723 matches
-
ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi mie că... Râsete batjocoritoare și câteva huiduieli îi acoperiră vorbele. Bumbu se fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără să vrea, fusese împins aproape în față, strigă: ― Du-te, omule, nu mai sta, și spune boierului să iasă până afară, c-a venit satul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cred că am izbutit de minune. D-na Sen îmi căuta ochii, și eu nu mi-i feream. Mă minunau privirile ei drepte, scrutătoare, încercînd parcă să pătrundă în adevăratul meu suflet; fața căpătase o concentrare ciudată, cu un zâmbet batjocoritor înverșunîndu-i buzele înroșite, ca totdeauna, de pan. Mă servea tăcută, politicoasă, și apoi se așeza iarăși cu coatele pe masă și mă privea. Se întreba, poate, cum am izbutit s-o înșel atâta vreme, cum am păcălit-o cu puritatea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-a înăbușit un hohot și mi-am ascuns fața cu brațul. Lilu n-a mai putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat, puțin batjocoritor, îndemnîndu-mă: ― Ia-ți ceaiul... Am curățit ca prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-na Sen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câte o privire spre casă pentru a te asigura că la vreo fereastră nu s-a ivit cineva. Și iarăși te întrebi : cât adevăr există în imaginile prin care ceilalți ne descriu - unii, altora - cu o tandră sau cu o batjocoritoare ironie ? Căci să nu ne facem iluzii : în permanență se vorbește despre noi ! Conversația lacomă a prietenilor, flecăreala servitorilor, evaluarea noastră ca oameni, eficienți sau nu, de partid, nouveautés-urile din saloane unde niciodată nu am pus piciorul... Așadar, te întrebi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
intenție de ironie ! Lăcomia femeiască ce o face să nu se îngrețoșeze nici măcar de o asemenea galanterie desuetă și demagogică ! Sigur însă că la prima discuție în tête-à-tête are să se lepede de amicul Victor și are să izbucnească într-un râs batjocoritor... Până atunci însă : — Ei, și dumneata, nene Victore, cum simplifici ! Diplomatul nostru l-a întrebat pe ministrul Germaniei dacă ne am putea considera mai apărați cât avem un rege german... El doar avusese o ipoteză de viitor mai neplăcută, surpriza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colț al grădinii, unde se auzea prost, după ce că atât de rar o scot în lume ca să se amuze, să îi stric, cu nacafalele mele, puținele ore când ea, la fel ca tot Bucureștiul, petrecea, încercând să uite relele războiului ! Hohote batjocoritoare de râs, voci irascibile, voci atotștiutoare. A arunca, domnilor, un popor mic într-o conflagrație mondială ! La mauvaise humeur de la Russie se manifestă față de noi, în aceste zile, deschis și fără reținere. Opinia publică, s-o recunoaștem, nu se arată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie să plasezi niciun cuvânt ! Sophie se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de regim politic. Vica știe însă să observe și are o memorie corectă, dar procesul rememorării nu rămâne doar la ea. Toate personajele cu care își încrucișează drumul în această dimineață sunt prinse de febra amintirilor și a povestirii. Monologul batjocoritor sau ursuz al Vicăi trezește ecouri și această polifonie a naratorilor care se succedă multiplică ecourile, epocile, punctele de vedere. Ne vedem transportați și în ajunul intrării în război a României, într-un salon mic-burghez unde considerațiile pe tema conveniențelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zugrăvite pe fața mamei și pe cea a fiului deveniră brusc identice: expresie de pisică la pândă. Zâmbetul lui Alex dispăru, apoi reapăru, dar cu totul alt zâmbet. George își intensifică încruntarea provocată de John Robert, adăugându-i o grimasă batjocoritoare. John Robert se întoarse către George și-i spuse: „Bună ziua“. Alex înaintă pe lângă John Robert, care-i ținea ușa deschisă, și se opri la piciorul scării, pentru a se feri din calea lui George. Acesta trecu pe lângă ea, întorcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și înainte - oarecum în treacăt - dar mai cu seamă după întâlnirea cu el în excursia de familie. Hattie a fost gata, ca și toți ceilalți, să admire eroica salvare a lui Zet, dar nu-i putea ierta felul insolent și batjocoritor, avea ea impresia, în care o privise. De asemeni o iritase faptul că-și însușise Rover-ul, ceea ce le obligase pe ea și pe Pearl să le transporte în mașina lor pe Alex și pe Ruby. (Alex nu-și mascase nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fixa pe Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu doar cu capul întors spre el, ci întors la un moment dat cu tot corpul, astfel că ajunsese să facă cu spatele pași târșâți pe mozaicul lucios al pasajului. Privirea batjocoritoare a micului vagabond părea să spună fără pic de jenă: Tot nu te-ai lăsat de chestiile astea? Tot te mai ții de dame, chiar și la vârsta ta? Dar fiindcă nu întâmpină nicio reacție, încetă să mai meargă cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
kilometrică de pe marginea șoselei. Eram, cum se spune la box, complet groggy. M-am ridicat de jos fără să-mi dau seama ce se întîmplase, când am văzut un camion îndepărtîndu-se și, de la fereastra cabinei șoferului, cineva făcîndu-mi un semn batjocoritor cu mâna. Așadar, fusesem azvârlit intenționat de camionul care se îndepărta încet, poate pentru ca însoțitorul șoferului să aibă timp să savureze spectacolul. M-am scuturat de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de pete, ca o lepră albă, pe dosul palmelor. Nu se vedea ce ținea sub cămașă, dar după mișcări n-aveam nici o îndoială. Trebuia să fie o cobră... Îmblânzitorul mă fixa cu ochii săi tulburi și toată atitudinea lui era batjocoritoare. În schimb, singurele vorbe pe care le rostea până la urmă erau spuse cu o umilință prefăcută. "Mă iertați." Atât zicea. În fiecare seară aceleași două cuvinte... Simțeam că se apropia din ce în ce mai mult momentul când n-aveam să mai pot rezista
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce intram în clădirea gării. Nu i-am spus Eleonorei ce văzusem în mlaștină ca să n-o înfricoșez. Nu puteam să uit însă ritualul îmblînzirii cobrelor și mă întrebam dacă membrii acelei secte pustiiseră gara. Probabil, îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dat peste o piatră bizară. Era un idol, cioplit neîndemînatic și grosolan. Un fluture mort așezat între buzele idolului făcea ca gura acestuia să pară obscenă. Abia în clipa următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să te întorci". Dar parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața mea a fost gura știrbă. Lăbărțate într-un rânjet batjocoritor, buzele cărnoase dezveleau gingiile goale în care mai stăteau înfipți câțiva dinți putrezi. Apoi i-am văzut fața ciuruită de vărsat, sprâncenele spălăcite, ochii reci, de broască, și gușa. O gușă mare pe care o purta sub barba roșie ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-mi recapăt graiul. Știi ce i-am zis? Ceva foarte stupid: "Bună seara". Ca și cum eram cunoștințe vechi, ne regăsisem acolo între bălării din întîmplare și mă bucuram pentru asta. El n-a răspuns. Rânjea mai departe, având același rictus batjocoritor. Pe urmă a uitat parcă de mine. Stătea în bălării, lângă arțarul tăiat, și asculta vântul. Parcă nu-l mai interesa prezența mea. Avea ochii absenți și la un moment dat am crezut că dormea în picioare. Dar n-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de cămile, și din țara copiilor lui Amon o stînă de oi, ca să știți că Eu sunt Domnul! 6. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeu: Pentru că ai bătut din mîini și ai dat din picior, pentru că te-ai bucurat în chip batjocoritor și din adîncul sufletului de țara lui Israel, 7. de aceea, iată că Îmi întind mîna peste tine, și te dau pradă neamurilor; te șterg din mijlocul popoarelor, te scot din numărul țărilor și te nimicesc. Și vei ști că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe Edom prin poporul Meu Israel. El va face Edomului după mînia și urgia Mea, ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul Dumnezeu." 15. "Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Pentru că Filistenii s-au dedat la răzbunare, pentru că s-au răzbunat în chip batjocoritor și din adîncul sufletului, voind să nimicească totul, în ura lor străveche, 16. așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Iată că Îmi întind mîna împotriva Filistenilor, nimicesc cu desăvîrșire pe Cheretiți, și prăpădesc tot ce a mai rămas pe coasta mării. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că americanii nu vor mai veni. Pamfletele vremii vorbeau, batjocoritor, de "unchiul Sam", de "civilizația dolarului", de "rechinii din Wall-Street", de "imperialismul american", de soldați care se îmbătau cu Coca-Cola în Coreea, dar toate acestea nu făceau decât să arunce asupra Americii o lumină fabuloasă, de țară putred de bogată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fi în sunetul meu nu voi putea avea tăria de a nu-ți scrie. Știu foarte bine cât risc, // simt foarte bine toată umilința pe care o încearcă sărmanele mele scrisori, și prin ele eu, simt și parcă văz râsul batjocoritor cu care întîmpini orice frază, și cu toate acestea, sub chiar povara zdrobitoare a acestor simțiri, uite, îți scriu și-ți spun că mi-ești drag, că te doresc, c-aș vrea să te văz macar pe stradă, o clipă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
avea slăbiciune! Doctorul Rim credea chiar că pe vremuri urâta de Lina o fi făcut ochi dulci verișorului care, desigur, nu-și bătuse capul cu ea, dar o găsea și acum bună de jumulit. - O serenată! O serenată! rânjea Rim batjocoritor, în lăcașuri adăpostite din el. O serenată, pe care însă și el, Rim, o persoană așa de importantă, consimțise să o cânte, fie cât de strident, luând pe Lina în căsătorie. Pe cucoana Lina! - îi spuneau glasuri mai intime încă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de datorii neiertate, pe care le avea de socotit cu vara Lina și cu neamțul. Până atunci Sia cunoscuse pe Lina, așa cum cunoștea, din spusele lui Lică, toată galeria lui de rude și prieteni. O cunoscuse în forma silnică și batjocoritoare în care i-o prezintase. Când însă Sia trebuise să ocupe acel post de încredere, Lică îi dase toate fișele necesare. Amândoi acum, vorbind de Lina, pronunțau cu un haz complice acel ,,tanti". Sia se arătase dibace în noua ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și se bețivăneau odraslele celor mai bogați oameni din municipiu, ale patronilor, ale conducătorilor politici și administrativi, ale notabilităților judiciare, polițienești, jandarmeriei, pompieriei și mogulilor gunoieri. Era, cum zic, locul,în care, toți aceiaîși puneau în evidență, ei între ei, batjocoritoarea viață de huzur, pe care o duceau, ca într-un cerc închis,în cercul mare al vieții de obidă, de umilințe și de jafuri, pe față și pe sub față, în care se zbătea, poporul, numit, atât de mărinimos, ROMÂN! Zi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Își fac semne prin oglindă. Desigur că s-a adus tortul cu lumînările care trebuie stinse, deși Rafaelito ar fi preferat să treacă peste acest număr de data asta, fiindcă, lîngă el, Martin privea Întreaga ceremonie cu un zîmbet puțin batjocoritor și plictisit; dar Victor n-ar fi pierdut prilejul ăsta pentru nimic În lume și acum aprindea toate lumînările cu un singur băț de chibrit, Vilma se temea să nu se ardă la degete, dar nu s-a ars, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]