și "At Last Rainbow". Albumul cu cel mai mare succes comercial al lui Jeff Beck a fost "Blow by Blow" (1974), înregistrat la studioul de înregistrări AIR cu pianistul Max Middleton, basistul Phil Chen și toboșarul Richard Bailey. Producător a fost George Martin (fostul producător al formației The Beatles), care a aranjat și părțile pentru instrumentele cu coarde. Albumul a atins locul 4 pe clasamente. Pentru albumul următor, "Wired", Beck a colaborat
Jeff Beck () [Corola-website/Science/316140_a_317469]
-
Quill”, la casa de discuri Meteor City. În acești ani de început, cunoscându-l pe chitaristul Michael Amott, Roger Nilsson însoțește că băsist de turneu trupa Arch Enemy. În final, el este înlocuit de Sharlee D'Angelo, care rămâne definitiv basistul formației. Roger își continuă activitatea cu The Quill, iar formația lansează în 2001 albumul „Voodoo Caravan”, la casa de discuri JVC Victor, în aceeași componentă că în 1999. În 2002, Michael Amott îl invită pe Roger Nilsson să ia parte
Roger Nilsson () [Corola-website/Science/316164_a_317493]
-
s Factory, o importantă casă de discuri din Japonia și este invitată să întreprindă un turneu în această țară. În urma acestor întâmplari fericite, Michael decide să alcătuiască formația pe baze permanente, recrutându-i pe bateristul Peter Wildoer (Darkane) și pe basistul Martin Bengtsson. După turneul japonez, Michael se întoarce la Spiritual Beggars și înregistrează albumul "Mantra III" la începutul lui 1998, cooptându-l pe Per Wiberg la clape. În luna aprilie a aceluiași an, Arch Enemy scoate pe piață "Stigmata", primul
Michael Amott () [Corola-website/Science/316314_a_317643]
-
face debutul în actorie, vocea sa putând fi auzită în episodul „Snakes 'n Barrels” al serialulului de benzi desenate Metalocalypse, produs de postul TV Adult Swim. În acest episod, vocea lui Michael Amott dă viață savantului Dr. Amomolith Chesterfield și basistului trupei Snakes 'n Barrels, Antonio Tony DiMarco Thunderbottom, care sfârsește prin a-i fi ștearsă memoria în timpul primei piese din concertul lor de reunire. În 2007, Arch Enemy scoate solidul album Rise of the Tyrant, la aceeași casă de discuri
Michael Amott () [Corola-website/Science/316314_a_317643]
-
este o formație americană de hard rock din St.Louis, Missouri.Datorită influențelor muzicale, uneori sunt clasificați ca o formație de post-grunge. În târziul anului 2000, chitaristul Chris Hobbs, basistul Ryan Kemp și toboșarul Chad La Royi căutau un cântăreț pentru trupa lor.După ce au fost sprijiniți de prietenii lor apropiați, Scott Gertken și Rich Criebaum din trupa Modern Day Zero, cei trei au decis să îi dea șansa unui
Cavo () [Corola-website/Science/320105_a_321434]
-
a preluat imnul rock „Unsung”. Cavo a mai lansat după patru ani albumul „The Painful Art of Letting Go”, în septembrie 2006. Walker l-a invitat pe brian Smith să se alăture formației în 2006 deoarece aveau nevoie de un basist, fiind nevoiți să-l înlocuiască pe Ryan Kemp, care nu mai făcea parte din trupă. Cavo a lansat un alt album, Champagne, în 2008, care i-au adus pe aceștia în atenția națiunii. Melodia „Champagne” a atras atenția stației de
Cavo () [Corola-website/Science/320105_a_321434]
-
Warner și Scott Putesky în Fort Lauderdale, Florida. Trupa s-a format în 1989 sub numele de Marilyn Manșon & the Spooky Kids. Interpretările trupei erau unice, astfel au început să atragă fanii. Actualii membri ai formației sunt vocalistul Marilyn Manșon, basistul/chitaristul Twiggy Ramirez, toboșarul Ginger Fish, Chris Vrenna la orgă și Andy Gerold, live băsist. Sunt una dintre cele mai controversate trupe moderne, datorită „ciocnirilor” frecvente cu figurile religioase și politice. Numele trupei este format din combinația unui sex simbol
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
din Nine Inch Nails. S-a întâlnit la scurt timp cu Scott Putesky, si dupe ce i-a arătat niște versuri și poeme pe care le-a scris, i-a propus să fondeze o trupă împreună. Warner, chitarisul Putesky și basistul Brian Tutunick au înregistrat prima lor melodie demo că Marilyn Manșon and The Spooky Kids în 1990, vorbind despre numele de scenă Marilyn Manșon, cu Daisy Berkowitz și Olivia Newton Bundy. Li s-a alăturat Stephen Bier, care își spunea
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
terminat prima versiune a albumului de debut, intitulat "The Manșon Family Album". Oricum, acesta nu a fost bine primit. Albumul era lipsit de viață și „sărac” față de interpretările dinamice ale trupei Marilyn Manșon. În același timp, trupa avea probleme cu basistul Gidget Gein care nu-și mai putea control obsesia față de heroină. În timp ce reprelucra albumul, Manșon a interpretat la două spectacole sub numele de "Mrs Scabtree". În octombrie 2003, Reznor a acceptat să reproducă albumul lui Manșon. Gein, care a fost
Marilyn Manson (formație) () [Corola-website/Science/320137_a_321466]
-
deoarece, în timpul întoarcerii de la festivalul Wave Gotik Treffen din Leipzig, Germania, formației Deathstars le-au fost furate din autobuz lucruri în valoare de 15,000 $. Aceștia au început înregistrările în târziul anului 2005, la studiourile Black Syndicate. Emil Nodtveidt și basistul Skinny i-au ajutat pe cei de la Dissection cu albumul "Reinkaos". Albumul "Termination Bliss" a fost lansat în ianuarie 2006. Versiuni limitate cu un remix „Driven On” a melodiei „Blitzkrieg” de Mortiis. Formația i-a sprijinit pe cei de la Cradle
Deathstars () [Corola-website/Science/320155_a_321484]
-
SUA. Testament a fost formată în "Sân Francisco Bay Area" în 1983 de chitaristul Eric Peterson și de varlui, vocalistul Derrick Ramirez, chitarist și el și la început purtau numele de "Legacy". În scurt timp trupa i-a recrutat pe basistul Greg Christian și tobarul Mike Ronchette. Ramirez a fost repede înlocuit de chitaristul Alex Skolnick care a studiat cu chitaristul Joe Satriani. Ramirez, totuși, a plecat și a fost înlocuit cu Steve Souza înainte ca trupa să-și lanseze demo-ul
Testament (formație) () [Corola-website/Science/320249_a_321578]
-
Fir de Nisip și susține nenumărate de concerte de club. În august înregistrările pentru album sunt gata, iar pe 12 octombrie 2007 noul album byron este lansat în clubul Fabrică. Începutul anului 2008 aduce o primă schimbare în componență formației, basistul Gyergyay Szabolcs alegând să se retragă din proiect în favoarea studiilor sale de Medicină. În scurt timp este găsit un înlocuitor în persoana lui Jacob Glick. Un nou proiect al trupei byron se conturează în februarie 2008 - un concert unplugged în
Byron (formație) () [Corola-website/Science/320574_a_321903]
-
oferă melodiile lui. Ea nu refuză, si chiar îl invită să cânte în cabaretul ei, cât mai curând posibil. În următoarea zi, în ciuda tracului sau, Georges Brassens cântă efectiv pe scena de la restaurantul-cabaret Patachou. Pentru a îl susține, Pierre Nicolas, basistul orchestrei cântăreței, îl acompaniază în mod spontan. Când Patachou vorbește despre descoperirea să, acesta nu reușește să stârnească curiozitatea managerului teatrului Trois Baudets, Jacques Canetti, totodată director artistic la Philips. Pe 9 martie 1952, el a mers la cabaretul Patachou
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Maago de Oz () este o formație muzicală aparținând genului muzical rock și folk, originară din orașul Madrid. Sub numele Maago de Oz sau („a” cu umlaut „heavy-metal”), basistul Txus di Fellatio este un experimentat muzician încă din 1987. Începând cu 1989 i-a cooptat și pe „Mohamed” Carlos Prieto (vioară electrică), „Charlie” Carlitos Main (chitară), „Chema” Francisco Gomez dela Serna (chitară), Salva (chitară bass), împreună lansând primul album-demo
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
trupă Tracii Guns au format Guns N' Roses, unind cele două formații din care făceau parte, Hollywood Roșe și L.A. Guns. În iunie, după mai multe schimbări în alcătuirea trupei, aceasta era compusă din Roșe, chitariștii Slash și Izzy Stradlin, basistul Duff McKagan și toboșarul Steven Adler. Aceștia au debutat în The Troubadour din Hollywood, urmând să cânte în mai multe cluburi din Los Angeles și să își creeze un număr mare de fani. Formația a atras atenția mai multor case
Axl Rose () [Corola-website/Science/320763_a_322092]
-
lor album, "Chinese Democracy". În ianuarie 2001, Roșe s-a reîntors la Rock în Rio 3 cu o nouă alcătuire a trupei Guns N’ Roses, avându-i în componență pe chitariștii Buckethead și Robin Finck, chitaristul de ritm Paul Tobias, basistul Tommy Stinson, toboșarul Bryan „Brain” Mantia și pe claviaturiștii Dizzy Reed și Chris Pitman. În anul ce a urmat, formația - cu Tobias înlocuindu-l pe Richard Fortus - a pornit într-un turneu în Europa, Asia și America de Nord, si a avut
Axl Rose () [Corola-website/Science/320763_a_322092]