429 matches
-
lăsându-l perplex pe adversarul său. Nimic în toată această afacere stupidă nu justifică moartea unui om. — Mă bucur că aud asta, fiindcă acest lucru l-am spus și eu chiar din primul moment. - Sud-africanul arătă spre girba pe care beduinul o lăsase la umbră: Pot să...? Am gura plină de nisip. Celălalt făcu un ușor gest de încuviințare, și, când în sfârșit Sam Muller se simți satisfăcut, scoase un oftat de ușurare zgomotos și exclamă: — Dumnezeule mare! Eu personal niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care să ne risipească orice îndoială privind eventualitatea unui nou atac. — Nu te gândești la...? — ...Mecanicul. - Răspunsul veni însoțit de o înclinare din cap: Exact! — Fugi de-aici! — E o propunere dreaptă. — Este șeful nostru. — Un motiv în plus... - spuse beduinul. Dacă este șef, mi se pare logic să aibă un interes special să-și salveze oamenii, de aceea nu cred că va ezita să se sacrifice. — Cred că nu vezi lucrurile dintr-un punct de vedere adecvat - remarcă Sam Muller
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bine, o să devii prizonier, dar nu te îngrijora; n-am de gând să-ți fac nici un rău. — Eu venisem să te omor. — Știu. — Și cu toate astea o să mă eliberezi? — Așa am hotărât, și tuaregii își respectă întotdeauna hotărârile luate... - Beduinul făcu o scurtă pauză și adăugă: Doar o singură dată. — O singură dată mi-e de-ajuns. Dacă-mi salvezi oamenii, niciodată n-o te mai deranjez. — Oamenii tăi or să se salveze dacă avionul vine la timp. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
grijă să nu i se întâmple nimic. Mecanicul se afla de mulți ani în Africa, poate chiar de prea mulți, dar în tot acest timp nici măcar nu i-a trecut prin gând că a-și pune viața în mâinile unui beduin păduchios ar putea avea o influență atât de liniștitoare asupra subconștientului său. Orice s-ar fi întâmplat și orice pericol l-ar fi pândit, oamenii „Poporului Vălului“ stăteau de veghe să nu i se întâmple nimic. Îl trezi urletul vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să ne fixăm bine jaima și să ne rugăm. Dar când luna începe să crească, vânturile se liniștesc și vine vremea să strângem corturile și s-o pornim la drum. Pentru asta și pentru că Mahomed a fost de fapt un beduin, pe steagul nostru este o semilună. — Habar n-aveam că ăsta e motivul. — Craiul nou înseamnă pentru noi alte pășuni, alte orizonturi și noi speranțe. — Ce-ai să faci când toată povestea asta se va sfârși? Ai să mergi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
calitățile sau defectele. Dar pe mine așa m-au crescut și astea sunt regulile pe care vreau să le respect. Nu mă interesează ce fac alții. — Vântul se întețește - șopti pe neașteptate armeanul. — Spre est se menține constant, deocamdată - răspunse beduinul. Roagă-te să continue așa, că altfel o să-ți pierzi camarazii. Cel mai rău va fi în zori. — De ce? — Atunci e momentul când vântul șovăie dacă să se potolească sau să bată cu furie. Vulturii ne vor da de știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
când se aștepta cel mai puțin, silueta subțire a tuaregului se profilă pe cer. — Metulem, metulem... - îl salută. Cum te simți? — Cât pe ce să înnebunesc. Unde ai fost? — Am dormit. — Trei zile la rând? — Te-am avertizat că un beduin trebuie să fie în formă, atât pentru cea mai periculoasă acțiune, cât și pentru cea mai profundă odihnă, după împrejurări. Ai nevoie de ceva? — De companie. Unde sunt ceilalți prizonieri? — Într-un loc sigur, dar dacă te duc la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sub un scaun din elicopter, scoase un sac greu de sport de culoare portocalie și i-l întinse lui Gacel. Ăsta e pentru tine - spuse. — Ce e? — Un milion de franci, pe care m-au însărcinat să ți-l dau. Beduinul refuză cu un gest disprețuitor. — Ți-am mai spus că nu pot să accept - spuse cu asprime printre dinți. Și nimic nu m-a făcut să-mi schimb ideea. — Dar îți aparțin...! — Nu sunt un sechestrator care acceptă o răscumpărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
învățaseră să se înfrunte cu mizeria și cu toți posibilii dușmani ai locuitorilor celui mai neospitalier deșert, dar nimeni nu-l învățase să conviețuiască în armonie cu unul dintre cei mai vechi dușmani ai săi, banii. În mod tradițional, pentru beduini banii nu erau decât o formă practică de a acoperi mici diferențe când făceau un troc, folositori în special când trebuiau să compenseze prețul a două cămile cu prețul a șapte capre sau valoarea a cinci metri de pânză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pușca și să se posteze pe o înălțime care domina cea mai mare parte a masivului stâncos. Aparatul rămase nemișcat în aer, la vreo sută de metri înălțime și la ceva mai mult de trei sute de locul unde se ascundea beduinul. Rămase așa câteva minute și, în cele din urmă, coborî foarte încet, aterizând aproape de locul unde o făcuse francezul cu două zile înainte. Gacel observa. Se deschiseră ușile și doi bărbați săriră jos. Se vedea că sunt bănuitori și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se ridica în picioare, convins că acel mic efort era o pierdere de timp. Fusese condamnat la moarte, știa asta, dar știa că fusese condamnat la cea mai cruntă și inumană moarte: cea pe care nici măcar cel mai crud dintre beduini nu ar rezerva-o celui mai crud dușman al său. Numai cineva născut foarte departe de Sahara ar fi în stare să aleagă o execuție atât de înspăimântătoare. Și nimeni născut în Sahara n-ar fi fost atât de crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
viața într-un mod atât de tragic. Nu trebuia să scormonească prea adânc în sufletul său ca să accepte că, de fapt, nu era pedepsit pentru simplul delict de a fi vărsat un bidon de ulei într-un nenorocit de puț beduin, ci pentru multe alte delicte, incomparabil mai grave, de care nu dorea să-și amintească în acele clipe. Întotdeauna se fălise că e în stare să-și petreacă cea mai mare parte a vieții făcând echilibristică pe muchia unui cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în fiecare capitol multe informații necesare înțelegerii conținuturilor, fiind cât mai aproape de realitatea existentă în momentul vizitării acestor minunate locuri din Hong Kong, Singapore, Macau sau a unor insule din Marea Chinei de Sud. Fiecare loc de pe Pământ are frumusețea lui. Beduinul care cu răbdarea unui sfânt călătorește pe cămilă săptămâni prin deșertul arid, plin de dunele aurii de nisip, dar în final răsplătit de binecuvântarea oazei care-i oferă răcoarea umbrei unor palmieri și apă de băut; aviatorul care traversează cerul
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
iar coada era ca o lance mare; sosea ca un fulger și părea un dragon ce zboară prin văzduh. Răspândea o lumină atât de intensă, că Întregul câmp se vedea ca ziua. În timp ce tabăra creștină e toată numai flăcări, un beduin trădător Îi arată regelui un vad, În schimbul a trei sute de monede bizantine de aur. Regele decide atacul, traversarea nu e deloc ușoară, mulți se Îneacă și sunt târâți de ape, În timp ce pe malul opus așteaptă trei sute de sarazini călare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu buzele groase, desfăcute umed și hrănite cu ulei de cocos, Orientul descoperit prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prin Șeherezada, dunele de nisip răsfrânte sub voal, o femeie uriașă, cu oase de mosc, care ți se târăște sub piele, otrăvindu-te, corturile din care răsare beduinul întunecat, mirosind a curmale, a sudoare de cal și a pulberi aurite, beduinul pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce mașina, lângă tine, maiestuoasă prin însăși corpolența adormită a ființei ei revărsate sub
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unor decizii ale Ministerului de Culte, apărute, de pildă, în ziarul Epoca 68. Astfel, el critica deschis măsurile luate de acest Minister în colaborare cu Prefectura Poliției București împotriva călugărilor vagabonzi. Șerboianu îi considera pe aceștia asemănători țiganilor nomazi sau beduinilor, care nu-și găseau nicăieri locul. Prin urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia lui Șerboianu, cei mai mulți dintre călugării vagabonzi fuseseră victimele nedreptăților diverșilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care le vedeai ici și colo - corturile joase, ca de beduini, dar făcute din acoperitori de lăzi aruncate din vapor, bucăți de polistiren, foi de celuloză murdare ca niște carcase năpârlite de insectă, chiulase mari de gândac. Bieții de ei! O, bietele creaturi! — Ei, au făcut treabă, nu-i așa? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ești blondă, nu?) Asta-i și place lui Musa. Nu carnea ei, care a început deja să se înmoaie. Nu sternul proeminent. Nu degetele sidefii, încărcate de inele țuguiate, greoaie sub apăsarea pietrelor care nu de mult gemeau în sipetele beduinilor. E blondă. Și a fost femeia altuia. A seniorului Sevillei, răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier, că i-a străpuns gândurile. Musa o privește cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
anunța concluziile fericite.” V. tînăr îl ascult pe interlocutorul meu și vorbele sale îmi pătrund pînă în adîncime trupul stîrnind acolo vibrații și dureri surde, eliberînd resorturi a căror destindere, însumată, m-ar putea rupe în bucăți. Știu ce sîntem: beduini ai marilor reîntoarceri, cutremurați de sîngele nostru precum un pod clătinat de un fluviu fierbinte; privind cu disperare cerul cu frica paralizantă că stelele se vor stinge și atunci vom umbla fără rost în chiar mijlocul rătăcirii noastre. Îi răspund
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în marginea Istoriei de care se îndepărtează. Și poate că marinarul cu cercel în ureche are în comun cu inițiatorul revoltei din deșert, ciudatul colonel Lawrence, gustul pentru descoperirea universului care se află dincolo de orizont. Atunci când va asalta, alături de ciudatul beduin El Oxford și de Cush, solitarul fort Turban, ocupat de turci, spre a-l elibera pe prințul-copil din familia șerifului de la Mecca, Corto participă, poate împotriva voinței lui, la mișcarea tectonică ce străbate Arabia, spre a deștepta energii adormite. Revoluționar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
împotriva unui inamic comun aduce în aceeași tabără pe cei care suspendă, din rațiuni strategice, o ură implacabilă. Seducătoarea agentă evreică Judittah Canaan alege să fie alături de englezi și de aliații lor arabi, fără a uita, ca și companionul ei beduin, că prăbușirea Axei este și semnalul retragerii celor care au administrat Palestina. Odată eliminată tutela colonială, războiul dintre Hagganah și arabi poate reîncepe. De această dată, până la capăt, până la împlinirea unui vis milenar care mobilizează con științe. Federație de interese
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Cum stam lângă Eleonora pe bancă și priveam trâmbele stârnite de vânt, o rafală violentă a transformat întreg peronul într-un vârtej de praf care m-a orbit și m-a silit să închid ochii. M-am simțit ca un beduin în deșert. Și deodată am avut senzația că din norul de praf apare un tren, roșu-cenușiu ca și ceața uscată care plutea deasupra câmpului. Era alcătuit în întregime din praf, încît mă miram cum reușeau roțile să se învîrtă și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce fără vieață-ngreuia pământul stors. Uraganu-acum aleargă pîn-ce caii lui îi crapă Și în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă, Așternîndu-l peste câmpii cel odată înfloriți. Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine, Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine, Sorind vieața lor de basme pe câmpie risipiți. Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde, Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde, Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
luna argintește tot Egipetul antic; Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche, Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche, Din a valurilor sfadă prorociri se aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele, De orașul care iese din pustiile de Jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]