2,725 matches
-
dioxid de carbon și apă, metabolismul lipidic are aceiași cataboliți, dar fenomenele de transformare a aminoacizilor în glucide și lipide necesită reacții de dezaminare enzimatică. In urma acestor procese se obține un metabolit extrem de periculos, amoniacul. Un precept fundamental în biochimia azotului este că amoniacul este toxic. Un om moare într-o atmosferă cu 500 ppm amoniac în 60 de minute, iar în 16 ore un șobolan de laborator moare în atmosferă cu 1000 ppm amoniac. Toxicitatea amoniacului se datorează efectelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
dioxid de carbon și apă, metabolismul lipidic are aceiași cataboliți, dar fenomenele de transformare a aminoacizilor în glucide și lipide necesită reacții de dezaminare enzimatică. In urma acestor procese se obține un metabolit extrem de periculos, amoniacul. Un precept fundamental în biochimia azotului este că amoniacul este toxic. Un om moare într-o atmosferă cu 500 ppm amoniac în 60 de minute, iar în 16 ore un șobolan de laborator moare în atmosferă cu 1000 ppm amoniac. Toxicitatea amoniacului se datorează efectelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sec. XVIII - XIX) și folosit ca eter în anestezia generală. Recomandări pertinente a făcut și în medicina naturistă a extractelor de plante ca și în cea a tratamentelor termale și a împachetărilor cu nămol. Paracelsus gândind la necesitatea laboratoarelor, la biochimie, vedea în biochimiști renovatorii medicinei. La legenda lui Paracelsus se adaugă și dispariția sa enigmatică, se pare în Salzburg, după 48 de ani de viață plină de contraste, riscuri și realizări. Renascentistul Nostradamus (1503-1566), medic, astrolog, literat și profet i-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și-l contrazice pe Guy Patin în a cărui reacție se reflectă și interzicerea practicării medicinei în Paris de către Renaudot. El pune bazele jurnalismului în Franța, și-l are de partea sa pe fiul său — Emil Renaudot. Dar prestigiul chimiei, biochimiei, iatro- chimiei crește tot mai mult în sec. XVII. Mercurul, arsenicul, antimoniul ș.a. tatonate mai mult în Renaștere la care se adaugă fierul, eterul, soluția de sulfat de cupru și de zinc (în dermatologie) intră în practica curentă. Am putea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vertiginos, se înmulțesc publicațiile de specialitate și apar mai multe farmacopei. În implicarea chimiei la progresele medicinei un rol deosebit îl are Laurent Lavoisier (1743 - 1794). Savantul enciclopedist, chimist și fiziolog, stabilește legile conservării materiei, este pionierul chimiei moderne, al biochimiei. El studiază compoziția aerului și apei, demonstrează rolul oxigenului în combustii și-n respirație, care este o ardere ce degajă căldură, descoperind procesul chimic în fiziologia respirației (1743). Oxigenul ajută la combustia carbonului; o parte e absorbită în sânge și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în locuințe. Lavoisier face și primele măsurători colorimetrice. Explicând rolul circulației sanguine și al proceselor chimice implicate biomedicinei, fiziologiei, Lavoisier îl atestă pe Lower (sec. XVII) și pe Priestley (sec. XVIII), privind culoarea sângelui. Rezultatele numeroaselor sale experiențe referitoare la biochimia respiratorie le prezintă în Mémoires la Academia de științe (1777) al cărui membru era de la vârsta de 25 de ani. Lavoisier se afirmă și ca geolog și economist finanțist cu funcții profesionale mari în stat și care l-au tras
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de 25 de ani. Lavoisier se afirmă și ca geolog și economist finanțist cu funcții profesionale mari în stat și care l-au tras pe versantul întunecat al Revoluției până la eșafod la 8 mai 1794. Cu descoperirile lui Lavoisier începe biochimia ca știință. Fizicienii luminiști, dintre care unii erau medici, se implică și ei direct sau indirect căutărilor medicinei. în 1783, medicul Jean Paul Marat scrie Mémoire sur l’électricité médicale, el care 8 ani înainte publicase De l’homme ou
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
electricității și electromagnetismului, medicina fructifică bioelectricitatea și electroterapia. însă electrofiziologia se va contura în secolul următor. Aceeași afirmare o va avea și fotometria cu filtre, diafragme, adaptând la microscoape lentilele cromatice, folosite la lunete și realizate în 1757. Biofizica, asemenea biochimiei, se va constitui ca știință tot în sec. al XIX lea. Cu cât relațiile medicinei cu filosofia și cu celelalte științe sunt mai numeroase și mai profunde cu atât dezvoltarea medicinei este mai previzibilă. Poate aici aflăm și reușitele medicilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Leçons sur physiologie et pathologie du système nerveux (1858); Sur le suc gastrique et son rôle dans la nutrition; Leçons de physiologie expérimentale apliquée à la médecine (1855), toate ilustrând preocupările sale tematice. Prin unele din lucrările sale, face loc biochimiei moderne și endocrinologiei. Cl. Bernard este creatorul metodei științifice de cercetare în biologie probându-i cu prisosință rezultatele care-i asigură un loc în Forul Academiei Franceze de științe. În tratatele: Introduction à l’étude de la médecine expérimentale (1865) și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și realizat de Widal. În aceste decenii de vârf ale microbiologiei se consolidează și principiul antagonismului bacterian ca și principiul specificității bolilor infecto-contagioase. Metodologia anatomo-clinică și microbiologia, în speță bacteriologia, parazitologia și virologia au consolidat caracterul de știință al medicinei. Biochimia și laboratoarele și-au adus contribuția lor. însuși Pasteur a început cu cercetări de ordin chimic și a sfârșit audiind cursuri de medicină. Interdisciplinaritatea susținută de Pasteur ca și obiectivitatea cercetărilor au convins și au impulsionat revoluția științifică din laboratoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
început de secol sunt deținători ai Premiului Nobel, dovedind cu prisosință conexiunea dintre medicină și fizică. LABORATOARELE BIOCHIMICE ȘI ENDOCRINOLOGIA În sec. XX implicarea chimiei în progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la studiul corpului uman o transformă în biochimie, care la rândul său completează fiziologia. Descoperirile vaccinurilor, a serurilor și a atâtor produși vitalizanți au loc în laboratoarele de biochimie. Contribuția biochimiei la dezvoltarea fiziologiei a făcut ca numai în Belgia, o țară mică, să fie încoronați cu Premiul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sec. XX implicarea chimiei în progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la studiul corpului uman o transformă în biochimie, care la rândul său completează fiziologia. Descoperirile vaccinurilor, a serurilor și a atâtor produși vitalizanți au loc în laboratoarele de biochimie. Contribuția biochimiei la dezvoltarea fiziologiei a făcut ca numai în Belgia, o țară mică, să fie încoronați cu Premiul Nobel patru celebri fiziologi: Jules Bordet (1870 - 1961), Henry Hallet Dale (1875 - 1968), Cornelius Heymans (n.1892) și Christian De Duve
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
implicarea chimiei în progresul medicinei este o evidență. Implicarea ei la studiul corpului uman o transformă în biochimie, care la rândul său completează fiziologia. Descoperirile vaccinurilor, a serurilor și a atâtor produși vitalizanți au loc în laboratoarele de biochimie. Contribuția biochimiei la dezvoltarea fiziologiei a făcut ca numai în Belgia, o țară mică, să fie încoronați cu Premiul Nobel patru celebri fiziologi: Jules Bordet (1870 - 1961), Henry Hallet Dale (1875 - 1968), Cornelius Heymans (n.1892) și Christian De Duve (m.1974
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
artificial (1944) de Wilhelm Johann Kolff, medic american de origine olandeză. în 1952 - 1953, cardiologul american Paul Maurice Zoll și chirurgul, tot american, William Chardack realizează stimulatoare cardiace electrice. În 1980 se dezvoltă ecografia. Biofizica e în cooperare competițională cu biochimia. în 1957 este descoperit interferonul, substanță produsă de anumite celule și sintetizabilă = citocina, cu proprietăți antivirale și anticanceroase, stimulatoare a sistemului imunitar, descoperire datorată englezilor Alick Isaacs și Lindemann. Doar după numai doi ani (1959) este descoperit cortizonul. Canceroșii, deocamdată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
arhaici, lumea a căutat cu orice preț, să scape de durerile insuportabile localizate în sfera cerebrală. Numeroase concepții neurologice s-au contrazis și se opun. Altele converg. Misterele sistemului nervos și al reactivității sale nu și dezleagă tainele așa ușor. Biochimia și în acest domeniu este foarte productivă. Cum reflexul este manifestarea ilustrativă a activității nervoase, numărul și varietatea acestora este un domeniu vast de cercetare. Reflexele condiționate pavloviste ca și studiile secenoviste (I. M. Secenov : Reflexele creierului, 1866) au facilitat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în secolul XX medicina românească se afirmă în toate ramurile sincronizându-se calitativ și cooperant cu medicina modernă mondială. Dezvoltarea clinicilor medicale se datorează modernizării laboratoarelor, care capătă o importanță deosebită, precum și orientării medicinii clinice spre fiziopatologie, anatomie patologică și biochimie, direcție consolidată de Emanoil Riegler și Constantin Bacaloglu la Iași, de Anibal Teohari, Daniel Danielopolu și N. Gh. Lupu la București și de Iuliu Hațieganu la Cluj. Disciplinele evoluează și se ramifică prin aprofundarea cercetărilor. Gheorghe Tudoranu la Iași imprimă
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
abordarea cu prioritate a unui singur domeniu de cercetare în clinică. Emanoil Riegler (1854 - 1929), cu studii medicale la Viena, a avut o formație complexă de clinician dublat de o solidă pregătire în „chimia medicală“, denumire dată la începutul secolului biochimiei. Având o gândire fiziopatologică la patul bolnavului publică Rolul diagnosticului funcțional în medicină lucrare care demonstrează viziunea sa etiopatogenică în interpretarea bolilor. El a orientat medicina clinică ieșeană spre fiziopatologie și biochimie. Pe aceeași linie de interpretare merge și Constantin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în „chimia medicală“, denumire dată la începutul secolului biochimiei. Având o gândire fiziopatologică la patul bolnavului publică Rolul diagnosticului funcțional în medicină lucrare care demonstrează viziunea sa etiopatogenică în interpretarea bolilor. El a orientat medicina clinică ieșeană spre fiziopatologie și biochimie. Pe aceeași linie de interpretare merge și Constantin Bacaloglu (1871 - 1942) care conduce între 1905 - 1924 la Iași, clinicile de patologie internă și clinică medicală. Format la Paris, convins de concepția anatomo-clinică a școlii franceze, specializat în laboratorul de anatomie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
toată lumea caută să se adapteze progresului tehnic și cerințelor tot mai mari de asistență medicală preventivă și curativă mai sigură, în condiții mai corespunzătoare și în timp mai scurt. Biologia, biofizica electronică și cea atomică, radiologia, televiziunea, cibernetica, ingineria genetică, biochimia vehiculează termeni și cunoștințe implicate medicinei moderne și cu care studentul indiferent de specializarea medicală, trebuie să fie familiarizat. El trebuie să se inițieze și în funcționarea aparaturii care a invadat spitalele, laboratoarele, cabinetele de cercetare pentru asistența bolnavilor, creșterea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
clinice, etiologice, patogenice și terapeutice pe care le realizează aceste condiții. Majoritatea sunt studiate sau cel puțin menționate în tratatele de neurologie, altele în manualele de medicină internă, diabetologie, imunopatologie ș.a.m.d. Pe altele le regăsim în cărțile de biochimie, genetică sau infecțioase sau enumerate în listele de efecte toxice și secundare ale medicamentelor. De aceea, există mai multe aborduri pentru a clasifica aceste afecțiuni. Unul dintre ele este de a le împărți în primare, idiopatice, unde etiologia este necunoscută
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care se derulează între 5 și 7 ani, în funcție de specialitatea aleasă. După acești ani se susține un examen, care conferă titlul de medic specialist. Instituția timișoreană de învățământ superior medical pregătește medici rezidenți în 37 de specialități: anestezie-terapie intensivă, balneofizioterapie, biochimie, boli infecțioase, boli metabolice, boli profesionale - medicina muncii, cardiologie, chirurgie cardiovasculară, chirurgie generală, chirurgie oro-maxilo-facială, chirurgie-ortopedie pediatrică, dermatologie, diabet - boli de nutriție, endocrinologie, epidemiologie, gastroenterologie, hematologie, igienă - ecologie medicală, medicină internă, medicină legală, nefrologie, neonatologie-puericultură, neurochirurgie, neurologie, obstetrică-ginecologie, oftalmologie, O.
Agenda2005-48-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284431_a_285760]
-
urgențe medico-chirurgicale, urologie. Cursurile postuniversitare sunt o altă formă de pregătire medicală continuă a medicilor, farmaciștilor și stomatologilor, oferind informații de ultimă oră în cele mai diverse subspecializări. Ele sunt organizate de următoarele discipline: balneofizioterapie - recuperare medicală, boli infecțioase, biofizică, biochimie, cardiologie, chirurgie toracică, chirurgie pediatrică, chirurgie generală, dermatologie, dermato-farmacie și cosmetologie, diagnostic oro-dentar și ergonomie, epidemiologie, endocrinologie, farmacie, farmacologie, fiziokinetoterapie, gastroenterologie, genetică medicală, hematologie, histologie, informatică medicală, igienă, implantologie, odontologie - medicină dentară, medicină dentară preventivă, microchirurgie reconstructivă, reabilitare orală și
Agenda2005-48-05-scoala () [Corola-journal/Journalistic/284431_a_285760]
-
ieșeană. În această perioadă publică volumul “Elemente de Puericultură” (1949), volum menit să sprijine Învățământul de puericultură din universitățile românești. Era perioada când creșterea și dezvoltarea copilului căpăta un fundament științific grație progreselor Înregistrate În genetică, embriologie, biologie generală și biochimie. Din 1953 până În 1963, În calitate de profesor la Facultatea de Medicină din Iași, conduce Învățământul pediatric ieșean ca șef al Clinicii Infantile, iar după 1963 devine profesor consultant. Alături de activitatea didactică și În strânsă legătură cu aceasta, profesorul Hurmuzache desfășoară o
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se bucure de viață lungă fără să li se Încețoșeze mintea. Această veche credință chineză despre legătura imposibil de desfăcut dintre minte și corp Începe să fie recunoscută și În Occident. Savanții au descoperit recent că schimbarea stării emoționale modifică biochimia corpului. Din ce În ce mai multe stdii arată că stările emoționale au un impact atât imediat, cât și pe termen lung asupra bunăstării noastre fizice și psihice. Dr. Eugene P. Pendergrass, președinte al American Cancer Society, este unul dintre primii savanți occidentali care
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
vreme credința că terapia pe baza alimentației e superioară celei bazate pe plante medicinale, iar consumarea anumitor alimente este superioară consumării plantelor medicinale. Motivul este că majoritatea produselor farmaceutice bazate pe plante medicinale nu sunt În mod natural compatibile cu biochimia organismului uman, chiar dacă sunt produse naturale. Ca atare, dacă nu sunt administrate cu foarte mare atenție, pot avea efecte secundare. Cu toate că plantele medicinale au mai puține efecte secundare decât celelalte medicamente, și ele pot fi toxice. Un efect secundar pe
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]