441 matches
-
își ia drept subiect de reflecție acele elemente narative din care este constituită și prin care este comunicată (NARATOR, NARATAR, NARAȚIE etc.). Tristram Shandy e o narațiune autoreflexivă; Germinal nu este astfel. ¶Chambers 1984; Dällenbach 1977; Hutcheon 1984. narațiune comportamentistă [behaviorist narrative]. O NARAȚIUNE OBIECTIVĂ; o narațiune caracterizată de FOCALIZARE EXTERIOARĂ și limitată astfel la redarea comportamentului (cuvinte și acțiuni, dar nu gînduri sau sentimente), înfățișarea personajelor și fundalul pe care se conturează ele (Ucigașii). În acest tip de narațiune, naratorul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
formalismul" își are rădăcinile naturale în afirmațiile obișnuite, de bun-simț, ale culturii zilelor noastre: este o cale naturală de a face matematică atunci când nu crezi în cele universale. Ne-a fost ușor să credem în realitatea lucrurilor fizice și (cu excepția behavioriștilor) în realitatea gândurilor din capul oamenilor. În principiu, ni s-a părut dificil, cu excepția unei condiționări îndelungate, să credem în relațiile formale sau matematice ca realități obiective independente de gândirea conștientă. Faptul că partea cea mai generală și mai ferm
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Studies in Quantitative Semantics, 1949), către analiza presei de elită (The Prestige Papers, 1952). Concomitent, psihosociologii de la Yale, sub direcția lui d'Hovland, cercetează mecanismele persuasiunii și ale compoziției mesajelor impresive. Un alt domeniu major în care se actualizează concepția behavioristă a comunicării axate pe noțiunea de transmitere și pe problematica efectelor este, în mod incontestabil, cercetarea electorală. Începînd din 1940, Lazarsfeld și colegii săi de la Bureau of Applied Social Research, din Columbia, pornesc anchete sistematice asupra influenței comunicării în campaniile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
577-605. Mârza, I. și Călugăru, D. (1989). Însemnătatea didactică a Bucoavnei de la Bălgrad (1699). În Bucoavna Bălgrad 1699 (pp. 25-42). Ediție critică. Alba Iulia: Episcopia Ortodoxă Română. Mead, G.H. (1934). Mind Self and Society: From the Standpoint of a Social Behaviorist. Chicago: The University of Chicago Press. Merton, R.K. (1973). The Normative Structure of Science. În The Sociology of Science: Theoretical and Empirical Investigations (pp. 223-280), Chicago: The University of Chicago Press. Mihu, A. (1995a). Sociologia mișcării legionare. În E. Weber
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
procese mintale - senzații, sentimente, gânduri - drept condiții necesare și suficiente pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau camuflați. Wittgenstein nu neagă însă, așa cum fac behavioriștii, că există un proces mintal al amintirii. Ceea ce contestă el este sugestia că semnificația expresiei „a ne aminti“ este dată prin asocierea ei cu un proces mintal, că imaginea unui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau camuflați. Wittgenstein nu neagă însă, așa cum fac behavioriștii, că există un proces mintal al amintirii. Ceea ce contestă el este sugestia că semnificația expresiei „a ne aminti“ este dată prin asocierea ei cu un proces mintal, că imaginea unui proces lăuntric este cea care ne dă ideea corectă a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acest punct de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
despre gramatica cuvintelor «temei» și «cauză»: în ce cazuri spunem noi că am dat un temei pentru a face un anumit lucru și în ce cazuri o cauză? Dacă se răspunde întrebării « De ce ți-ai mișcat brațul?» dând o explicație behavioristă, s-a specificat o cauză. Cauzele pot fi descoperite prin experiență. [Ă] Cuvântul «temei» nu este folosit în relație cu experimentarea.“85 Distincția dintre „temei“ și „cauză“ este, prin urmare, o distincție conceptuală, o distincție care nu va fi afectată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
1960" consideră Mark L. Knapp și Judith A. Hall17. Contrar determinării biologice a expresiilor faciale și pozițiilor corpului la Darwin, sociologul George H. Mead18 insistă asupra rolului decodificării și atribuirii gesturilor semnificații în procesul de interacțiune socială. Considerându-se un behaviorist social, Mead consideră că, într-un proces social de tip ,,stimul-reacție", gestul unei persoane antrenează în schimb un gest de răspuns din partea celeilalte persoane, conducând la raporturi de interacțiune și adaptare reciprocă. Se naște astfel o conversație a gesturilor, întâlnită
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Lupu, G. Teleki, I. de Hillerin, R. Chiriacescu, Editura Trei, București, 1999/2006; McNeill, David, Hand and Mind. What Gestures Reveal about Thought, Chicago University Press, 1992. Mead, George G., Mind, Self and Society from the Standpoint of a Social Behaviorist, Editura Chicago University Press, Chicago, 1934/1967. Messinger, Joseph, Ces gestes qui manipulent, ces mots qui influencent, First Editions, Paris, 2004. Messinger, Joseph, La grammaire des gestes, Flammarion Editions, Paris, 2006. Messinger, Joseph, Gesturile care îi trădează pe politicieni, traducere
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cultură, Editura Institutul European, Iași, 1999, p. 185. 17 Mark L. Knapp, Judith A. Hall, în Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, op. cit., 2004, p. 22. 18 George H. Mead, Mind, Self and Society from the Standpoint of a Social Behaviorist, Editura Chicago University Press, Chicago, 1934. 19 Mihai Dinu, op. cit., 1997, p. 241. 20 DePaulo și Friedman, în Elisha Babad, The Social Psychology of the Classroom, Routledge, Londra, 2009, p. 174. 21 Lucien Sfez, Comunicarea, traducere de M. Samoila, Editura
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
este strâns legată de reacțiile științifice aduse împotriva abordării dinamice. În special H.J. Eysenck a fost unul dintre oponenții principali ai psihanalizei, acesta fiind convins de avantajele terapiei comportamentale ca metodă alternativă de terapie (Eysenck, 1964). În ciuda faptului că terapeuții behavioriști nu împărtășesc o singură abordare teoretică și nu aderă la o serie specifică de tehnici terapeutice, cu toții sunt de acord că accentul trebuie pus pe comportamentul observabil. Astfel, teoria comportamentală este clădită pe tradiția lui John Watson și se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
tinde să-și realizeze propriile sale posibilități și să reducă la un nivel minim tensiunile psihice care amenință unitatea acestuia, mobilizându-le. A. Porot remarcă două accepțiuni pentru comportament în psihopatologie; a) un sens psihofiziologic care stă la baza concepției behavioriste considerând că orice comportament reprezintă o succesiune progresivă de reflexe condiționate; b) încercarea de a defini comportamentul ca fiind un mod de a reacționa a unui subiect în viața curentă sau în prezența unor circumstanțe particulare. Comportamentul mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în antrenamentul sportiv Începând cu mijlocul anilor 70, dorința de eficientizare a acțiunii antrenorului a generat un termen care definește oarecum această caracteristică (acțiunile antrenorului în antrenament și competiție), respectiv, de coaching, Cathț, Rolland și Cizeron Marc (2008). În cadrul paradigmei behavioriste, studiile s au focalizat, la un moment dat, asupra comportamentului profesional al antrenorului de succes, cu scopul de a reliefa profilul tipologic comportamental al acestuia. Trudel și Brunelle (1995) citați de Cathț, Rolland și Cizeron, Marc (ibidem) au realizat, astfel
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
a fost provocat - motivat - de o forță, un impuls, o necesitate, o dorință interioară sau de un ordin, o cerință ori un semnal venit din exterior. Deoarece unele comportamente apar în absența unui stimul exterior aparent, suntem nedumeriți. Un cercetător behaviorist, în schimb, ar răspunde: „O persoană face ceva din cauza a ceea ce i se întâmplă când face acel lucru”. Aceasta înseamnă că motivul care stă la baza respectivului comportament nu constă în condițiile anterioare comportamentului, ci în ceea ce se întâmplă imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
mare ajutor, deoarece înseamnă că nu trebuie să citiți gândurile cuiva sau „să-i înțelegeți pe oameni”. Aveți tot ceea ce vă trebuie pentru a înțelege oamenii atunci când sunteți martorii comportamentului acestora și observați consecințele lui. Psihologii studiază mintea umană; cercetătorii behavioriști studiază comportamentul și modalitățile în care ar putea optimiza comportamentele dorite. Deși comportamentul este fereastra către minte, eu prefer să las mintea deoparte. Ceea ce se petrece în mintea altora, sincer, nu este problema mea. Problema afacerilor este comportamentul. O abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
o dorește celălalt”? Când echipa-gazdă pierde, mulți fani se plâng că problema o constituie faptul că jucătorii sunt plătiți prea bine. Poate că așa este, dar părerile lor nu-l ajută pe antrenor să-și formeze o echipă de succes. Behavioriștii ar vrea să știe exact ce măsuri poate lua antrenorul pentru a genera performanțe uimitoare din partea acestor atleți, în ciuda modului în care sunt plătiți! 5. Nu se poate conta pe faptul că bunul-simț va da naștere unor rezultate consecvente; aplicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
face mare lucru pentru rezolvarea acestei dileme. Ce este în neregulă cu educația tradițională? Probabil că nicăieri în societatea modernă nu există mai multe posibilități de îmbunătățire a eficienței și eficacității ca în sistemul de educație american. Bine cunoscutul psiholog behaviorist Burrhus Frederik Skinner a scris un articol în 1984 intitulat „Rușinea sistemului american de educație”, în care a afirmat că la vremea respectivă exista tehnologia necesară pentru a dubla rata de învățare. În prezent, nu numai că acest lucru nu
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
rezultă că anumite aspecte nu pot fi problematizate dacă vrem să pornim de undeva în chestiunea întemeierii adevărului și a asigurării certitudinii în cunoaștere. Aceasta înseamnă că, măcar în opera sa tîrzie, Wittgenstein nu a fost departe de unele idei behavioriste (proprii filozofiei comportamentului), deși intenția sa a fost să se delimiteze de ele. Nu se pune deci problema formulării unor întrebări sau răspunsuri în legătură cu validitatea acestor jocuri de limbaj; ele se sprijină pe experiența, acordul, obiceiurile și regulile unei comunități
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce antrenează imagini verbale (imagini ale cuvinte-lor) și structurează discursul interior. În articularea unei filozofii de factură lingvistică pentru a identifica sursele construcțiilor defectuoase din limbă, deoarece conceptele mentale pot fi analizate deopotrivă ca acte și ca rostiri manifeste, filozoful behaviorist englez Gilbert R y l e285 arată însă că atributele de contemplativ, reflexiv și deliberativ se aplică dispozițiilor de comportare inteligentă, care pot fi exprimate verbal sau nu. În mod obișnuit, limbii i se atribuie rolul de a exprima gîndurile
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
procese mintale - senzații, sentimente, gânduri - drept condiții necesare și suficiente pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau camuflați. Wittgenstein nu neagă însă, așa cum fac behavioriștii, că există un proces mintal al amintirii. Ceea ce contestă el este sugestia că semnificația expresiei „a ne aminti“ este dată prin asocierea ei cu un proces mintal, că imaginea unui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru folosirea expresiilor limbajului. Ni se pare, de exemplu, plauzibil că expresia „a ne aminti“ desemnează un anumit proces mintal. Și că acest lucru va putea fi contestat doar de behavioriștii declarați sau camuflați. Wittgenstein nu neagă însă, așa cum fac behavioriștii, că există un proces mintal al amintirii. Ceea ce contestă el este sugestia că semnificația expresiei „a ne aminti“ este dată prin asocierea ei cu un proces mintal, că imaginea unui proces lăuntric este cea care ne dă ideea corectă a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acest punct de vedere.47 Impresia cititorului va fi că Wittgenstein a formulat o teorie a semnificației, propria sa teorie, care stă alături de altele. Cu referire la teme consacrate ale filozofiei teoretice, poziția lui Wittgenstein a fost caracterizată drept fenomenalistă, behavioristă, convenționalistă, sceptică sau relativistă. Adeseori se deplânge faptul că Wittgenstein nu și-a formulat punctul de vedere cu destulă claritate și precizie. I se impută, bunăoară, că noile sale vederi despre semnificație și urmarea de reguli sunt centrate pe ideea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre gramatica cuvintelor «temei» și «cauză»: în ce cazuri spunem noi că am dat un temei pentru a face un anumit lucru și în ce cazuri o cauză? Dacă se răspunde întrebării « De ce ți-ai mișcat brațul?» dând o explicație behavioristă, s-a specificat o cauză. Cauzele pot fi descoperite prin experiență. [Ă] Cuvântul «temei» nu este folosit în relație cu experimentarea.“85 Distincția dintre „temei“ și „cauză“ este, prin urmare, o distincție conceptuală, o distincție care nu va fi afectată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
poziția dominantă a organizațiilor În plan social și epistemologic determină nu numai o reorientare a obiectului de studiu, dar și o mutație metodologică și ideologică În științele sociale. Astfel, În economie preocupările de studiere a organizațiilor se polarizează În jurul teoriilor behavioriste, a celor preocupate de costurile tranzacționale sau de modelul agent - principal, producând o ruptură În cadrul economiei neoclasice. În sociologie, organizația devine obiect de studiu În calitatea sa de subsistem social. Prin aceasta induce treptat o criză metodologică: distincția individualism - holism
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]