391 matches
-
vecini: partea răsăriteană a devenit parte a Uniunii Sovietice sub numele de RSS Ucraineană, partea apuseană a fost incorporată în Polonia, Transcarpatia a devenit parte a Cehoslovaciei, iar Bucovina a Regatului României. Ucraina Sovietică s-a alăturat RSFS Ruse, RSS Belaruse și RSFS Trancaucaziene pentru formarea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Ucrainenii au fost conștienți de diversitatea etnică a statului lor și, pentru a nu întâmpina o opoziție puternică din partea minorităților etnice, au rezervat locuri în guvern și ministere reprezentanților rușilor, polonezilor
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
începe să fie cunoscută în documente cu numele Belorussia (Белоруссия) .. Începând cu același secol al XVII-lea, denumirea Belorussia a început să fie folosit și în cadrul Rzeczpospolitei. Începând cu secolul al XIX-leA, odată cu nașterea curentului naționalist, denumirile „Belarus”, „poporul belarus” și „limba belarusă” au intrat definitiv în conștiința locuitorilor regiunii. Regiunile aparținând Ruteniei Negre (Grodno și Smorgoni) fac parte în zilele noastre din statul Belarus.
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
cunoscută în documente cu numele Belorussia (Белоруссия) .. Începând cu același secol al XVII-lea, denumirea Belorussia a început să fie folosit și în cadrul Rzeczpospolitei. Începând cu secolul al XIX-leA, odată cu nașterea curentului naționalist, denumirile „Belarus”, „poporul belarus” și „limba belarusă” au intrat definitiv în conștiința locuitorilor regiunii. Regiunile aparținând Ruteniei Negre (Grodno și Smorgoni) fac parte în zilele noastre din statul Belarus.
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
P. Pivtorak au considerat însă să numele „Ukraina” poate fi tradus prin „cnezat” sau „teritoriu”. Pivtorak a constatat că denumirea „Ukraina” a apărut în numeroase documente medievale, ea putând fi asociată cu cuvintele din limbile moderne slave: krajina (ucraineană), kraina belarusă, krai (rusă) și kraj (poloneză), toate având înțelesul de „teritoriu”. Termenul „Rutenia Mare” a fost aplicat unor teritorii întinse guvernate de principii din Kiev, care includea și regiuni nord-estice ale cnezatului, locuite de popoarele fino-ugrice. În mijlocul teritoriului slav al Ruteniei
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
În anul 2013 populația orașului era de 219.253 de locuitori. Populația este alcătuită în cea mai mare parte din ruși (50,00 %), care sunt urmați de kazahi (28,63 %), ucraineni (10,00 %), germani (2,78 %), tătari (2,06 %) și belaruși (1,78 %).
Kostanai () [Corola-website/Science/320016_a_321345]
-
Capului de pod român și au așteptat sprijin și ajutor din partea britanicilor și francezilor. Armata Roșie sovietică a invadat Kresy conform protocolului secret la 17 septembrie. Guvernul sovietic a anunțat că intervenise pentru a-i apăra pe ucraineni și pe belaruși care locuiau în părțile estice ale Poloniei, deoarece statul polonez se prăbușise în fața atacului Germaniei Naziste și nu mai putea oferi siguranță cetățenilor săi. Înfruntând un al doilea front, guvernul polonez a realizat că apărarea Capului de pod român nu
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Celei de a Doua Republici Poloneze conform Pactului Molotov-Ribbentrop, despăgubind Republica Populară Poloneză cu jumătatea sudică a Prusiei Răsăritene și teritoriile estice ale Liniei Oder-Neisse. Uniunea Sovietică a împreunat teritoriile invadate în Republica Sovietică Socialistă Ucraineană și Republica Sovietică Socialistă Belarusă. După sfârșitul Primului Război Mondial, granițele Europei de Est s-au schimbat radical. Statele din regiune au văzut-o ca pe o șansă de a se înființa ca state independente și au profitat de această oportunitate. Rusia sovietică a văzut aceste teritorii
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
râurile Pisa, Narev, Vistula, și Sanna vor intra în componența Uniunii Sovietice. Pactul le-a oferit sovieticilor un spațiu în plus de apărarea în vest, prezentând o oportunitate să recâștige teritoriile cedate în Pacea de la Riga și să unească popoarele belarus și ucrainean din est și vest sub guvernul sovietic. A doua zi după ce germanii și sovieticii au semnat pactul, delegațiile de negocieri militare ale britanicilor și francezilor au solicitat o întrunire de urgență cu negociatorul militar sovietic Kliment Voroșilov. La
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
a pătruns în regiunile estice ale Poloniei cu șapte armate care erau alcătuite între 450.000 și 1.000.000 de trupe, împărțite între două fronturi. Mihail Kovaliov, comandarmul de gradul 2, a condus Armata Roșie în invazia din Frontul belarus în timp ce comandarmul de gradul 1, Semion Timoșenko, a condus invazia pe Frontul ucrainean. În conformitate cu Planul Vest, Polonia a presupus că Uniunea Sovietică va rămâne neutră în timpul unui conflict cu Germania. Ca urmare, comandanții polonezi au dislocat majoritatea trupelor lor spre
Invazia sovietică a Poloniei () [Corola-website/Science/320802_a_322131]
-
Otoman. În cursul a câtorva campanii, cazacii au ajuns chiar până la Constantinopol. Siciul Zaporojean a fost fondat ca o măsură de apărare a CAZACILOR împotriva raidurilor devastatoare ale tătarilor din Crimeea, care luau în robie mii și mii de CAZACI, belaruși și polonezi. Aceste operațiuni de transformare în sclavi a locuitorilor pașnici ai regiunii erau numite de tătari „strângerea recoltei din stepă”. Astfel, POLONEZII (până la tratatul de la Pereiaslav din 1654 regiunea căzăcească Zaporojie făcea parte din Regatul Poloniei. Nu exista noțiunea
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
creare federației a mai multor republici sovietice în forma URSS-ului. Preambulul acestui tratat a fost "Declarația pentru crearea URSS". Pe 29 decembrie 1922 a fost convocată o conferință a delegațiilor din RSFS Rusă, RSFS Transcaucaziană, RSS Ucraineană și RSS Belarusă, care a aprobat Declarația și Tratatul pentru crearea URSS. Aceste două documente au fost aprobate de Primul Congres al Sovietelor și semnate a doua zi de șefii delegațiilor: Mihail Kalinin, Mihail Țhakaya, Mihail Frunze, Grigori Petrovski ș Aleksandr Cerviakov. Documentul
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
ucrainenii și georgienii) și asigura cadrul pentru posibile expansiuni viitoare. Astfel Belarusul, deși era cea mai mică republică, a adopta ca limbi oficiale și poloneza și idiș în încercarea de subminare a autorității vecinei sale, Republica Poloneză, prin folosirea minorităților belaruse și evreiești pe post de coloana a cincea. În același timp, tratatul a creat un guvern federal centralizat, în care cele mai importante funcții urmau să treacă în mâninile Moscovei. La începtu, tratatul unional nu a modificat în mod semnificati
Tratatul pentru crearea Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/326461_a_327790]
-
, sau castelul Nesvij (în ; în , în ) este un castel rezidențial din orașul Niasviž din Belarus, aparținând familiei Radziwiłł și înscris pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Moșia a fost proprietatea familiei de magnați belaruși Radziwiłł din 1533, când a fost dăruită lui Mikołaj Radziwiłł și fratelui său Jan Radziwiłł după stingerea liniei familiei Kiszka. Întrucât Radziwiłłii erau unul dintre cele mai importante și mai bogate familii nobiliare din Marele Ducat al Lituaniei, acolo au
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
castelul este în renovare, lucrări care au fost criticate drept „nejustificate”, ele implicând reconstrucția unor structuri demult demolate, în principal a unui turn-clopotniță. În 2002, etajul superior al reședinței a fost distrus de un incendiu și, după 6 ani ediția belarusă a ziarului "Komsomolskaia Pravda" a relatat că o secțiune substanțială a castelului, datând din secolul al XVIII-lea, a fost demolată în întregime, pe motiv de „cărămizi deteriorate”.
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Baladine Klossowska, s-a născut că Elisabeth Dorothea Spiro în Breslau, Prusia (acum Wroclaw, Polonia). Deși familia a negat orice moștenire evreiască, un jurnalist polonez a relatat că Baladine s-a născut într-o familie de evrei ortodocși cu origini belaruse. Pierre Klossowski a scris volume despre marchizul de Sade și Friedrich Nietzsche, o serie de eseuri despre figuri literare și filozofice, și cinci române. El a tradus mai multe texte importante (de Ludwig Wittgenstein, Martin Heidegger, Friedrich Hölderlin, Franz Kafka
Pierre Klossowski () [Corola-website/Science/329640_a_330969]
-
provocat moartea tuturor pasagerilor și echipajului ambelor avioane: Tu-134A ("Ту-134А") cu ruta aeriană Celeabinsk, RSFS Rusă - Chișinău, RSS Moldovenească, având 94 de persoane la bord (88 pasageri, 6 echipaj), cu un Tu-134AK ("Ту-134АК") având ruta Tașkent, RSS Uzbekă - Minsk, RSS Belarusă, având 84 de persoane la bord (77 pasageri, 7 echipaj). Ciocnirea a avut loc la ora locală 13:35, la o înălțime de 8,400 m deasupra solului. Printre cei morți s-au numărat și 17 membri uzbeci ai clubului
Coliziunea aeriană de la Dniprodzerjînsk () [Corola-website/Science/329862_a_331191]
-
(în limbile belarusă: "Брэсцкая крэпасць" (Bresțkaia krepasți), rusă: "Брестская крепость" (Bresțkaia kreposti), poloneză: "Twierdza brzeska"), cunoscută și ca Frotăreața Brest-Litovsk, este o fortăreată rusă construită în secolul al XIX-lea din Brest, Belarus. Este unul dintre cele mai importante monumente de război sovietice
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
Cei trei mari” discutaseră problema granițelor postbelice ale Poloniei și Winston Churchill și Franklin Delano Roosevelt fuseseră de acord ca Linia Curzon să devină granița apuseană a Uniunii Sovietice. Deși regiunile ocupate de URSS aveau o populație predominant ucraineană și belarusă, exista o importantă minoritate poloneză. În perioada 1944 - 1946, majoritatea polonezilor au fost deportați din zonă. În zilele noastre, teritoriile pierdute de Polonia la sfârșitul războiului mondial sunt parte a Belarusului, Ucrainei și Lituaniei. Polonia a primit în schimb teritorii
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
arie protejată ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată pe teritoriul administrativ voievodatului Podlasia din Polonia, la frontiera cu Belarus. Acest parc național reprezintă porțiunea poloneză din Pădurea Białowieża, un areal natural întins pe teritoriile Poloniei și Belarusului vecin inclus în întregimea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aria naturală se află în zona central-estică a Poloniei, în sud-estul voievodatului Podlasia, în nordul orașului Białowieża. a fost înființat în anul 1932 și reprezintă o mică parte a vechilor Codri
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
hrănire a acestora în cadrul lor natural de existență, să le redea caracterele inițiale ale fostei specii sălbatice. În anul 1977 parcul a fost inclus în patrimoniul mondial al UNESCO, urmând ca din anul 1992, situl UNESCO să cuprindă și partea belarusă a pădurii, aflată în exteriorul parcului național din Polonia. Parcul național dispunde de habitate divese: cu păduri mixte de câmpie, păduri virgine de fag, păduri de conifere, tufărișuri boreale sau pajiști halofile, cu floră și faună specifică atât Europei de
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
(în limbile belarusa: Пале́ссе", transliterat Palessie, poloneză: Polesie, ucraineană: "Полі́сся", transliterat Polissia, rusă: "Поле́сье", transliterat Poles'e) este una dintre cele mai vaste regiuni mlăștinoase din Europa. Este situată în partea de sud-vest a Câmpiei Ruse, întinzându
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
cuvântul „leș” - "pădure" . Există și alte puncte de vedere. De exemplu, cercetătoarea E. Katonova consideră că numele Polesie este format din rădăcina cuvântului din limbile baltice, „pol” - baltă . Un locuitor al acestei regiuni este denumit „poleszuk” în poloneză, „paliașuk'” în belarusa, „polișciuk” în ucraineană și „poleșciuk” în rusă. Polesia este o regiune mlăștinoasa care se întinde de-a lungul râului Pripeat (care străbate orașele Brest, Pinsk, Kalinkavici, Gomel, regiunile din nordul Ucrainei Volîn, Rivne, Jîtomîr, Kiev, si Cernigău și Lublin din
Polesia () [Corola-website/Science/327383_a_328712]
-
16.000 cașubi ca etnie unică). Minoritățile recunoscute numără 0,3% din populație: 49.000 germani (26.000 ca etnie unică), 36.000 de ucraineni (26.000 ca etnie unică), 7.000 Lemkos (5.000 ca etnie unică), 37.000 belarușii (31.000 ca etnie unică), 12.000 de persoane de etnie romă (9.000 ca etnie unică), 8.000 ruși (5.000 ca etnie unică). 0,2% din populație sunt cetățeni străini. Recensământului din 2002: Recensământul polonez din 2011: 842
Minoritățile etnice din Polonia () [Corola-website/Science/329145_a_330474]
-
treia împărțire a Poloniei, care era ultima graniță recunoscută de Regatul Unit. Linia Curzon urmărea în general o graniță etnică - regiunile de la vest de aceasta erau locuite de o majoritate absolută poloneză, în vreme ce regiunile din est erau locuite de ucraineni, belaruși, polonezi, evrei și lituanieni. Teritoriul ocupat în 1920 în nord-est, într-o regiune locuită în majoritate de lituanieni, a dus la apariția unui conflict mocnit între Polonia și Lituania. Linia Curzon a avut două versiuni pentru zona de sud, A
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
Istoricul Yohanan Cohen a estimat că în teritoriile pe care Polonia le-a cucerit după Pacea de la Riga locuiau aproximativ 12 milioane de oameni, din care 5 milioane de polonezi, 3,5 - 4 milioane de ucraineni, 1,5 milioane de belaruși și 1,3 milioane de evrei. În timpul celui de al doilea război mondial, politicienii au dat estimări diferite ale numărului de polonezi care locuiau la est de Linia Curzon. Populația poloneză din regiune avea să fie afectată de evacuările, expulzările
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]