41,971 matches
-
aparatul bibliografic de la subsolul paginii. Ele numesc titlurile cărților semnate Princesse Bibesco, "jurnalele" cu însemnările anilor, începând din 1908 până în ultimele zile de viață ale autoarei, cât și acele "papiers Bibesco", aflate fie în fonduri particulare, fie în cele ale Bibliotecii Naționale din Paris. Lista cărților deja scrise, printre ele și titlurile în perspectivă, transmisă în octombrie 1973 baroanei élie de Rothschild, rămâne mărturie morală și materială a tensiunii creatoare, exprimată ca zălog al încrederii în scrisoarea atât de greșit interpretată
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
s-ar fi adunat atâtea ca în camera asta. O masă joasă cu tăblie de sticlă și picioare de plastic oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un cărucior plin cu dosare și bibliorafturi, canapeaua și fotoliile, două scăunele pentru picioare, șase scaune și o vitrină. Pe pereți era un tapet galben cu pătrate și cercuri maro care se înșirau frumos
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
Poétique. Presărate în dezordinea alfabetică a diverselor intrări sunt evocate universități, locuri din Statele Unite și Canada, dar și din Brazilia și Israel, sejururi de cursuri și conferințe, campusuri, cu preferințe și slăbiciuni pentru unele, cu observații ironice pentru altele, librării, biblioteci, între care cea familială, lecturile copilăriei și cele profesionale. În materie de gust aflăm care e cea mai bună proză clasică, ce gen preferă autorul, ce muzică iubește sau detestă. O reflecție, mai degrabă gravă, prilejuită de moartea și înmormîntarea
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
cum s-ar putea crede, ci infractorilor români din penitenciarele occidentale.} inînd seama de numărul mare de cetățeni români care se plictisesc în celulele lor, pușcăriile din mai multe orașe ale Vestului european s-au arătat interesate să achiziționeze pentru bibliotecile lor și cărți în românește. Chiar dacă procentul celor dornici să citească după gratii e de doar 3-4%, în bibliotecile anumitor închisori din Anglia, Franța, Italia, Spania și Portugalia se vor găsi și lecturi pentru conaționalii noștri. Din cîte a aflat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
care se plictisesc în celulele lor, pușcăriile din mai multe orașe ale Vestului european s-au arătat interesate să achiziționeze pentru bibliotecile lor și cărți în românește. Chiar dacă procentul celor dornici să citească după gratii e de doar 3-4%, în bibliotecile anumitor închisori din Anglia, Franța, Italia, Spania și Portugalia se vor găsi și lecturi pentru conaționalii noștri. Din cîte a aflat neoficial Cronicarul, preferințele șuților, tîlharilor, peștilor, traficanților și criminalilor, care pînă acum n-au pus mîna decît pe cărți
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
roman nou, acesta declara cu vulgaritatea inșilor obosiți de atât rafinament: că el preferă scrisul... care miroase a popor, a mațe și sudoare.... Da. Dar... Fiindcă tot el, mai zicea despre realismul socialist, portdrapelul populist, că este făcut ca pentru bibliotecile roz ale domnișoarelor, de totdeauna, fie burgheze, ori proletare... Norocul... (și nenorocul)... nostru e că, în dramatica înfruntare de astăzi a inteligențelor umane din toată lumea, nu avem o cultură consumată; că, în linii mari, nu am ajuns încă la o
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
scrisori despre stările psihologice ale națiunii americane." (p. 283) Andrei Codrescu are ceva din acuitatea unui reporter aflat la fața locului, un fel de gazetar literar întocmind în amănunt radiografia cotidiană a ethosului american. Toate instantaneele surprinse pe străzile, clădirile, bibliotecile, aeroporturile, cafenelele, hotelurile sau posturile de televiziune americane alcătuiesc un caleidoscop exotic al ciudățeniilor lumii de peste ocean. Iar ceea ce izbește la Andrei Codrescu este luciditatea aparte cu care își scrie articolele: e vorba de o vigilență intelectuală căreia nu îi
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
decupate din substanța lumii americane, să surprindă germenii incipienți ai unei noi civilizații, o civilizație americană despre care nu ne putem face o reprezentare vagă, și asta numai printr-un efort de imaginație ieșit din comun. O lume în care bibliotecile vor avea mai multe calculatoare decît cărți, o lume în care implanturile, microcipurile și tehnica cibernetică vor face pretutindeni legea, iar combustibilii fosili vor fi înlocuiți cu surse energetice de care deocamdată nu avem nici o idee. Într-o asemenea lume
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
Simona Vasilache Sînt cărți a căror eșuare - nu găsesc, acum, un cuvînt mai moale... - în anticariat mă indignează. Felul bibliotecilor de-a se desprinde de ele, bucoavne tinere, ca de bătrîni nedoriți, merită, zic, măcar bombănit. Pe urmă-mi iau vorba înapoi, gîndindu-mă că e ceva vreme în aproape douăzeci de ani și că literatura care ieșea la aer în
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
poezie veche. Levantul, pîlnie îndrăgostită de-o istorie literară, a "înșurupat", în doi ani, poeții a două secole. Ar merita douăsprezece ceasuri de lectură. Din miezul nopții romantic într-un aprčs-midi modern. În ambele momente, cave tempus! Vremea viziunilor: "Din biblioteca largă, de pe rafturi încărcate/ Manoil, ca într-o doară, carte mult ciudată scoate: Are fila orbitoare, ca foițe de cleștar,/ Pe copertă-n literi d-aur, într-un fabulos chenar/ E încondeiat/ LEVANTUL/ O deschide spre sfîrșit/ Și citește ce
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
editorilor profesioniști. Pentru Marin Diaconu, stabilirea și îngrijirea edițiilor aparținînd filozofilor români interbelici a devenit un modus vivendi, un fel de preocupare pasionată și îndelungată al cărei exercițiu constant s-a transformat cu timpul într-o a doua natură. Numai Biblioteca Academiei știe cîte mii și mii de ore și-a petrecut acest om cercetînd, scormonind și copiind documentele, articolele de presă sau edițiile princeps ale cărților aflate în arhivele acestei instituții. Și pentru că selecția culturală operează continuu, însușirile de editor
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
deși ar fi avut ocazia să emigreze, desfășurându-și activitatea timp de doi ani (1969-1970) ca "Visiting Professor" la Universitatea din Michigan, Klíma s-a întors în țară, deși devenise scriitor interzis, iar cărțile lui au fost scoase din toate bibliotecile publice. În acei ani grei de restalinizare, în Cehoslovacia a început să se formeze un nucleu de intelectuali disidenți - cu aceeași soartă ca a lui Ivan Klíma - din care făceau parte personalități precum dramaturgul Václav Havel, prozatorul Ludvík Vaculík, scriitorul
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
ajungă la muncă, sau așa ceva) se ține foarte țeapănă în însemnările lui Costache Olăreanu din '49 pînă-n '53. Lumea lor, de studenți cu gazdă, se învîrte în jurul evenimentelor din centrul academic al orașului. Două sînt drumurile: spre facultate și spre bibliotecă. Acolo fierb reverii care sună, în rîndurile unei rubrici despre cărți de altădată, foarte firesc: "Ah, unde sînteți voi, ediții Belles lettres, cu coperțile gălbui, cu acele pagini mate mirosind a ceai de tei, voi, cai, încălecați în fugi nebune
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
puțini și pasiuni - culturale - multe într-un document, în felul lui, de generație. Din care nu lipsește, ca ecou, vaierul timpului: "Doamna T., o bătrînă slabă și uscată, prietenă de-a lui Enescu (făcea muzică în casa ei), își împarte biblioteca (,M-au costat o avere. N-aș vrea să le găsească. Imaginați-vă că le ard! Vă dați seama ce comoară s-ar pierde?"). Ne dă și nouă, "sub formă de împrumut", ediții splendide (un fel de elzevire) din Moličre
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
ocupații și reflexe morale, panoramarea satelor, orașelor și mănăstirilor, distingerea între viața religioasă, viața politică, viața comercială, viața culturală etc. Dar ceea ce e esențial pentru prozatorul Nicolae Iorga este surprinderea palpitului de viață. Dacă pentru istoric perspectiva se constituie în bibliotecă și în arhive, din cărți și documente, pentru călător viziunea ia naștere din reconstituirea peisajului, mișcarea personajelor și organizarea tuturor elementelor de viață sesizată în direct într-un tablou pitoresc, debordând de adevărul prins la fața locului. Imaginația și erudiția
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
organizarea tuturor elementelor de viață sesizată în direct într-un tablou pitoresc, debordând de adevărul prins la fața locului. Imaginația și erudiția istoricului sunt înlocuite de observația incisivă și de plasticitatea expresiei unui călător avid de lumea concretă. Evadat din bibliotecă, istoricul se transformă într-un călător liber, interesat de oameni vii, nu de fantasme ale trecutului. Memoria este consultată degajat, ca un fișier visat, ceea ce ne amintește din când în când, pe parcursul notelor de călătorie, că însemnările sunt ale unui
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
oameni vii, nu de fantasme ale trecutului. Memoria este consultată degajat, ca un fișier visat, ceea ce ne amintește din când în când, pe parcursul notelor de călătorie, că însemnările sunt ale unui istoric ce și-a abandonat numai temporar instrumentele de bibliotecă, devenind un prozator de factură aparte. E, fără îndoială, tot un istoric pe care memoria și referințele nu-l părăsesc, dar un istoric ce și-a schimbat obiectul de studiu, înlocuind trecutul cu prezentul, confortul bibliotecii cu disconfortul gărilor, hotelurilor
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
numai temporar instrumentele de bibliotecă, devenind un prozator de factură aparte. E, fără îndoială, tot un istoric pe care memoria și referințele nu-l părăsesc, dar un istoric ce și-a schimbat obiectul de studiu, înlocuind trecutul cu prezentul, confortul bibliotecii cu disconfortul gărilor, hotelurilor, trăsurilor și al capriciilor meteorologice. Nicăieri nu se văd mai bine aceste lucruri (libertățile și calitățile prozatorului Nicolae Iorga) decât în volumul din 1905 Neamul romănesc în Basarabia, restituit de Editura Semne într-o ediție anastatică
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
ai ce vorbi cu el. Graiul lui va fi împestrițat sălbatec cu vorbe rusești, franțuzești, nemțești. El nu te va înțelege și tu nu-l vei înțelege. Idealele tale nu sunt ale lui; precum nu e nici-o carte romănească la Biblioteca publică, nici în librării, așa nu o vei afla nici la purtătorii celor mai bune nume romănești. Ei se simt bine; în școală au învățat că sunt Slavi, că limba Ťmoldoveneascăť e o limbă slavă, că Moldova a fost o
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
mulți oameni de cultură de la noi vor fi prezenți în ele, cu atât vom fi mai europeni și din acest punct de vedere. Andrei Cornea se plânge, cu bună dreptate, de dificultățile de documentare pe care le întâmpină cercetătorii români: bibliotecile noastre sunt foarte sărace în comparație cu cele de care beneficiază colegii noștri occidentali și, în mod evident autoritatea publică trebuie să găsească soluții pentru ameliorarea situației. Dar, faptul că avem un handicap serios în această privință nu trebuie să ne împiedice
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
Daniel Cristea-Enache Există încă o imagine deformată asupra istoricului literar, văzut, minimalizator și caricatural, ca un șoarece de bibliotecă devorând cărți și executând fișe de lectură. Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la modul inutil și doct până la plictis: așa ne apare, multora dintre noi, cercetătorul bibliotecilor și arhivelor, condamnat parcă la abundența detaliilor într-o specializare îngustă și la o factologie uscată în tomurile pe care le scrie. Nu neg că există destui asemenea cercetători, onești (și folositori într-o cultură), dar lipsiți tocmai de sarea
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
va mai veni, pentru că țara l-a fermecat. Chiar toamna trecută i s-a decernat la Craiova Premiul pentru poezie și traducere al Academiei Mihai Eminescu. Dar nu din lipsă de altceva a pus România la suflet, căci, Har Domnului, biblioteca e plină de cărți și amintiri din toate țările, de la poeți din lumea largă. În India, de pildă, a fost prezent de nu mai puțin decât de 50 de ori! A fost tradus deja în 26 de țări iar pasiunea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
editura POINT (prescurtare pentru POesie INTernationale). Poetul vorbește înflăcărat despre tărâmuri românești de poveste și insistă să-l cred, spunând că n-o face doar ca să-mi facă mie o plăcere. Cum să nu-i dau dreptate, când descopăr în biblioteca sa volume de poezie românească, unele cu dedicații de la autori, cărți cu colțurile uzate, semn că nu sunt acolo doar pe post de decor: Eminescu, Sorescu și Dinescu (pe ultimii doi i-a cunoscut personal)! Favoritul său numărul unu, pe deasupra
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
începând cu secolul XX, concertul a fost interpretat cel mai des la pian. În 1728, Bach, care era mulțumit de această creație a sa, l-a aranjat pentru orgă, folosind unele părți în două cantate ulterioare. Partitura originală, aflată la Biblioteca de Stat din Berlin, ne dezvăluie un concert din creația timpurie a lui Bach, care datorită efectelor de virtuozitate, poate fi comparat cu maniera concertelor lui Antonio Vivaldi. Pentru a-i demonstra notorietatea avută și în secolul XIX, să amintim
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94292_a_95584]