1,128 matches
-
pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii stropi de ploaie, mari și grei, au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și rece din propriul dormitor, și ascultam urgia vijeliei paranormale. Bibelourile îmi ascultau scrijelitul stiloului și-mi priveau hieroglifele albăstrui de pe
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
să experimenteze pe mine vrăjile Woo-Doo. Nu vă mai spun cum am stat gol-pușcă la o margine de pădure, într-o noapte cu lună plină, iar cei trei vraci africani au făcut Woo-Doo pe mine și au început să mă biciuiască până am intrat în transă siderală. Când m-am trezit după o săptămână, șeful lor mi-a spus: -Acum ești bun! Poți să te transformi în orice. Spui: vreau să fiu asta sau...ăsta. Și te faci ce gândești. -Chiar
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Încă nu realizam că devenisem o ființă microscopică, pentru că nu-mi pierdusem cele cinci simțuri, încă mai gândeam și, culmea, aveam sentimente. Mai ales frică. Acea teamă de necunoscut. Dar și o bucurie imensă că îmi realizasem dorința. Acea dorință biciuită de curiozitatea mea bolnavă, pe care, sunt convins că v-am transmis-o. Sigur că acum doriți să știți ce gândeam, ce simțeam...Acolo...între sânii doamnei. Hei, la aceste dimensiuni, aceștia mi se păreau doi munți marțieni iar valea
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
malul râului, în partea cealaltă a satului, unde oamenii încercau să ia seara un braț de lucernă pentru cai! Nălucă, nu om! Cea mai mare surpriză și poveste spusă și repetată serile, la canapea, a fost când Urâtu i-a biciuit pe toți, se înhăitaseră să-i facă în necaz și încercau să fure știuleți din lanul de la marginea pădurii, crezând că vor fi protejați de șanțul de netrecut, de tufele de boziu, cucută, lumânărică, dracilă și lemn câinesc! Năluca a
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
ochișorii umezi. Și iepurii, și veverițele și bursucii se uitau în jur speriați, dar veseli, când poznașele raze se jucau cu ochișorii, codițele sau urechiușele lor. Toți și toate vietățile au intrat în jocul razelor, mirate că nu le mai biciuie Pui de Ger, că blănița lor se încălzește și, în jurul lor, clopoțeii de argint se transformau în delicate flori de ghiocel. În curând tot codrul se trezi la viață și se pomeni cântând odată cu vestitorii Primăverii: -Trăiască Primăvara și Soare
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
mai tare ca lupii”, devine urlet îmbrăcat estetic! ... ... ... ... ... ... ... ... ... Lui Răzvan Ducan. „Vestea s-a răspândit/ peste tot,/ au sunat buciumele,/ au foșnit codrii,/ au fremătat izvoarele,/ a venit dragul Ilie -/ știți voi,/ Sfântul bun de iubit,/ cu furtunile lui fierbinți/ biciuindu-mi carnea sub lacrima ploii./ Ți-am spus eu,/ ți-am spus că nu se moare așa ușor,/ nu se moare așa repede,/ ar fi prea simplu/ și trist/ să treci dincolo/ fără să mai scapere,/ măcar o dată, stelele/ de
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
strigau nervoși: -Mușcă, bă, clanareta aia mai cu foc! Dă, bă, cu bețele alea-n țambal, mai cu viață! Rupe, bă corzile țambalului! Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
vrut, cu lumini, cu umbre, cu nimic diferit de grăunțele care cad una câte una dispărând în eternitate. Dar atâta timp cât pot să-mi aduc aminte, să visez, să sper și să nu-mi pese că plouă cu clipe care îmi biciuie sufletul, pot să mă bucur, să zâmbesc, să fiu fericit că poate și mâine e o zi pe care întotdeauna o voi considera un dar primit din mâinile Creatorului. Anatol Covali Referință Bibliografică: Un dar / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN
UN DAR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352666_a_353995]
-
pedepsei ca niște eroi deși mai toți erau vinovați de crime. Mai ales zeloții, care de-a lungul timpului au făcut atâtea victime printre legionari... -Lasă asta, îl întrerupse Ponțiu Pilat. Legionarii cum s-au comportat cu acest Iisus? -L-au biciuit pe acesta, după obicei, până la locul răstignirii. Ba, se pare că au cam întrecut cu mult măsura de data aceasta, deoarece condamnatul s-a purtat cu multă demnitate, nescoțând nici cel mai mic sunet de durere sub ploaia de lovituri
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
pentru renumitele tratamente cu gerovital și nămol sapropelic. Complexul era un nume cu renume în Europa. Insistă asupra dușului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Din cauza foamei, simți un gol în stomac. Nu mâncase și nu băuse mai nimic de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
lipsită de sens. Ne strecurăm în jurul focurilor ca în vremurile ancestrale. Ne legănăm, în timp ce alții întind brațele așa, în glumă. Omul este contrariul unui spânzurat. Ne mișcăm întocmai ca într-un vis. Putem deosebi conturul, gâtul pieziș, coada cu care biciuim pământul, țeasta aplecată. Primul lucru care ni se oferă , când ne privim, este corpul, adică o părticică din Univers. Mâinile ca niște păianjeni pe clape, sunetele ies ca din ape, urcă pe boltă. Nu vă așteptați să-mi sfâșii carnea
IUBIM LUCRURILE MICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353709_a_355038]
-
-l asculta pe Vivaldi și anotimpurile lui, și-am pornit din nou pe drumul rogodelelor domnului Covali, încercând a-mi plia gândurile după propriile-i trăiri și trecând, braț la braț cu poezia Domniei Sale, prin adevăratele „vâltori” care i-au biciuit și înnobilat sufletul... „Ziditorul” de cuvinte fermecate, „miresme izvodind din poezie/ când pun cupole/ ca un nou Manole”, spune poetul, zidește necontenit „scormonind Olimpul”, conștient fiind că arta sa, „livadă roditoare o să fie [...] și că oricine/ va pleca din mine
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
ne cheme-n neagra penitență a vieții de „dincolo”, atunci când ai „În preajma ta” un suflet drag... „și suferința pare/ o tandră și duioasă alinare./ Orice durere /lângă tine piere/ topită de-al iubirii tale soare”. Dar cum „vâltorile” vieții sapă, biciuie, scurmă în vadul liniștit, uneori simți nevoia să te detașezi de tine însuți refugiindu-te în îndeletniciri care te înalță și mângâie, strigând precum poetul: „Nu-mi aparțin”! Înzestrat cu daruri până la Dumnezeu, acesta scrie poezie, este omul scenei la
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Îi cerea ajutorul. Copilul ei era grav bolnav. Au stat separați fără să țină legătura și acum afla că e căsătorită. De ce îi cerea, lui, sprijinul? Soțul ei? Murise sau nu mai erau împreună? Un copil? Se încruntă. Vântul îi biciuia fața și avea impresia că drumul era prea lung. Ajuns la conac, intră grăbit în salon. Era intim, păstra amprenta personalității ei. Îi cunoștea stilul ... îi simțea parfumul în încăpere. Inspiră profund dar îngrijorarea nu-i dădea pace. Ușa s-
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
fure, actorului Alexandru Arșinel nu i se poate fura ce este al actorului Alexandru Arșinel: meritul! Cum să nu fie revoluționar? Derulați câteva secvențe din filmoteca de aur a umorului românesc și nu vă va putea scăpa din vedere cum biciuia el regimul cu câte-o șopârlă, putându-se aștepta în orice moment să i se pună brutal pumnul în gură și să piardă tot! Eu cred că actorul Alexandru Arșinel a trăit în lupta de-o viață, ca virtute a
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
Străzile sunt punți de cositor fluid, catene ca de fludor, copacii relicve și întregul oraș ca o peșteră nesfârșită între cer și pământ. Pașii bărbatului singuratic se voalează și se pierd în hăul propriei umbre. Vine cu ploaia în față, biciuit de vântul rebel. - Bună dimineața, domnule doctor!... deschide cabina paznicul ieșind în pragul ușii, trezit din moțăiala lui, din gândurile lui de paznic de noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmăiala molcomă a câinilor uzi și flămânzi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
destul de mari. Copiii se înfricoșaseră. Când începea o nouă canonadă, asemănătoare cu un foc de baraj al unei divizii de artilerie, alergau temători în baie. Era încăperea cea mai izolată din apartament. Cu ușa închisă, nu se vedeau fulgerele care biciuiau aerul și îi speriau atât de rău. Acolo îi obișnuise soția mea, Dumnezeu s-o ierte! Se retrăgeau împreună și ei ascultau poveștile mamei, ce păreau să fie mai liniștitoare ca orice alte explicații și asigurări. A doua aversă puternică
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
nu fii urmărit! Bărbatul care îi spusese acestea se făcu nevăzut imediat prin mulțime iar Baraba se întoarse și privi încă o dată dincolo de trepte unde cel numit Iisus cu mâinile legate era dus în curtea fortăreței unde avea să fie biciuit și supus batjocurii. I se păru că și acesta îl fixează cu privirea peste mulțime și dintr-o dată i se făcu frică, lui, care spusese tuturor în mai multe rânduri, că nu-i este frică de nimeni și de nimic
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
viața și lucrurile cu adevărat importante, cele mărunte, dar care contează cu adevărat, pentru suflet, pentru oameni, cele care rămân în sufletele oamenilor. Cu aceste gânduri, Emanuela intră la duș. Făcu o baie revigorantă, în timpul căreia lăsă apa să-i biciuiască trupul, dorind parcă să-și risipească toată încărcătura emoțională, toate energiile negative adunate din ultimele evenimente în care fusese implicată. Îmbrăcată într-un halat ușor de saten alb, trecu repede în bucătărie doar pentru a-și prepara un sandviș și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
reglat temperatura, apoi îndepărtându-și hainele, rând pe rând, a rămas complet goală. A pășit cu grijă în cădița de duș, tresărind la atingerea stropilor de apă. Obișnuindu-se repede cu temperatura, s-a abandonat jetului de apă ce-i biciuia umerii încordați, prelingându-se pe tot corpul. Era ca o binecuvântare. A stat așa minute în șir, cu ochii închiși, urmărind cu gândul dansul râulețelor de apă. Alterna temperatura apei de la rece la fierbinte, de la fierbinte la rece, ușor, tot
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
care, sigur, le-ar fi rostit și în aceste zile patriotul român Andrei Vartic. Dincolo de ceea ce ne disparte fizic de cel comemorat, el, luptătorul Andrei Vartic, e încă pe baricade. Spiritul său justitiar sfătuiește, și unde e absolut necesar, strigă, biciuește (precum Hristos pe neguțătorii din Templu) prin cel mai fidel intermediar născocit de om: cuvântul scris. Acest cod grafic, ce arhivează viul, e în măsură chiar să le readucă acasă celor ce au cunoscut vocea absentului inflexiunile sonore, particularizate ale
BASARABEANUL ANDREI VARTIC de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358265_a_359594]
-
-a-nvățat răbdarea cum să tac. Batjocorit-ați visurile mele Și v-am iertat, cerșind mâhnirii leac. M-ați pus ades la stâlpul infamiei Am suferit. Și eu nimic n-am spus. De-am înălțat o Odă Bucuriei M-ați biciuit la fel ca pe Iisus! De-ați spus cuvinte grele, care dor Eu m-am ascuns în lumea mea fugară. Dar nu v-a fost de-ajuns! Voiați să mor În tină, sărăcie și ocară. Nici un cuvânt să mai aud
AM ASCULTAT DESTUL de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358485_a_359814]
-
ajutor celor în suferință, a dus mai departe mesajele încredințate de Cel prea Înalt. Și-a cinstit misiunea ca un om al păcii. Să fie îndeplinită doleanța oamenilor! Fulgere și tunete puternice, însoțite de tornadă, izbucniră pe neașteptate. Ploaia torențială biciuia pădurea. Apariția în negru, răcni, cutremurând cerul și pământul. O gluga mare îi acoperea fața. -Opriți! N-aveți dreptul, să aduceți înapoi, ce-am secerat eu! Ținea în mână un toiag înalt cu un craniu de mort în vârf. Suflă
BASM... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357965_a_359294]
-
Iisus Hristos, putem alege. Să luăm Crucea. Este greu, atât de greu, încât este posibil să cădem de mii de ori pe acest drum al crucii. Să fim zdrobiți de greutatea ei, mai ales că nu lipsesc cei ce ne biciuiesc pe drum, ne ocărăsc și își scuipă ura adunată în inimă asupra noastră, numai pentru că am ales să Îi urmăm Domnului Iisus Hristos. Dar fie și căzând de mii de ori, Domnul va fi acolo să ne ajute. Esențialul în
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]