2,237 matches
-
scăpat de la Auschwitz.” (Osviecem, cum spun polonezii, pe care l-am văzut mai târziu și m-am îngrozit). Doctorul m-a pus să împart suplimentul dar mâncarea era atât de multă și de bună încât elevii mai mari aruncau cu biscuiții după mine și am pus totul la păstrare, după aceea, într-o valijoară ca să am când voi ajunge acasă. După 18 zile m-am întors bronzat și cu fălcuțe, mai să nu mă recunoască părinții. - Când v-ați descoperit pasiunea
CONVORBIRI: PETRUŞ ANDREI, CULTUL PENTRU MUNCĂ ȘI VALORILE NEAMULUI ROMÂNESC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383013_a_384342]
-
Pentru că ai fost bună cu mine, am să te iau de nevastă când voi fi mare!”. Compozitorul își mai amintește de deserturile care erau pe masa la palat, deșerturi de care tatăl său îl rugase să nu se atingă: cornuri, biscuiți, jeleuri cu fructe de pădure... “Nu mai puteam vedea părul blond al prințeselor; de foame, platourile cu prăjituri îmi păreau mai înalte că un munte”, povestește Mozart. Valentin Țigău / UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau cutare mătușă de 106 ani ce mai reușea să croșeteze coerent. Cei care nu se mai puteau deplasa decât vag stăteau pe bănci în piața San Marco și turiștii le dădeau biscuiți, portocale sau mere și se pozau cu ei. în zilele fără vizitatori, doctorul Peleto obișnuia să tragă, împreună cu alți vreo trei bătrânei încă verzi, la hanul „Arcaica” și-n fața unui pahar de ceai subțiat cu rom se amuzau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-l uite cât mai repede, așa încât se apucară să descarce materialul transportat și să-l stivuiască la umbra unei stânci. Când terminară, asudați și gâfâind, se așezară lângă cutii și, după ce băură niște răcoritoare și mâncară o cutie de biscuiți, tuaregul făcu un semn spre elicopter: — Ar fi bine să te întorci. Timpul trece și, în ceea ce mă privește, nu s-a schimbat nimic. Îți rămân șase zile ca să-ți salvezi prietenii. N-ar fi mai bine să te aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe din metropolă și suburbiile Dublinului se reuniseră cu miile să-și ia rămas bun de la Nagyasagos uram Lipoti Virag, pînă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pînă la dracu-n praznic. S-a speriat dracului și calul și javra după trăsură cît o țineau picioarele și tot poședicul din jur țipînd și rîzÎnd și cutia de tinichea zăngănind după ea pe pavaj. țasta era, cutia cu biscuiți) Înfricoșătoarea catastrofă s-a produs ca să zicem așa instantaneu. Observatorul de la Dunsink a Înregistrat toate cele unsprezece zguduituri, cu toatele de gradul cinci pe scara Mercalli. țo nimica toată, la noi a fost de 7,2 pe Richter) și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu blat de marmură erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, podeaua cu gresie albă fusese măturată și spălată de curând. Cu toate astea, pe unul din blaturi, erau teancuri de cutii de cereale, de zahăr, de făină, de orez și de biscuiți, cartonul lor lucios atrăgându-mi atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut ceai tuturor. Scosese cutiile din dulapuri, apoi din ele pliculețele de ceai și biscuiții, închisese cutiile și le pusese la loc. Și scosese mai mulți biscuiți decât putea să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut ceai tuturor. Scosese cutiile din dulapuri, apoi din ele pliculețele de ceai și biscuiții, închisese cutiile și le pusese la loc. Și scosese mai mulți biscuiți decât putea să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase cutiile afară, nici măcar pentru câteva ore. Așa că de ce le-ar fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
apoi din ele pliculețele de ceai și biscuiții, închisese cutiile și le pusese la loc. Și scosese mai mulți biscuiți decât putea să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise să lase cutiile afară, nici măcar pentru câteva ore. Așa că de ce le-ar fi lăsat acum? Câteva dulapuri aveau ușile întredeschise. M-am uitat înăuntru și am văzut că oalele și tigăile erau de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
orientarea ei sexuală. Nu știu dacă a avut de-a face cu moartea ei. Probabil e complet irelevant. Dar mi-ar plăcea să aflu cine a fost această femeie. M-am uitat în jos la mâinile mele. Una ținea un biscuit mâncat pe jumătate. L-am lăsat jos; nu se potrivea cu starea pe care voiam să o creez. — Mi-ar plăcea să vorbesc cu ea, am spus cu vocea înmuiată. Să vorbim în amintirea lui Lee... Nu avea rude apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o cutie de pișcoturi. — Foarte indecent, recunosc, a spus ea desfăcând cutia la un capăt. Dar a fost tare amuzant. Vrei unul? Nu încetez să mă minunez cum între două femei se poate crea o legătură după ce ronțăie împreună câțiva biscuiți. După trei pișcoturi de fiecare, sporovăiam de parcă eram cele mai bune prietene. Deci, a spus Shelley, debordând de energie, vrem să dăm de această femeie, nu-i așa? Dacă te gândeai că eu s-ar putea să știu cine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am supărat. Am dat din cap. —Ei bine, a spus înveselindu-se, ce zici? M-am imaginat stând la birou, răspunzând la telefon - „Shelley Frank Fine Art, bună dimineața“ - pe cel mai dichisit ton. Sau să servesc bogătani snobi cu biscuiți scumpi: „încă un baton moca, Mr. Rich-Maroon?“ „Oh, da, cred că am să servesc. Mulțumesc din tot sufletul.“ M-am gândit că talentele mele s-ar putea extinde, pentru a face față provocărilor. Ca să nu mai zic de oportunitățile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
drum spre sală. La colțul străzii am găsit un mic bar cu sendvișuri care avea câteva mese înăuntru neocupate; era un moment liniștit al zilei. Paul și-a luat una din acele chestii enorme din ciocolată umplute cu alune și biscuiți și l-am privit invidioasă cum o mănâncă în timp ce eu mă jucam cu o sticlă de apă minerală. — Ce voiai să îmi spui? Paul m-a fixat cu ochii lui albaștri. Era îmbrăcat într-un pulover imens cu o vestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cerându-i să mă dea urgent afară. Puteam să-i dau în judecată pentru concediere nedreaptă. Dar totul părea normal. Judith nici măcar nu venise la muncă în ziua aia. Shelley avea o cană de cafea în mână, o farfurie cu biscuiți și o listă cu sarcini pentru mine, lungă cât mâna ei. Să sun la expeditori, să trimit lista finală cu tablourile furate agenției de asigurări, să aduc pliante cu biografiile artiștilor, că erau pe terminate... La jumătatea listei a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
E un geniu. — Unchiul sau nepotul? — Nu fi malițios, Daniel. Sigur Adrián are să-ți cadă cu tronc. Ca un pian cu coadă de la etajul șapte, m-am gîndit eu. Nu vrei să guști ceva? mă Întrebă Clara. Bernarda face niște biscuiți cu scorțișoară de rămîi trăznit. Am mîncat amîndoi regește, devorînd tot ce ne punea la Îndemînă servitoarea. Eu ignoram protocolul acestor ocazii și nu știam prea bine cum să procedez. Clara, care părea Întotdeauna să-mi citească gîndurile, Îmi sugeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dus la dulapul meu. Mi-am pus șorțul pe care obișnuiam să-l folosesc În prăvălie pentru a-mi proteja Îmbrăcămintea de praful de pe cutii și de pe rafturi. În fundul dulapului păstram o cutie de alamă care Încă mai mirosea a biscuiți de Camprodón. În ea țineam tot soiul de ciurucuri, de care Însă eram incapabil să mă despart: ceasuri și stilouri stricate În mod iremediabil, monede vechi, bibelouri, bile, cartușe de gloanțe pe care le găsisem prin parcul Laberinto și cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trebuie să vă fie foame, dar să nu uitați să aduceți factura ca s-o vizez, Și dumneavoastră, întrebă agentul, Eu am mâncat bine, cu toate astea, dacă pofta de mâncare îmi va da ghes, oricum sunt aici ceaiul și biscuiții pentru primele impresii. Inspectorul spuse, Considerația mea pentru dumneavoastră, domnule comisar, mă obligă să vă spun că persoana dumneavoastră mă îngrijorează foarte mult, De ce, Noi suntem subordonați, nu ni se poate întâmpla nimic mai mult decât o mustrare, dar dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În mână o crosă de hochei fără să i se Încurce inexplicabil printre patine. Invitația la petrecerea domnișoarei Myra St. Claire și-a petrecut dimineața În buzunarul vestonului, unde a stat În contact fizic intens cu o bucățică prăfuită de biscuit cu unt de arahide. După-amiaza Amory a scos-o la lumină cu un oftat și, după puțină gândire și o ciornă preliminară scrisă pe spatele manualului Limba latină - anul Întâi, de Collar și Daniell, a compus un răspuns: „Dragă domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că refuzase ajutorul. Idiot bătrân! a strigat nestăpânit. Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara aceea, așa că, instalat confortabil În odaia sa, a ronțăit biscuiți Nabisco, și a terminat de citit În tovărășia albilor. INCIDENTUL CU FATA MINUNATĂ În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poziție de conducere. Poate că te‑ai alege cu o poziție de conducere dacă i‑ai da Sophiei una peste gură, scurt și cu forță, de să‑i dea sângele. Nu, nu se poate, Sophie tocmai deschide un pachet de biscuiți din aceia care‑i plac lui, trași în ciocolată. Rainer se îndoapă‑n prostie. Cel mai puternic instinct al omului e să se elibereze de munca manuală. În acest scop, orice mijloc i se pare potrivit. Unii cred, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu un biscuit costa 1500 de yeni, iar sucul proaspăt de portocale, ornat cu gheață zdrobită, costa 2000 de yeni. Orezul cu curry de lângă locuința mea costa 750 de yeni. Mi-am luat un ceai Orange Pekoe servit Într-o ceașcă Wedgwood. Trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de : sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini învățați, care-și dedică viața studiului Sfintei Scripturi și adâncirii învățăturilor ei. Luptă cu vorba și cu condeiul pentru apărarea învățăturilor fundamentale ale
OFERTĂ DE CARTE (22) SEPTEMBRIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364391_a_365720]
-
au făcut biletul de ieșire din spital în ciuda faptului că era foarte grav. Purtătorul de cuvânt din partea azilului a spus că au încercat să-i dea de mâncare normal dar nu mai putea mânca, au încercat apoi cu lapte cu biscuiți însă starea lui era foarte gravă, mi-am pus întrebarea: ,, Oare această moarte nu putea fi evitată?” Moartea lui mi-a adus aminte de o istorie reală petrecută cu ani în urmă. Doi alpiniști urcau pe un versant de gheață
O MOARTE TRAGICA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363051_a_364380]
-
te invitau într-un labirint al cunoașterii. O altă carte avea coperta plină de culoare și viață. Aceasta a doua carte era o agendă telefonică. Mi-am amintit că într-o zi am ales dintr-un magazin un pachet de biscuiți ce aveau un amabalaj ce îți fura privirea, în defavoarea biscuiților pe care-i cunoșteam. E trist că în viață omul se călăuzește după imaginea ambalajului ce îți fură privirea. Face alegeri greșite fără a cerceta profunzimea lucrurilor, faptele grăitoare. Alege
CE MULT CONTEAZĂ AMBALAJUL! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367884_a_369213]