4,389 matches
-
pe care nu o voi uita prea ușor, deși îmi dau seama că, povestind-o, pare ceva neimportant. Ne plimbam pe malul micului lac dinspre nord, cu doamna Miyagi și Makiko. Domnul Okeda umbla înainte, singur, sprijinindu-se într-un baston lung de lemn de paltin. În mijlocul lacului se deschiseseră două flori cărnoase de nufăr, din cele ce înfloresc toamna, iar doamna Miyagi și-a exprimat dorința să le culeagă, una pentru ea, una pentru fiica ei. Doamna Miyagi avea obișnuita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost ușor să aducă la mal planta acvatică; în schimb, le-a sfătuit pe cele două femei să continue acea mișcare ce prelungea presiunea trupurilor lor asupra trupului meu. Cei doi nuferi aproape atinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deranjeze musafirii, l-ar da la azil, s-a săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
le-am spus că nu mai merge cu ologeala, cu cârpe, cu boceala... - Chiar nu mai ține? - Nu, lumea nu-ți dă... Îs pline străzile de din ăia vopsiți care stau ca statuia, de copchilițe frumușele care cântă... ologeala, cu bastoane, cu târâtu’ pe jos... A, știi cum a câștigat într-o zi bani ăla mic a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem noi? - ??? - Era sictirit că nu mai vine mă-sa să-l ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cap de familie și rege al turmei, dar niciodată, de cînd analele speciei Își aminteau, nu se Întîmplase ca acolo, În Galápagos, un mascul puternic și sănătos să se prăbușească, doborît deodată de un fier ascuțit, aflat În prelungirea unui baston de lemn. Nici nu fură impresionați, pentru că erau lipsiți de noțiunea de frică, rău sau dușman, cînd bărbatul puse mîna pe un pui micuț, cu puțin mai mare decît o jucărie neagră de pluș, și, ridicîndu-l deasupra capului, Îl azvîrli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu muriseră, nu atît de glonț cît și de tifos ori gripă spaniolă, trecuseră dintr-un ev în altul. Trecuseră de la boierie, de la rădvan, de la chefuri cu ciubuce și lăutari țigani, de la taifas și moțăiala digestiei, de la mustăcioara răsucită, a bastonului, a pălăriei de pai ori cu voaletă, de la crinoline și malacoffuri, de la lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridică cortina. Șocați, părinții încremenesc cu paharele la gură. Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub năsucurile cârne, mustăți dese și scurte, desenate cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Copiii, îmbrăcați în negru, stau chirciți pe covor, acoperiți de pălării înalte, cu boruri mici, negre. Încep să fredoneze unul din cântecele filmelor cu Charlot. Se ridică, pe rând, sprijiniți în bastoane. Se aliniază și pornesc spre masa spectatorilor, învârtind bastoanele și legănându-se, imitând mișcările eroului cu pricina. Au, sub năsucurile cârne, mustăți dese și scurte, desenate cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât se leagănă și se împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât se leagănă și se împiedică mai tare, cu atât e mai aproape de personaj. Ema întruchipează un Charlot rotofei și nostim care-și învârte cu sârg bastonul, gata să-i pocnească pe ceilalți. Toți cântă fals dar asta nu mai are nici o importanță, atât sunt de frumoși, de reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la costum au mânecile întoarse de câteva ori. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufocă, înghesuite, ghemotoace de hârtie. Dan rămâne în mijlocul "scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și se leagănă, le privește timid pe sub sprâncene și nu știe floarea cărei fete să o primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după cortină. Luana se dezlănțuie. Plânge, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
metru depărtare de noi, își încordează picioarele lungi, dindărăt, mai execută un salt acrobatic, încă unul și este înghițită de iarbă, a dispărut fără urmă, încearcă s-o mai găsești dacă poți! Ela pare dezamăgită, socrul meu scormonește iarba cu bastonul în căutarea ei. S-a ascuns bine, nu mai dăm de ea, spune și pășește mai departe pe iarbă. Astăzi, când am fost pe la bătrâni s-o las pe Ela, nu i-am găsit nicăieri, am înaintat în curte, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rus? "România liberă" și "Adevărul" presupun un atentat pus la cale de fosta Securitate, împotriva unui meeting anticomunist anunțat. Dar ipotezele sînt dezamorsate. Era răzbunarea unei femei înșelate de soț: suceveanca Veta Borș, gata-gata să-și stingă oful ca Mița Baston, în ranele ex-soțului Borș. Borș contra Borș. Numai că miticismul post-Caragiale nu mai are haz. Fosta librăreasă din mine regretă felul cum depindea de carte pe vremea cealaltă. Am citit (nu citesc așa cum aș alerga: mă opresc, reiau, subliniez) aproximativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
formată, sunt sigur că Roxana Pavnotescu va deveni un nume de rezonanță în literatura română. Dumitru Micu Scurtă dare de seamă (Prolog) Cu spatele la audiență, Charlot pășește lateral, frenetic, vioi și împiedicat pe un drum fără început și sfârșit, pălăria și bastonul sunt singurii lui tovarăși; imagine emblematică cu care se încheie mai toate scurt metrajele lui Chaplin. Totul începe și se termină la drum, iar drumul închide în cercul lui încercările și experiențele noastre. Dintre toate drumurile ce ți se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și, în timp ce-l contemplam pe zeul meu întemnițat, se apropie un om cu o înfățișare neplăcută, ce purta o banderolă roșie pe braț, pe care e desenat un semn ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o banderolă roșie pe braț, pe care e desenat un semn ciudat ca o zvastică și ținea în mână un fel de baston milițienesc. Îmi cere să-i desenez, arătând către nisipul proaspăt afânat și neînceput. Omul cu banderolă și baston milițienesc are o alură oarecum clovnească. Se mișcă alert, ușor crăcănat, ca un kabuki fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fighter, dar în același timp poticnit și instabil. Burta îi atârna în afară dezgolită de maieul neîncăpător, cu care l-a înzestrat paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un tomahawk. Era o apariție de-a dreptul înfricoșătoare în contextul plajei curate și aliniate, a cerului spuzit de stele, a mării cenușii și suspinătoare și mai ales a cuștii cu arcuri și pereți de plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu banderolă se apropie de ea, tiptil, pe la spate, și deodată se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se năpustește asupra ei cu bastonul ridicat amenințător în aer, gata s-o trosnească. Păi așa de urât mă vezi, cucoană? Ia ține niște complimente din partea comitetului de plajă! Dar în loc să izbească, spre uimirea și spaima prietenelor, își lasă senzual bastonul asupra trupului mlădios al mamei și începe s-o pipăie sau mângâie cu capătul lui falic și brusc domesticit. Mama, înmărmurită și ea pentru o clipă, se desprinde subtil de sub mângâierea insistentă, sare într-o parte și se reapucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
solicitudine, încât ai fi putut să crezi că se pregătea să țină soarele în loc până avea să sosească mama, care avea mari probleme cu sculatul de dimineață. Fetele, bătrânele fac pe rând câte o reverență în fața omului cu banderolă și baston milițienesc. "Mamele" vesele. Femeia cu arcuri la picioare. Uimirea măgarului Ce drăguțe și vesele sunt, de fapt, așa împreună. Se arată așa doar o dată pe an când se întâlnesc cu mama, furnale de energie debordantă și entuziasm. Vorbesc întruna despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și, după câteva încercări nereușite de a o așeza, adormi cu capul atârnând în gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă cele nouă vieți vedere nocturnă și înțelepciune mascată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
creat pe Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată de cei ce o acceptă cu stoicism așa cum suportă istoria, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ora 3. Greierii au încetat să mai cânte. Se auzea gălăgia cuvintelor care doreau să se nască. Le-am aruncat sămânța și am rămas goală ca un electron. Acum scriu cu cuvintele altcuiva. Eram pe bulevardul Karl Marx conturând cu bastonul în pietrișul aleii π-ul meu: Mitică Petrache. Din cer începură să cadă oameni: bărbați, femei, copii de vârste diferite. Se ridicau, priveau mirați în jur și o luau la fugă care încotro. Alții cădeau ca bolovanii: în cap, pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era Rusia. O cu totul altă lume, ah, ce vremuri, se gîndește, clipele descătușării
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]