806 matches
-
saturați din cadrul acestui factor au fost concepuți în scopul testării formațiunii reacționale și a pseudoaltruismului și reflectă nevoia de a se percepe pe sine ca amabil, gata de a sări în ajutorul celorlalți și niciodată furios, ceea ce îi caracterizează pe „binefăcători” și pe martiri. Subiecții care utilizează acest stil defensiv se implică adesea în relații stabile și sunt capabili să funcționeze în mod adecvat din punct de vedere psihic. Ei ajung să ceară sprijin psihologic atunci când, ca urmare a unei pierderi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a te bate pentru altcineva este mai puțin culpabilizant decât a te lupta pentru propriile interese, plăcerea poate fi totuși aceeași. Astfel, putem vedea o funcționară, total dezinteresată în ceea ce o privește, apărând cu vehemență drepturile unei colege; sau un binefăcător luptând din răsputeri să obțină bani pe care-i va dărui altora. Freud făcuse deja aluzie la una dintre eroinele lui Zola, descrisă în Bucuria de a trăi, care trece de la abnegație și devotament la o cruzime implacabilă (1905/1987
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
efectele negative ale resentimentelor, angoasei, fricii și dorinței. Fără a oferi vreun răspuns la această întrebare, autoarea pune accentul pe patologia legată de autoritarism, care constituie, în opinia sa, semnul distinctiv („pecetea”) oricărui altruism. Căci, deși admite că există și binefăcători cumsecade, ea consideră că numeroși altruiști sunt autoritari, precum acei „indivizi insuportabili care le dictează celorlalți, punct cu punct, ce să facă pentru a fi fericiți” (Sandler, 1985/1989). În ceea ce-l privește, Freud respinge ideea că ar putea exista
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
articol despre devotamentul de care dă el dovadă. Sub fotografia lui Dan care ilustrează articolul, o frază rezumă conținutul interviului: „Vor muri cu toții”. Dreuilhe se vede astfel obligat să recunoască față de el însuși că proiectele sale nu erau decât rezultatul „binefăcătorului opium al visării hipnotizatoare”. Anticiparea a mai fost comparată cu un alt mecanism de apărare: transformarea pasivității în activitate, dar într-un domeniu neobișnuit - acela al viitorului. Freud (1931/1985), precum și A. Freud (1936/1993) au descris reacțiile unor copii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fondurilor. Iar dacă râvna femeii române e pornită spre adunare de fonduri, dărnicia femeii române nu rămâne îndărăt cu nimic. Gesturile largi cu care se împart ajutoare, contribuții și cheltuieli caritative din partea Reuniunii, pun în uimire și pe cei optimiști binefăcători. Reuniunea îmbracă anual mai mult de una sută copii nevoiași, ajută femei sărace și văduve rămase fără de sprijin material, contribuie la îmbrăcarea orfanilor de război, împarte burse culturale, contribuie cu sume mari la ridicarea statuii „Ciordaș și Bolcaș” din Beiuș
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Nanu, Claudia Millian-Minulescu, C. R. Ghiulea. Proză semnează Emil Gârleanu, D. Anghel, Victor Eftimiu, I. A. Bassarabescu, Eugeniu Sperantia, Al. T. Stamatiad, Pompiliu Păltânea, Theodor Solacolu, Const. A. Giulescu. Sunt traduse cugetări, „paradoxuri” și impresii ale lui Charles Baudelaire și proza Binefăcătorul a lui Oscar Wilde. Sunt evocați Emil Gârleanu și Dimitrie Anghel, apar fragmente din cuvântările regelui Carol I. Volumul este retipărit în 1921, fără nici o modificare, cu titlul „Calendarul literar al României Mari”. A.P.
CALENDARUL „LUCEAFARULUI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286020_a_287349]
-
-i reacțiile. În loc să obiectez, încercam să-mi imaginez obiecțiile predecesorilor mei. Ce putuseră ei oare spune în fața acelui paradis pe care Vinner îi punea să-l viziteze? Unii își dădeau cu părerea, fără îndoială, temându-se că-și vor nemulțumi binefăcătorul. Alții, amintindu-și de copilăria lor sovietică de după război, se lansau, ajutați de nostalgie, în apărarea sărăciei care stimulează, pare-se, înălțarea spiritului. Iar alții, la rândul lor, cei mai ingrați și de obicei și cei mai independenți, datorită ponderii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
generatoare a acestora. Sau poate că lucrurile nu există cu adevărat, ci doar decalcul lor imagistic? Să nu uităm, în aceeași notă ușor critică, și de o serie de inegalități deschise de tendințele de virtualizare a culturii și educației. Potențialul „binefăcător” al acestor noi tehnologii culturale nu se distribuie egal la nivelul entităților socio-comunitare. Informatizarea învățământului superior în Europa, ca să luăm un exemplu apropiat de noi, nu pare să aibă doar consecințe pozitive, după cum sesizează unii analiști (Kelly, 2002), chiar dacă procesul
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cred că nu Întâmplător, tocmai cu Maria Magdalena. Despre femeile respective ni se spun două lucruri capitale: că fuseseră vindecate la un moment dat „de duhuri rele și de slăbiciuni” (ca urmare, deducem noi, au hotărât să-l urmeze pe binefăcătorul lor) și că făceau parte din „lumea bună” a Magdalei, printre ele aflându-se chiar soția unui „epitrop”, rang de mare demnitar la curtea regelui Irod. Femeile din anturajul lui Isus nu au o simplă funcție decorativă. Dimpotrivă, ele Își
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
monarhia este de drept divin, el îl prezintă pe Mavrocordat într-o lumină aparte, ca pe un om plin de smerenie, și se ocupă pe larg de reformele și prefacerile pe care domnitorul le încearcă. Mavrocordat apare, astfel, ca un binefăcător al țării și cronicarul, atunci când are de judecat conflictul dintre marea boierime și domn, se așază, firesc, de partea cârmuitorului. Atât de adânc îi sunt înrădăcinate convingerile religioase, încât, de pildă, tragedia lui Constantin Brâncoveanu este explicată prin unele purtări
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
modul uneori șocant cum înteracționează cu cei din jur, sau cum răspund la vicisitudinile vieții (bunăoară Petronela aruncă copilul proaspăt născut pe câmpă. Astfel Costica din povestirea omonimă alege sinuciderea în locul unei vieți nesigure, pe cont propriu, adică departe de binefăcătorii lui, familia Mladinescu, sau Rodica iubita din «Prima iubire» care după luni de corespondență iubitoare alege să se despartă plecând urechea la niște bârfe, fără să caute să verifice autenticitatea lor. Autorul ne dezvăluie cu multă mândrie și nostalgie, originea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Discuția e artificială și fără rost. Se poate spune, ce-i drept, că literatura și arta au devenit în bună parte proprietatea unei elite. Dar asta doar pentru că mulți scriitori, din considerente de siguranță financiară, au nevoie de protecția unui binefăcător. Mai ales cei ce vin din afara Romei. Și ce-i rău în asta? Mulți au însă propriile mijloace de trai și se bucură de o poziție independentă. Cum e Maternus. A asimilat total ideile și standardele tradiționale romane. Ce cântă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru coșul cu merinde al celor săraci, nici pentru cei șase sesterți și nici ca să primească o togă cadou. A venit fără îndoială să-i ceară un serviciu. Între indivizi plasați pe aceeași treaptă socială, ca ei doi, rolul de binefăcător și beneficiar se schimbă constant în funcție de interesul mutual, interes întărit printr-un cod de onoare bazat pe reciprocitate și pe plata strictă a foloaselor obținute. Probabil a sosit momentul să-și plătească datoria. Un suspin dureros îi umflă pieptul. De
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
armonie asemănătoare). Înduioșător este și finalul istoriei cu Rilă, iepurele sălbatic crescut o vreme de copii și apoi repus în libertate. În cușca goală copiii continuă să lase peste noapte hrană, cu speranța că micul animal nu-și va uita binefăcătorii: „Cuțulache i-a privit cu-nțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: Da, a venit!” Stilistic, Alexandru Poamă preferă un scris simplu, nepretențios, inspirat parcă după modelul compunerilor școlare, unde timpurile dominante sunt prezentul și perfectul compus
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Același fel de oameni ca și cei care spun că dacă mănânci hamburgeri Înseamnă că ești de acord cu torturarea vacilor. E o formă de fascism liberal. Boicoturile nu folosesc la nimic, nu În mod real. Doar le dau ocazia „binefăcătorilor“ să se simtă buni... Indiferent care era adevărata părere a lui Dwight despre boicoturi, el voia neapărat să facă această călătorie pentru că numai cu un an În urmă aflase că stră-străbunicul din partea mamei plecase În Birmania, În 1883, lăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și chiar înainte ca situația să atingă o fază tragică, am aranjat o abilă campanie preliminară de publicitate și le-am angajat in corpore pentru ceea ce este în general considerat un scop perfect legitim. Într-adevăr, aceste femei își cunosc binefăcătorul și se consideră în mod special ca agenții mei personali. Jefferson Dayles făcu o pauză, apoi continuă politicos: - Sper, domnule Craig, că aceasta va explica în oarecare măsură metoda ciudată prin care ați fost adus în fața mea. Domnișoara Kay Whiterwood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
celei mai iubite femei mai mult decât ea poate da sau decât poate el lua, ori care ar iubi o femeie inaccesibilă. Pesimiștii însă pretind că nu iubesc femeia. Arătarea recunoștinței, oricât ar fi de discretă, importunează și impacientează pe binefăcătorul delicat și, în loc să-l răsplătească pentru faptele lui bune, îl pedepsește. Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are să moară și are să fie îngropat. Și toate astea le-ai creat tu. În orice bibliotecă scriitorii în viață alcătuind o minoritate infimă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
chiuveta de la bucătărie și În debara găsi niște căldări galbene de plastic și urcă la loc. Realiză că are anxietățile tipice rudei sărace. În mod clar Îi displăcuse casa asta, Întotdeauna. Găsise că-i e greu, câtă vreme mânca pâinea binefăcătorului, să se poarte firesc aici. În plus, tot acest comfort dens, camerele pline ochi de piese de conversație, puncte de atracție, stăteau pe o fundație de nulitate. Opera domnului Croze, cu gura lui de boboc de trandafir, nările proeminente, pieptănătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu mult așteptările. Se vedea deja bogat, lungit pe imense perne din mătase într-un palat cu pereții căptușiți cu majolică 1; avea să fie cel dintâi printre cetățenii de vază din Fès, mândria granadinilor, un apropiat al sultanului, un binefăcător al școlilor și al moscheilor... Ca să pecetluim înțelegerea, urmă Zeruali, ce poate fi mai bun decât o alianță de sânge? N-ai o fată de măritat? Pe loc, Mohamed îi făgădui comanditarului său mâna lui Mariam. Cu totul din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema sa delicatețe. În vreme ce eu stăteam de vorbă cu acest copt, marinarii se trăseseră într-o parte, gesticulând cu însuflețire. De îndată ce binefăcătorul meu se îndepărtă, veniră să-mi dea de știre pe un ton solemn că se hotărâseră să plece încă de a doua zi spre capitală. Deși erau toți musulmani, nu ignorau faptul că ciuma nu avea să dispară înainte de mesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acest lucru a durat până ce un negustor, băgând de seamă starea mea de indispoziție, apucă frâul și-mi întinse o cupă cu apă îndulcită și parfumată cu iasomie, care pe dată îmi destinse măruntaiele. Mă aflam la Khan el-Khalili, iar binefăcătorul meu era unul dintre cei mai bogați neguțători persani din piață, un anume Akbar, Dumnezeu să-i facă parte de binefacerile Sale! M-a pus să stau jos, jurându-se că nu mă va lăsa să plec înainte de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ani, deoarece coptul nu mai apăruse niciodată și nici nu mai dăduse vreun semn de viață. Aflasem doar că o epidemie de ciumă lovise orașul Assyut și regiunea din jur, nimicind o mare parte din populație, așa că îmi închipuisem că binefăcătorul meu îi căzuse desigur victimă. Să dea Dumnezeu să mă fi înșelat, însă nu văd altă explicație pentru absența lui, și mai cu seamă pentru tăcerea lui. Înainte de a pleca, am lăsat totuși cheile în mâinile giuvaergiului meu, Daud alepinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un curs de limbă turcă. La rândul meu, trebuia să-i învăț limba arabă pe șapte elevi. Pentru munca aceasta, aveam să primesc un salariu de un ducat pe lună. Fără ca eu să fi formulat nici cel mai mărunt protest, binefăcătorul meu a recunoscut râzând că era vorba aici de o formă rafinată de muncă silnică, adăugând totuși că acest program dădea glas entuziasmului său la adresa persoanei mele. I-am mulțumit, făgăduindu-i să fac tot ce-mi stă în putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l căra după sine un pamflet sau o broșură, pe care se apuca să le traducă și să le comenteze, hărțuindu-mă necontenit ca să afle ce gândeam. Aveam invariabil același răspuns: — Oricare mi-ar fi sentimentele, nu-mi pot trăda binefăcătorul. Hans își exprima părerea de rău, dar nu-și pierdea deloc curajul, iar la lecția următoare, revenea la atac. Asta, pentru că-și dăduse seama că-i ascultam cuvintele cu destul interes. Măcar pe unele dintre ele, care-mi reaminteau uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de a face din viața sa și a celorlalți o veșnică perioadă de post. Părerea mea fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane îmi contrariau totuși credința intimă. Faptul că un papă afirma, așa cum o făcea Adrian: „Îmi place sărăcia!“ n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau mare haz curtenii încă din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]