1,731 matches
-
consimțământul soției sale, decise următoarele: fata lor să nu mai citească. Cu vasta lui experiență, marchizul știa că scoaterea gărgăunilor din capul unei ființe îndrăgind lectura se poate face o vreme prin ducerea cărților în pod și a cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un mic debarcader din scânduri. Pe punte, cel ce părea a fi stăpânul, de cum îl văzu pe turc, se sculă de pe un butoi și începu să se vaite: — Bre, Osman, halva ai luat, sardea ai luat, icre ai luat, la Beci nu m-ai lăsat, ce face io, bre, aici? Vrei io murit? Murit, bre, dacă vrei, da’ lase plecat! — Gura - făcu turcul calm. Grecoteiule, îl iei pe dânsul și până la Brăila nu faci haltă. Dac-aud că i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
butoi cu halva mucegăită, altul cu sardele stricate și încă unul cu icre negre da’ care acum sunt verzi. De schepsis le-am lăsat așa, să aibă și ei ce confisca; restul mărfii l-am dat pe bani buni la Beci. Ce știu ăștia? Oameni de trei lulele, au un imperiu, da’ n-au miros. Pentru un nas fin trebuie milenii, bre, milenii de cultură, nu niște secole, acolo, amărâte, și alea pline de fum și sânge... Episodul 221 CĂPITANUL GEORGIOS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
miros. Pentru un nas fin trebuie milenii, bre, milenii de cultură, nu niște secole, acolo, amărâte, și alea pline de fum și sânge... Episodul 221 CĂPITANUL GEORGIOS Pe vasul grecului, numit „Lesbos”, bunul nostru Metodiu primi cabina secundului, care la Beci părăsise echipajul pentru o slovacă nurlie, renunțând - poate prea ușor, după opinia unor mateloți - la însorita Grecie, la o familie numeroasă și la asuprirea turcilor. După ce-și curăți hainele și ațipi vreme de vreo trei sferturi de ceas, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vas, demult atârna de vreun ștreang. Mai ia, părinte, te rog, fără jenă. Metodiu mai luă firesc o felie. Și-n echipaj câți aveți? - întrebă el. — Frate-miu și încă doi - răspunse Georgios. A fost secundarul dar a rămas la Beci. Prost și ăla, parcă la ei e altfel... Nu-s oameni cam puțini pentru așa corabie? - întrebă Metodiu. Pentru navigația în aval, nu - răspunse grecul. Te duce apa, n-ai nevoie decât de doi-trei oameni. Când merg însă pe Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întrebă Metodiu. Pentru navigația în aval, nu - răspunse grecul. Te duce apa, n-ai nevoie decât de doi-trei oameni. Când merg însă pe Dunăre în amonte, atunci îmi trebuie mai mulți și-angajez vreo cinci-șase și le plătesc lefurile până la Beci, unde de regulă rămân vreo trei-patru. Cursa asta a rămas secundul, cursa trecută alții doi. Așa că la-ntoarcere fac și eu o economie, nu mai dau atâtea lefuri. Episodul 222 SUSPICIUNEA După aceste vorbe se lăsă o tăcere. în secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știa ce poate face toiagul, acesta nu era decât un băț mai gros, lustruit și albit de vreme. Nu ar fi putut să tenteze pe nimeni. Și atunci, unde era? Intraseră și în celelalte două încăperi ale casei, coborâseră în beci iar apoi răscoliseră și podul plin de vechituri. Zadarnic, toiagul nu era nicăieri. Poate că îl avea cu el când și-a luat zilele, spuse Ileana după un timp. Calistrat nu s-a sinucis, îi răspunse Toma, știi la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne-o ciufulescă (batjocorească) țisturile (ofițerii imperiali catolici) din hotarele noastre. Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom avea carte de la înălțata împărăteasă unde-s întăriturile noastre. Până atunci nu, odată cu capul! Ce dă guvernul și cancelaria din Beci (Viena) e nimica, îs minciuni goale, de azi pe mâine.” în urma acestor îndemnuri la răscoală „ostașii au depus armele, fără s depună jurământul, apoi le-au ridicat împotriva lui Buccov, au fost încăierări, s-au făcut arestări și cei prinși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
valea Bistriței, nu departe de Vatra Dornei). Și oameni tare cuviincioși erau acești bejenari și femeile lor. Toamna accea (1784) dase târziu, cutreierau câmpii și pădurile, și strângeau pădurețe (mere sălbatice) care roduri și adunături le-au pus în chivnițele (beciuri) gazdelor de-au avut ei a face din ele borș aproape toată iarna, chiuau (băteau în piuă!) produsele și din zeama lor făceau și mâncare.” Importanța însemnărilor lui Ion Dumitru Corniță constă în aceea că ne spune că bejenarii așezați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sovietice, Cocu Boteanu încerca să organizeze retragerea trupelor din subordine și a refugiaților. A fost prins de ruși și, împreună cu alți ofițeri și soldați români, au fost închiși și interogați luni de zile. Își amintea că a stat într-un beci opt luni și n-a mâncat decât varză și zeamă de varză. O dovadă că în perioadele de panică, frică, groază, când fiecare vrea să se salveze cât mai repede, sunt dintre cei care profită, se îmbogățesc, o constituie ordonanța
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
existentă, de culoare gri-albăstruie, este moale, se poate prelucra ușor, dar este atacată de intemperii. În lipsa altor roci mai rezistente, oamenii leau folosit pe cele care se găsescă pe dealuri, aproape de suprafața solului, pentru temelii la case, prispe, fântâni și beciuri. O „carieră” la suprafață se află în satul Slobozia - Filipeni, pe dealul numit Cocolia, care, în partea dinspre răsărit, prezintă o ruptură, datorată unei alunecări de teren. Piatra se desprinde și acum din vârful Cocoliei, rostogolindu-se pânăă în pârâul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
partea dinspre răsărit, prezintă o ruptură, datorată unei alunecări de teren. Piatra se desprinde și acum din vârful Cocoliei, rostogolindu-se pânăă în pârâul Dunavicior (Pârâul Roșu). Nu au fost meșteri specializați în piatră - meșteri pietrari; cei care lucrau case, beciuri, fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară, familiile care aveau porc, îl tăiau de Crăciun, fără să se cunoască rețete de preparare deosebite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
În ocol se afla grajdul, sau șură, șopron, ieslea de afară, adăpost pentru oi, poiata pentru păsări, cotețul pentru porci etc. Vechea gospodărie nu se putea lipsi de piua de bătut, râșnița, loznița pentru uscat fructe (prune, numite local perje) beciul de sub casă sau chiler, pivnița (chimnița cu gârlici în grai local), alte instalații necesare. Gospodăria era înconjurată de gard din spini între pari de stejar, împletit din nuiele sau din lețuri și scândură. Până la apariția fațadelor cu model geometrică și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiecare gospodărie care cultiva o suprafață mai mare cu porumb. Era o construcție aparte, nu era integrată alteia, așa cum este acum când sub o șură sau magazie se detașează un spațiu dreptunghiular, îngrădit cu șipci destul de rezistente ca să „țină”. Pivnița, beciul, dispusă sub chiler sau sub o altă construcție anexă, mai rar detașată, a fost o groapă săpată în pământ pentru a proteja alimentele păstrate pentru iarnă, dar și butoaiele cu vin. Groapa era întărită cu lemn, apoi și s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a urat succes. Am ieșit din teatru cu bucurie, ca și cum întâlnirea asta fusese o corvoadă. ― Unde mergem? întreabă, cu accent absolut colosal, ghidul nostru. ― La o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din teatru cu bucurie, ca și cum întâlnirea asta fusese o corvoadă. ― Unde mergem? întreabă, cu accent absolut colosal, ghidul nostru. ― La o bere, spun eu. ― A, păi suntem foarte aproape. Uite, acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acolo este una la trei beci. ― La ce? ― La trei beci, spune amărâtul, arătându-ne că la al treilea stâlp de telegraf pe care trona un bec se află o cârciumă vestită pentru berea pe care o vinde. La trei beci am băut o bere grozavă și am uitat de Fialka, un Pierrot din altă lume, sastisit și afanisit, care spunea lucruri aiurea despre ceea ce astăzi este și pentru mine o convingere: trupa de teatru este doar un vis din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe, încât părea mai degrabă un castel de pe Rin decât un sanatoriu. Privind-o, mai că mă așteptam să văd două spânzurători sus pe acoperiș sau să aud țipete venind din vreun beci adânc. Dar era liniște și nu se vedea nici țipenie de om. Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
noi, gazetarii, suntem mereu în salopete de lucru, fac parte din acea estetică a receptării, cuprinzându-i pe Tudor Vladimirescu, pe Nicolae Bălcescu, Mihai Viteazul, Aurel Vlaicu, dar și evenimentele dramatice de la Târgu-Mureș, din martie 1990, istoria cea „ascunsă în beci”, craniile de cristal, trăirea în legendă. Într-o dinamică a semnificațiilor și a demersurilor tipologice se situează acei români pentru un Nobel: Mihail Diaconescu, Florentin Smarandache, Mihai Prepeliță, dar și umbrele slugărniciei Guvernului român în fața obrăzniciilor autonomiste, peste care trece
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
mustul! Mi se vor lipi trei dește; Limba va simți iar gustul De sarut ce ispitește. Voi bea vin pe săturate, M-oi rătăci prin cucuruz, Doruri multe, cenzurate, Din vise m-or trezi confuz. Și-oi pune murături la beci, Iar tu, cu poalele în brâu, Vei face gemuri și ghiveci Și pâine ai să coci, din grâu. De va mai fi să apucăm Următoarea primăvară, Ce multe o să aruncăm! Dar, va fi ultima oară! Voi studia la marketing; Ce
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
foarte tare A promis că face China, Cu-o condiție, se pare: Să nu fure hoții șina ... Epitaful unui bețiv Vinul, berea i-au plăcut, Sincer, a recunoscut, Și-ar vrea somnul cel de veci La 2 metri, jos ... în beci! Bătrân și neliniștit Printre puștoaice s-ar fi dus La tratament, la Marea Neagră Dar medicul lui, i-ar fi spus: - Mai bine ia câte-o viagră ... Mie, autoare de poezii pentru copii Am compus pentru cei mici Poezii despre pisici
GENŢIGRAME DE SĂRBĂTORI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363813_a_365142]
-
teamă că-ntr-un nou mandat n-oi fi un bun parlamentar. BALADA BOSCHETARULUI Cum fii suntem ai sorții oarbe și voia noastră-i doar părere, din faș-am fost menit stăpân peste speranțele mizere. Olatul nostru-i necuprins prin parcuri, beciuri și canale, unde doar lipsa preamărim ca demni supuși ai vrerii sale. Avem mândria s-aparținem unei fraterne obști unite, ca-n creștinismul de-nceputuri, în care ferm erau țintite supreme-nfăptuiri umane, precum iubirea slobodă, egală, ori preafrumosul ajutor dat
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ÎN BECIUL DOMNESC Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Fără geamul aburit al gurii paharu-i gol de împăcarea mesei. Bucurați-vă de liniște cum coboară și-i tremură aripile ca la o
ÎN BECIUL DOMNESC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363930_a_365259]
-
Scotocesc depărtarea peste umărul dealului; te apropii nesigură ca o umbră, te învălui cu ochii pe contur, mai apare câte o cută cât o margine de frunză ori fisură prin care intră dragostea, o rază printre zăbrele la subsol în beciul domnesc. Aici viețuiește vinul împărtașania lui Dumnezeu cât o lumină în suflet. Referință Bibliografică: În beciul domnesc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul III, 05 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu
ÎN BECIUL DOMNESC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363930_a_365259]