800 matches
-
mulți, - în semn de solidaritate) au fost jigniți crunt de studenții teroriști (oameni de casă ai javrelor didactice) și chiar amenințați (te) cu moartea. Studenții înșiși au spus cu voce tare care sunt „marii profesori” care manipulează grupurile de studenți bezmetici. Lumea începe să aibă și curaj și să dea dovadă și de solidaritate. Dacă articolul alăturat îți face vreo impresie aștept vești scrise. Dacă nu, confirmă-mi telefonic primirea acestei scrisori. Cu prietenie, Mihai Drăgan P.S. Deocamdată interviul rămîne suspendat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
suprafața Terrei și transformând-o într-un uriaș cărbune incandescent. Terifiant. Sfârșitul unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mănoasă, în fața căreia inima își accelerează bătăile și întregul corp simte nevoia unor aripi de zbor... Nici participarea masivă a ciulinilor țepoși, rotunzi și alerți la maratonul tradițional, luând startul la marea Olimpiadă autumnală a pelerinilor rătăcitori, dezlănțuiți în galopuri bezmetice, fără țintă, pe trasee lungi, necunoscute, ireversibile și fatale... O armată de berbeci rostogolindu-se impetuos, cuprinși de o nebunie temporară, alergând, sărind și plutind prin aer, asemenea luptătorilor asiatici, spre împlinirea unui destin previzibil. Nu, nu a văzut toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bunica: Nerușinatule, îți bați joc de un om bătrân și bolnav! Lasă-l, spuse bunicul. Ce să-l las! striga ea. Să se ducă la taică-su, că el îl trimite. De asta ne strică grădina și umblă ca un bezmetic pe acoperișul casei. Ce tată are! Să le fie rușine la amândoi. Du-te, zise bunicul. Știi că nu am voie să mă enervez. Stau puțin la soare. Se ridică și porni încet, nehotărât. În dreptul butucilor de viță de vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
într-un fel ciudat. Sesizând-mi nedumerirea, mi-a zis: „ Ești o femeie bogată, o ai pe Timeea! ” Mi-au rămas adânc gravate în minte vorbele ei. Am ajuns la preselecții și, după vreo trei sferturi de oră, am fugit bezmetică la gară, luând primul tren înapoi spre casă. Mi-am reproșat că sunt o idioată tot drumul. În urma unor divergențe avute cu el, Ciprian, un vechi amic, mi-a spus: „ Ești prea mică să înțelegi sensul vieții. ” L-am disprețuit
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
așa cum sunt ele înscrise în marile tratate încheiate după război (Paris, Helsinki etc.) În subtext, însă, noi știm foarte bine că această recunoaștere poate duce la inflamarea conflictelor înghețate și la încurajarea demonilor diferitelor autonomisme și separatisme. Agitația permanentă și bezmetică a extremiștilor din Ardeal, de exemplu, ar fi primit o gură de oxigen dacă România ar fi recunoscut Kosovo. Este evident, în concluzie, că România a acționat, în principal, în funcție de interesul național, iar partenerii noștri recunosc deși tacit că avem
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
un om care înțelege lucrurile astea, iar arhitecții au tendința să se supună criteriilor patronului, pentru că el plătește, și plătește bine. Și-atunci, profesionalismul lor trece în planul al doilea, ceea ce contează fiind cumințenia față de o comandă de multe ori bezmetică. A.V. Și nu credeți că specialiștii, oamenii de cultură, istoricii care cunosc toate aceste probleme din punct de vedere istoric și estetic, au competențe, ar trebui să-și facă auzită vocea, opinia? Nu numai în revista "Dilema", care este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
lemn învechit și ros de cari ori aruncate aiurea pe vreo canapea bătrână unde scheletele mobile le-au lăsat. Aici se lasă îmbrăcămintea de acasă civilă, așa cum eu nu am făcut pe deplin, iar apoi internați fiind, merg agale aproape ,,bezmetici’’ prin coridorul semi -întunecat. Nu știu ce gândesc, numai pot să-mi închipui...nimic! Poate că și ei merg departe și pe același ,,calapod’’ cu gândurile: își fac speranțe de însănătoșire căci de aceea au venit, își concep certitudini deja sunt vindecați
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
minte un firesc al acestuia. Acum e altceva... Vârsta, singurătatea și neliniștile provocate de acest loc mă vor ajuta să trec și la fapte. Dumnezeu va fi singurul asistent privilegiat la o asemenea punere în scenă ori la o recuperare...bezmetică. ,,Jocul’’ de-a sinuciderea îmi va face bine? Teoriile nu îmi sunt salvatoare! Teoriile m-au aruncat în prăpastia singurătății, acolo de unde tot ea mă scosese. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate, așa cum cred unii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Viața și locul în care mă aflu mă vor ajuta să trec și la fapte, dacă nu voi reuși o restabilire a trăirii pierdute. Dumnezeu va fi singurul asistent privilegiat la o asemenea punere în scenă ori la o recuperare...bezmetică. Jocul de-a sinuciderea nu îmi face bine uneori! Teoriile nu îmi mai sunt salvatoare! Teoriile m-au aruncat în prăpastia lumii în care mă găsesc. Sinuciderea nu e un scop în sine, nu e nici o lașitate așa cum cred unii
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
e ardeiul, lung și butucănos, din care e confecționat. Ochii nu sunt deloc sclipitori, sunt negri, mați precum două bucăți de cărbune ars. Seamănă mult cu ochii multora dintre pacienții cu boli grave. Sunt ochii tristeții, ai deznădejdii și rătăcirilor bezmetice prin lumi fantastice. Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă pentru
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
-o de-a valma care-ncotro. Degeaba se ostenea ciobanul să le mai lovească ca să stea locului, că ele fugeau de una. Iepurii stăteau cu lăbuțele ridicate și nu le venea să creadă ochilor când le vedeau pe oi așa bezmetice! De atunci, iepurii au obiceiul să stea toți laolaltă și să meargă săltând pe picioarele din spate. A. Desjacques și T. Soukhbaatar, Contes et récits de Mongolie, Nathan, col. "Arc en Poche", 1992, pp. 21-23. Propuneți un decupaj al acestei
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Te-ai întrebat, cititorule, ce-nseamnă a nu ști ce să faci când Dumnezeu face o minune cu tine, „Văracul” ?!? Sau cum ar evolua o „Revoluție în cer”? Cea de pe pământ... o știm. Ei, dar a alege între „a alerga bezmetic în jurul Pământului” și a dori „libertatea astrală” e cu totul altăceva!... Mai bine alegi nefericirea pantofilor... cu un „drept” - „burjui” și c-un „stâng” - „jupuit”, nu?! sau dialogul dintre un nebun și un teolog... sau... ploaia și încornorații (umor irezistibil
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
celorlalte domenii culturale în care acționează alți experți. Suntem însă nevoiți să constatăm în ce hal s-a degradat termenul diletant (de la dileto, -³re, -³vi,-³tum, care înseamnă „a iubi, a admira, a respecta”) în vremurile noastre căzute în cultul bezmetic al „specialistului” (în câte un mărunt și singular domeniu al culturii). Dar în vremurile încă limpezi ale elenismului nu era o rușine, ci o onoare să fii declarat și să te declari „om întreg”, care nu disprețuiește, ci iubește orice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Abandonarea lui duce, firește, la semidoctism și, nu de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă însă impetuos, în zilele noastre, acea cohortă de demagogi, zgomotoși și apaideutici, care plac plebei din caverna platonică; în practică, această mișcare bezmetică ia forma acelui null curriculum descris de postmodernistul Eisner și incriminat de el că ar genera „nulitățile” de tot soiul, pe care le produc școlile moderne. Dureroasă este și inversarea axiologică produsă de raportul dintre „diletant” și „specialist”. Cultul specialistului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și ea scufundată în tăcere. Mi-e drag acest lăcaș de o grație fragilă. Cu ani în urmă am trăit emoția (din fericire trecătoare) a unei amenințări care planase asupra ei. Un timp se luase hotărârea (una din acele decizii bezmetice ale ocârmuirii comuniste) de a dărâma acest sfânt lăcaș sub pretextul sistematizării. Atunci se putuse evita crima, pe care nimic nu a mai putut-o opri, în cazul altor biserici, în timpul din urmă. în pridvorul cu coloane al Bisericii Crețulescu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Celălalt era drumul mai spre est, care trecea prin Kiev, oraș întemeiat de vikingi. Cum spuneam, drumul acesta străvechi dinspre Miorcani spre Mitoc, avea un punctuleț în mișcare de melc. Era o vreme întunecoasă, cu nori negri care se fugăreau bezmetici și amenințători. Punctulețul acesta era Costică Cotiugă, nume care a fost acceptat de toți cei care au avut de a face cu el și părea venit din negura timpului, neras de la naștere, cu ochi vicleni și gura ascunsă printre tufișurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sărut. Un suflet delicat însă ar fi fost convins că acolo, în peisajul acela semisălbatic, s-a consumat cel mai senzual sărut din lume. Fumul ce se ridica spre cer nu mai era risipit în cele patru vînturi de curenții bezmetici care bîntuiau pe deasupra coronamentului. Era prea multă pace, prea multă liniște și puțini oameni n-ar fi observat că ceea ce este prea mult strică. Doar cei doi, el și ea, erau încadrați perfect în peisajul acela sălbatic, în microuniversul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atîta solicitare. Ochii mei privesc pixul și așteaptă ca acesta s-o ia razna și să aștearnă aur curat pe hîrtie, aur generat de neuronii mei aflați într-o teribilă mișcare browniană, adică mai pe șleau, într-o grozavă zbenguială bezmetică. Simt cum fluxul creator se umflă ca o gogoașă și se grămădește să se strecoare printre țevi înguste, selec tante, ca la o fabrică de cîrnați. Așteptam să văd cum filtre, nevăzute de profani, lasă spre lumină esența gîndirii omenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
A naibii zăpușeală! Stau cu ochii pe ușa mare și larg deschisă. De acolo...berea rece, condens pe paharul imens, viață. Pescărușii au dispărut. De ce? Doar pe sus, pe unde au ei treabă, mai este vînt. Uite, un norișor aleargă bezmetic. Întîi spre nord, apoi spre sud. Complet în derută, dar nu-și face griji. În fond, n-au nici o treabă toată ziua și chiar toată noaptea. În zare se vede o bărcuță. Treaba ei. Nici ea n-are grija mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
proprietăți curative. Și-l băgase de mult, și acum îl jena, îl gâdila, pentru că înmugurise. Ei jucau șeptic, io stăteam cu ochii închiși și simțeam prin pleoapă lumina gălbejită de neon. De neon gălbejit, bâzâit de un țânțar care gravita bezmetic în jurul lui. Din când în când, îl auzeam pe Marian: - Să fiu albastru, fi-miu’ mă moștenește. Mi-a fătat agregatul un copchil deștept ca mine. V-am zis că și-n autobuz, la fabrică, eram cel mai al dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă, ce faci acolo? Atunci am înțeles și sensul vorbelor, înjurăturilor dinainte. Nu știam cui sunt adresate și cine le rostește. Rămăsesem acolo într-o stare apropiată de asta de azi. Și cum dracu’ scriu io când sunt așa buimac, bezmetic? - e întrebarea. Când nici măcar nu sesizez care, din ce mi se întâmplă, e faptul esențial și care e umplutura. Când mereu am plecat într-o direcție și am ajuns în alta. Am tocit să dau la Drept - și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
undeva mai interesantă. Chiar fraza mea e o corcitură neologistico-golănească. Am, de când mă știu, plete, un alt amestec considerat în multe culturi drept impur. Poate de-asta aveam probleme în școală cu profii care mă puneau să mă tund. Sunt bezmetic, buimac, stări liminale, iar buimăceala, indeterminarea mea iau chiar o expresie gastronomică, pentru că io nu mănânc așa, pur și simplu, ci combin total imprevizibil ceea ce găsesc pe masă. Cozonac cu mămăligă, supă cu salată de varză. Și nu mai continuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plăteau apa, gazele, duceau gunoiul, se ocupau de toate nimicarnițele astea birocratice. Uite, cum interacționează oamenii când au prilejul să ducă găleata la ghenă e un subiect. Nu vorbeam cu vecinii și asta îi enerva. Io sunt și ceva mai bezmetic, mai buimac. Trebuie să recunosc. Mai mitocan, dacă vreți. Odată am intrat în bloc. Și, la scara blocului, erau niște oameni. Echipajul rebus, cum ziceam. Și io nu i-am băgat în seamă. Cantitate neglijabilă. Nu i-am salutat. De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unii într-alții pentru a ne fi mai cald. Copii! Copii, treziți-vă! Avem treabă, dragii mei! Sus! Hai, curaj! Așa! Mama, te rog frumos puțină apă. Imediat, Răduțu dragă, imediat... Crivățul necheza cu aceeași intensitate, urmându-și galopada lui bezmetică sub cerul plumburiu din care cădeau cantități uriașe de zăpadă, răsucite și spulberate cu o forță teribilă de vântul tăios. Dragii mei, avem nevoie de apă, dar lucrurile sunt puțin mai complicate; mai întâi să vedem cum putem să ieșim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]