1,241 matches
-
criticul cultural Karal Ann Marling numește «mărcile unei uzuri excesive»." Alți critici au găsit paralele religioase între E.T. și Isus. Andrew Nigels a descris povestea lui E.T. ca fiind „crucificată de știința militară” și „înviată de dragoste și credință”. Conform biografului lui Spielberg Joseph McBride, Universal Pictures s-a adresat direct pieței creștine, cu un poster care amintește de "Crearea lui Adam" a lui Michelangelo și un logo reprezentat de cuvântul „Pace”. Spielberg a răspuns spunând că nu a intenționat să
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
cu câteva săptămâni înainte de debutul serialului "Babylon 5". Creatorul acestuia, J. Michael Straczynski, a indicat că cei de la Paramount cunoșteau conceptul său încă din 1989, când încercase să le vândă ideea, și le furnizase îndrumarul serialului, scenariul episodului pilot, desene, biografii cuprinzătoare ale personajelor și rezumate pentru primele 22 de episoade. Paramount a refuzat "Babylon 5", dar a anunțat apoi că "Deep Space Nine" era în curs de dezvoltare la două luni după ce Warner Bros. își dezvăluise planurile pentru "Babylon 5
Star Trek: Deep Space Nine () [Corola-website/Science/321569_a_322898]
-
I sau Venceslau cel Bun, a fost ducele ("kníže") Boemiei din anul 921 și până la asasinarea sa în anul 935, în urma unui complot pus la cale de fratele său, Boleslau cel Crud. Martiriul său și popularizarea sa de către mai mulți biografi i-au creat rapid o reputație de bunătate și eroism, ce a determinat ridicarea sa la rangul de sfânt și declararea post-mortem ca rege, iar astăzi este considerat patronul spiritual al Cehiei. El este subiectul cântecului „Good King Wenceslas”, colindă
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
Se întoarce acasă, unde se înscrie la universitatea "Ole Miss" dar după un an se retrage, neavând posibilitatea să-și continue studiile. Războiul nu-l văzuse decât de departe, America o vedea de prea aproape. Și acum, după sublinierea unor biografi, începe a se accentua sentimentul dramei din viețile oamenilor și meleagurile natale. Hrănit în iluziile gloriei apuse și dezamăgit de viața mizeră a Sudului - nici situația familiei sale nu era din cele mai strălucite - tânărul Faulkner se refugiază în scrierea
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
Într-o scenă, personajul principal este copleșit de o dorință copleșitoare de a se lăsa să cadă de pe o stâncă abruptă. În plus, oamenii de știință și criticii sugerează că Poe a avut propriul său demon al perversității. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a scris-o pentru a-și justifica propriile acțiuni autodistructive. James M. Hutchisson a afirmat că povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a revistei "Broadway Journal" că publicația "Nassau
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
André-François Ruaud, care a publicat în patru rânduri o cronologie diferită a gentlemanului-spărgător (vezi "Arsène Lupin, une vie", Les Moutons électriques, 2011). Sunt luate în calcul doar pseudonimele personajului din romanele, povestirile și piesele de teatru ale lui Maurice Leblanc. Biograful André-François Ruaud a dezvăluit că un strămoș al lui Lupin a fost general în timpul lui Napoleon, după cum a scris Leblanc într-un manuscris nepublicat ("Le Dernier amour d'Arsène Lupin"), iar alți Lupini apar în memoriul lui Goron și în
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
ales în acestea din urmă, așa cum s-a constatat și din cele câteva intervenții similare în această revistă -, necesită o cunoaștere integrală și, evident, o restituire filologică și istorico-literară după modelele textologiei occidentale. Misivele trimise lui Florin Steriade, jurnalist și biograf al poeților Artur Enășescu și Mihail Steriade, din care transcriu aici doar patru, contribuie, fundamental, la înțelegerea atmosferei culturale din anii șaptezeci, când Mihail Steriade revenea, după o absență de aproape patru decenii, în literatura română cu o elegantă carte
Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4897_a_6222]
-
copilăriei" înaintea povestirilor "Expediția spre Pământ" și "Prelude to Space", dar Clarke dorea să mai aștepte, având presentimentul că această carte nu era gata pentru lansare. Concepuse două finaluri și nu știa încă pe care să-l utilizeze. Conform spuselor biografului Neil McAleer, nesiguranța lui Clarke provenea probabil de la tema aleasă, una care trata problematica paranormalului și transcendența către supramintea extraterestră. Pe vremea aceea Clarke era interesat de paranormal (abia peste ani avea să devină sceptic legat de acest subiect), dar
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
perioadei mameluce. Principala sa lucrare este "῾ Uyūn anbă fi tabaqăt al-atibba", o colecție de aproximativ 400 de biografii ale unor medici arabi și greci. În științele sociale, biografia a fost principalul domeniu de interes în perioada mamelucă. Cel mai mare biograf musulman care și-a desfășurat activitatea la Damasc în această perioadă a fost Šams-al-Dīn Aḥmad ibn-Muḥammad ibn-Ḫallikăn. În istorie, s-au remarcat , , și . Dintre poeți, probabil singurul nume demn de menționat este cel al lui , autor al vestitei ode ("Mantia
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
lui Joseph Wright de Derby reprezentând un lector care dă o demonstrație despre un planetariu pentru un public restrâns. Pictură a precedat un tablou similar al său "Un Experiment pe o Pasare în Pompă de Aer" (Național Gallery, Londra). Un biograf al lui Wright, Benedict Nicolson, a susținut în 1968 că John Whitehurst a fost modelul pentru lector, în timp ce un alt comentator subliniază aemănarea figurii cu "o pictură a lui Isaac Newton de Godfrey Kneller". O observare îndeaproape a fetelor adulte
Un filosof ținând curs despre planetariu () [Corola-website/Science/337294_a_338623]
-
făcut referire la ea în mai multe romane istorice, cel mai notabil în ' (1969) de John Fowles, care critica faptul că niciun om de știința britanic nu a denumit vreo specie după ea cât a fost ea în viață. Ca biograf al ei, Shelley Emling, nota că aceasta era în contrast cu unii dintre cei mai proeminenți geologi care s-au folosit de descoperirile ei, cum ar fi Buckland și , care au multiple specii fosile denumite după ei. Singura persoană care a dat
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
s-ar fi priceput la lucrări de zidărie ca urmare a unei experiențe personale. O mare perioadă din viața lui Poe este lipsită de detalii biografice semnificative, inclusiv perioada de după părăsirea revistei "Southern Literary Messenger" în 1837. John H. Ingram, biograful lui Poe, i-a scris lui Sarah Helen Whitman că o persoană pe nume „Allen” i-a spus că Poe a lucrat „într-o cărămidărie în toamna anului 1834”. Această sursă a fost identificată ca fiind Robert T. P. Allen
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
și diploma de „Drepți între popoare” ( חסיד אומות העולם Hasid Umot HaOlam) pentru salvarea, în iulie 1941, a mii de evrei, urcați în zilele pogromului de la Iași în „trenurile morții”, sub pretextul deportării spre lagărul de la Călărași (Ialomița). Potrivit unor biografi, Viorica Maria Ecaterina Ana Văsescu s-ar fi născut la Dămienești, lângă Roman, în familia soților Ortansa Văsescu, născută Morțun, și a lui Gheorghe Văsescu, fiul boierului Alexandru Văsescu din Coțușca Botoșani, fost deputat și ministru liberal în guvernul Crețulescu
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
o femeie blondă. După furtul unui diamant albastru, din nou de către o femeie blondă, inspectorul de poliție Ganimard face legătura cu Lupin și este solicitat ajutorul detectivului englez Herlock Sholmes pentru a-l învinge pe Lupin. Din întâmplare, Lupin și biograful său se întâlnesc cu Sholmes și cu asistentul său, Wilson, într-un restaurant parizian, și ei își prezintă punctele de vedere. În ciuda eforturilor lui Lupin, Sholmes reușește să afle identitatea femeii blonde, care este complicea lui Lupin în ambele infracțiuni
Arsène Lupin contra lui Herlock Sholmes () [Corola-website/Science/323339_a_324668]
-
transmise în timpul vieții sale la BBC Radio. Simfonia (No. 3) în C a fost prezentată în premieră de către orchestra Universității din Iowa în 1975. Multe din lucrările sale nepublicate sunt listate în "This Man and Music". "Sinfoni Melayu", caracterizată de către biograful lui Burgess Roger Lewis ca fiind "Elgar with bongo-bong drums", a fost descrisă de Burgess ca o încercare de a "combina elemente muzicale locale cu un limbaj sintetic bazat pe tobe și xilofoane ale nativilor". Structura romanului "Napoleon Symphony" (1974
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
The New Encyclopædia Britannica face următoarea remarcă: „El a inventat o terminologie germanică creștină folosită și astăzi într-o oarecare măsură”. În cei șapte ani de lucrare misionară în Goția, o mare parte din poporul got a devenit creștină. Auxențiu, biograful lui Ulfila spune că el i-a făcut creștini pe goți „în adevăratul înțeles al cuvântului”. Desigur că nu a fost ușor. Goții aveau o fire foarte războinică. De aceea, când a tradus Biblia, Filostorg ne spune în Istoria Bisericii
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
trinitarian, - 1541 d.H., emigrant ce trăia in Neapole, sudul Italiei, a format o adunare ce studia Biblia. Miguel Servet a văzut lumina zilei în 1511, în satul Villanueva de Sijena (Spania). De mic a fost un elev strălucit. Potrivit unui biograf, „la 14 ani, el știa deja greaca, latina și ebraica și avea cunoștințe vaste de filozofie, matematică și teologie”. Când Servet era abia la vârsta adolescenței, Juan de Quintana, confesorul împăratului Spaniei, Carol al V-lea, l-a luat în
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
lucrările consacrate conducătorilor acestei revoluții, cu predilecție lui Avram Iancu, despre care au scris memorabile pagini mai mulți istorici, a căror listă începe, fără nici o îndoială, cu Silviu Dragomir (53) și cu Iosif Sterca Șuluțiu de Cărpiniș, unul dintre primii biografi a lui Avram Iancu (54). Lista acestor autori continuă cu I. Georgescu (55), I. Lupaș (56), Gabriel Bălănescu (57), Al. Hodoș (58), Horia I. Urs (59), Ștefan Pascu (60), Teodor Pompiliu (61), M. Badea și Gh.I. Bodea (62), marin Mihalache
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
(n. 4 decembrie 1883, Călugăreni, județul Vlașca, azi Giurgiu - d. 20 decembrie 1944, București) a fost un academician, autor, biograf, cercetător literar, istoric literar, pedagog și publicist român. Specialist în literatura română veche, profesor la Universitatea din București, s-a remarcat prin amplitudinea documentării și prin analiza minuțioasă a contextului istoric și cultural al epocilor literare. Este fiul lui Anghel
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
a apelat uneori la măsuri disperate pentru a menține familia Valois la putere. Fără ea nici unul dintre fii ei nu ar fi reușit să rămână la putere. Anii în care a condus au fost numiți „anii Caterinei de Medici”, conform biografului ei, Mark Strage. Pentru multe lucruri era considerată o străină. Când a ajuns în Franța avea 14 ani și cunoștea prea puțin limba, iar mai târziu vorbea cu accent italian. Dar crescuse în Franța, avea o cultură și o inteligență
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
pentru care curtea Caterinei a devenit celebră. Ele descriu evenimente organizate la Fontainebleau în 1564, la Bayonne în 1565, precum și la Tuileries în 1573 cu ocazia vizitei ambasadorilor polonezi veniți pentru a prezenta coroana Poloniei, fiului Caterinei, Henric de Anjou.Biograful Leonie Frieda sugerează că "Caterina mai mult decât oricine, a inaugurat festivitățile fantastice pentru care mai târziu monarhii Franței vor fi renumiți". Spectacolele muzicale în special, au permis Caterinei să exprime darurile ei creative. Ele au fost în general dedicate
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
poem de Ronsard, gravat la baza sa, spune cititorului să nu se mire că un vas atât de mic poate conține o inimă atât de mare, pentru că inima adevărată a lui Henric bate în pieptul Caterinei. Mark Strage,unul dintre biografii ei a spus: „Caterina a fost cea mai puternică femeie a secolului al XVI-lea”. Pentru că nu era satisfăcută de bucătăria de la curtea Franței, a adus bucătari din Toscana, punând astfel bazele faimoasei bucătării franceze. Ea a fost cea care
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
Uniunii Sovietice și a rupt sau răcit relațiile diplomatice cu statele din vestul Europei. În anul 1948 România a denunțat unilateral Concordatul din 1927, primul pas care a deschis drumul spre persecuția Bisericii Catolice din România. După documente de arhivă, biograful ei, Robert Levy afirmă că Pauker ar fi dovedit uneori și o oarecare moderație , de pildă, în legătură cu poziția rezervată a ei legată de ritmul prea alert al colectivizării agriculturii (R.Levy p.2001, 108-109) și de anchetarea "grupului" Lucrețiu Pătrășcanu
Ana Pauker () [Corola-website/Science/300073_a_301402]
-
to TV Orthodoxy", în care a examinat problemele privind acoperirea media a științei și a noutăților din domeniul științific, redifuzat ulterior și de BBC Two. La 4 martie, proiectul Frankenstein's Science îl prezintă pe Cox într-un dialog cu biograful Richard Holmes despre Mary Shelley și modul în care aceasta explorează dorința umanității de a aduce la viață obiecte neînsuflețite și dacă această noțiune era posibilă atât în secolul XIX cât și în prezent. La 6 martie 2011, Cox este
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]