765 matches
-
și vocație psihologică, este unul al spațiului, este un roman fascinat de spațiu, spre deosebire de romanul european care este fascinat de timp. Cele două lumi romanești și-au dezvoltat instrumente de investigație diferite. E ca și cum unii ar fi fabricat cu predilecție binocluri, iar alții monocluri. Nimic mai tipic pentru romanul european decît Proust și în căutarea timpului pierdut. Nimic mai tipic pentru romanul american decît on the road de Jack Kerouac. Ar fi foarte bine ca personajele dumneavoastră, Ken și Betty, să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am mijit felinarele. S-a auzit din nou un răcnet, numele ne fuseseră strigate, ne-au împins din spate, am închis binoclurile și-am sărit printre focurile vii. Iar de cum ne-am apăsat ștampila pingelii între vâlvătăi, minune! o dată și scândurelele Omoroacei s-au desfăcut de pe noi, ca o coajă de bubă. S-au prăvălit la pământ cu un zgomot mai al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe cele două doamne mai rămăsese puțină, ele purtând, bineînțeles, două rochii spendide din acest material. S-au îmbrăcat ca de teatru, suspină Pink. Observă și poșete. Pe o măsuță de serviciu, semănând cu o mantinelă de lojă, dormita un binoclu. Pe masă erau într-adevăr lumânări. - Permiteți-ne să ne prezentăm, domnule Floyd... Sîntem, după cum probabil ați fost informat, surorile Stamatescu. În trecut, am purtat, bineînțeles, în urma căsătoriilor, alte câteva 216 DANIEL BĂNULESCU nume. După ce am rămas văduve, am decis
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în capete de grifoni, cu blatul cu incrustații sidefate, măsuță plasată la zece metri distanță de scenă. Aproape toți cei care putea fi întrezăriți în obscuritatea încăperii etalau evantaie. Jumătate dintre cei din public purtau pălării, jumătate coronițe. Exista un binoclu de teatru, cu mâner și carcasă de fildeș, executându- și cursele de serviciu dintr-o extremă în alta a sălii. În pauza dintre cele două albume, Pink Floyd execută "See Emily Play". 241 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Plus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după ce uitase de mult natura vocii omenești... el scrie muzică pentru voci cum crede el c-ar trebui să fie și te trezești față c-o operă care ți se pare că fuge dinaintea ochilor... c-ai privi-o cu binoclul întors... ș-ai vedea departe, departe, în fundul cugetării unui om, ceva straniu ce pari a nu pricepe bine, până bagi de seamă că sunt închipuirile unui surd despre vocea omenească, a cărei natura normală el o uitase sau avea numai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
râde, actorii se strâmbă și toate acestea ca-nainte... de o sută de ani. Atuncea-ți vine-a zice că ori publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani, ori că piesa este nouă. Unde este timpul? Când întorci binoclul, [lucrurile] ți se par într-o abnormă depărtare... Un om născut cu binoclul pe nas ar alerga viața lui toată după nasul lui propriu, ca să-l ajungă, și ar fi foarte firesc asta... Unde este spațiul? De aceea când auzim
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ani. Atuncea-ți vine-a zice că ori publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani, ori că piesa este nouă. Unde este timpul? Când întorci binoclul, [lucrurile] ți se par într-o abnormă depărtare... Un om născut cu binoclul pe nas ar alerga viața lui toată după nasul lui propriu, ca să-l ajungă, și ar fi foarte firesc asta... Unde este spațiul? De aceea când auzim trâmbița marilor adevăruri, cari se prezintă cu atâta conștiință de sine, să zâmbim
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
după ce uitase de mult natura vocei omenești... el scrie muzica pentru voci cum crede el c-ar trebui să fie și te trezești față c-o operă care ți se pare că fuge dinaintea ochilor, c-ai privi-o cu binoclul întors... ș-ai vedea departe, departe, în fundul cugetărei unui om ceva straniu ce pari a nu pricepe bine, ș-apoi abia vezi că sunt închipuirile unui surd despre vocea omenească, a cărei natură normală el o uitase sau era numai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
publicul râde, actorii se strâmbă și toate astea ca-nainte de... 200 de ani. Atuncea-ți vine-a zice că or publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani sau că piesa este nouă. Unde este timpul? Când întorci binoclul, toate lucrurile ți se par într-o abnormă depărtare... Un om născut cu binoclul pe nas ar alerga viața lui toată după nasul lui propriu, ca să-l ajungă, și ar fi foarte firesc asta... Unde este spațiul? De aceea când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Atuncea-ți vine-a zice că or publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani sau că piesa este nouă. Unde este timpul? Când întorci binoclul, toate lucrurile ți se par într-o abnormă depărtare... Un om născut cu binoclul pe nas ar alerga viața lui toată după nasul lui propriu, ca să-l ajungă, și ar fi foarte firesc asta... Unde este spațiul? De aceea când auzim trâmbița marilor adevăruri, care se prezintă cu atâta conștiință de sine, să surâdem
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
articolul -, dacă începem să tăiem, nu mai rămâne nimic, eu nu pot să fac ca alții într-o revistă lunară sau, mă rog, etțetera, unde lucrurile nu se prea observă, la mine se vede totul, lumea ar citi articolul cu binoclul, poate vrei să scrii altceva, despre câte o carte de filozofie, de ce adică T. și R.F. pot și dumneata nu poți, ai să-mi spui poate tocmai de-aia, și ai dreptate într-un fel, ce mai, te rog să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pietrelor de grăsime din corp. Odată și odată o să trebuiască să mă dezbraci și nu eu pe tine în patul nupțial... și astea toate în cămașă de noapte. PIANISTA: O masă de masaj cu o fotografie a compozitorului nostru ca binoclu țintă, vă rog, de două ori, cu apă. IMPRESARUL (disperat): Deci totul e degeaba... așa de pe degeaba e totul. Această iluminație a ochilor distruge tot. Veritabilul larg răspândit în lume e bun, dar oamenii din spatele ochilor iluminați distrug tot tot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Pe ea se deslușea conturul unui imens ocean albastru și o singură pată verde, probabil, un singur continent. Acesta acoperea douăzeci și cinci, maximum treizeci la sută din întreaga ei suprafață; în rest apă. Peisajul era sublim. Pe Pământ, chiar și cu binoclu nu ar fi putut privi niciodată la o distanță mai mare de câțiva kilometri în jurul său. Din avion nici atât: ori vedea sub el doar câțiva nori albi ca spuma și Soarele orbitor deasupra, ori câteva ogoare ca niște preșuri pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un cătun cu câteva căsuțe gheboase și nu prea arătoase, pe ulițele căruia se arătau din când în când, mândre de ele, pe lângă capre și juninci, fetele satului la care, împreună cu ceilalți militari, fluierând a pagubă, priveau cu nostalgie prin binoclu; în special la două dintre ele care, neștiind că sunt luate în colimator, atât din profil cât și din față, cu sânii aruncați în vânt gata-gata să explodeze, se comportau absolut normal. Tocmai acest comportament firesc, lipsit de trucuri și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gura povestitorului la rufele ce trebuiau să se usuce cât mai repede, ușa s-a deschis brusc și... s-au trezit față în față cu două cadâne din sat, vesele și îmbujorate. Erau chiar fetele pe care le urmăreau prin binoclu; nepoatele bătrânului dogar. Împietrite, cu ochii cât cepele, s-au holbat speriate la cei trei soldățoi în pielea goală, fiecare cu câte un băț în mână, asemănător cu o undiță, îndreptat spre mijlocul godinului de capătul căruia își atârnase fiecare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lucrurile au fost și mai complicate. Dar cel mai greu a fost când dintre cele trei puncte de trecere, n-a mai rămas deschis din ambele părți decât unul. Lui Julius i s-a rupt inima când, folosindu-se de binoclul de teatru, a văzut prin gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un cortegiu funerar ieșind pe poarta atât de familiară
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
copaci și ceva mai încolo acoperișuri roșii. Acelea provin din fosta suburbie Boșnița, acum tăiată de graniță de restul orașului. Acolo, în Republica Umanistă Vandana, i se pare că vede numeroase lucruri demne de tot interesul. Dacă ar folosi un binoclu mai performant, ar putea să aprofundeze acele vedenii. Dar el știe că așa ceva i-ar strica tot jocul. Fără un binoclu performant, poate să-și imagineze orice, iar când e foarte trist, când e foarte singur pe pământ, i se
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în Republica Umanistă Vandana, i se pare că vede numeroase lucruri demne de tot interesul. Dacă ar folosi un binoclu mai performant, ar putea să aprofundeze acele vedenii. Dar el știe că așa ceva i-ar strica tot jocul. Fără un binoclu performant, poate să-și imagineze orice, iar când e foarte trist, când e foarte singur pe pământ, i se pare că vede peste gard tot ce-l mai poate face să spere. Uneori, când e chiar disperat, se întâmplă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
lucrurile au fost și mai complicate. Dar cel mai greu a fost când dintre cele trei puncte de trecere, n-a mai rămas deschis din ambele părți decât unul. Lui Julius i s-a rupt inima când, folosindu-se de binoclul de teatru, a văzut prin gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și șapte kilometri, lăsând libere doar cele trei treceri dintr-o țară în cealaltă un cortegiu funerar ieșind pe poarta atât de familiară
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
copaci și ceva mai încolo acoperișuri roșii. Acelea provin din fosta suburbie Boșnița, acum tăiată de graniță de restul orașului. Acolo, în Republica Umanistă Vandana, i se pare că vede numeroase lucruri demne de tot interesul. Dacă ar folosi un binoclu mai performant, ar putea să aprofundeze acele vedenii. Dar el știe că așa ceva i-ar strica tot jocul. Fără un binoclu performant, poate să-și imagineze orice, iar când e foarte trist, când e foarte singur pe pământ, i se
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în Republica Umanistă Vandana, i se pare că vede numeroase lucruri demne de tot interesul. Dacă ar folosi un binoclu mai performant, ar putea să aprofundeze acele vedenii. Dar el știe că așa ceva i-ar strica tot jocul. Fără un binoclu performant, poate să-și imagineze orice, iar când e foarte trist, când e foarte singur pe pământ, i se pare că vede peste gard tot ce-l mai poate face să spere. Uneori, când e chiar disperat, se întâmplă ca
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
ostentativă, supravegherea celor din jur apelează și la ajutorul unor instrumente specializate, nelipsite din dotarea obișnuiților lojii, cum ar fi acel echivalent al telesupravegherii de astăzi, care este oglinda plasată în fiecare lojă și numită „spionul” (vezi p. 139) sau binoclurile ce permit explorarea sălii (mai degrabă decât a scenei!), facilitând sesizarea unor detalii altfel inaccesibile ochiului liber. Aici, supravegherea împrumută câteva dintre atracțiile voyeurisme-ului. În sfârșit, ce să mai zicem despre o strategie și mai perversă încă, strecurarea privirii prin
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care spune la cale o lovitură” (III, 273). Altcineva este și personajul din tinerețe care îi poartă numele. Citind despre sine în jurnalul cuiva din anii 1938-’39, notează: „Mă văd mic, fantomatic, așa cum vezi pe cineva la capătul unui binoclu întors. Sau: pare că sunt la capătul unui tunel, umbră la capătul unei umbre” (III, 262). Iar atunci când îl întâlnește pe Noica, mărturisește: „Nu pot să cred că suntem ființe vii. Am senzația unei întâlniri între două spectre” (III, 389
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
continentul austral, în jurul lumii întregi, de unde și farmecul aparte al romanului. Un om care a trăit bătălia de la Waterloo își amintește de momentul în care amiralul Nelson a bombardat Copenhaga: în timp ce orașul se predă fluturând steagul alb, celebrul personaj duce binoclul la ochiul bandajat, privește măcelul cu ochiul inutilizabil, vâzând ... doar negru în fața ochilor. Decizia este luată orbește sau la voia întâmplării, o decizie care pare să nu fie importantă, o moarte care nu face rău, care alină durerea, care ar
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prag al alienării ireversibile. Pentru eroul nostru întâmplări banale, benigne, capătă dimensiuni catastrofice, aprofundarea psihanalitică a crizei lui Jonathan fiind o probă a artei narative a autorului. Comunicare redusă la un evantai de senzații infinitezimale, vertij și derealizare, efectul de binoclu, tot acest arsenal psihotic este adus în pagină spre a zugrăvi tabloul clinic în care Jonathan e captiv, strivit între simțul paranoid al datoriei (prestigiul profesional) și obsedanta intruziune a porumbelului. Indiferența bine temperată la spectacolul lumii devine ură și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]