492 matches
-
diferențiază între trei grupuri. Primul care consideră Rusia "o Europa imperfecta, o Europa mai bună sau o altă Europa" în funcție de elementul pe care se accentuează fie el gradul de dezvoltare, fie valori mai bine conservate sau specificitatea dată de moștenirea bizantina. Această direcție se raportează strict la ideea că "Rusia și Europa aparțin aceleiași familii." Pe de altă parte, apropierea de Asia, ortodoxismul că o diferențiere față de catolicismul european, influența tătara, întinderile siberiene sunt trăsături susținute de al doilea grup. În
by Paula Daniela Gânga [Corola-publishinghouse/Science/1034_a_2542]
-
imaginativă operează cel mai puternic, impunând umanului propriile sale structuri. (90) Important pentru fundamentul argumentativ al cercetării de față este și faptul că la Plotin se regăsește una din rădăcinile gândirii creștine reflectate fidel de oíkonomía bizantină (gestiunea umanității convertite și a distribuirii imaginii sacre), precum și de imaginarul medieval în ansamblu: finalitatea tuturor lucrurilor trebuie să fie regăsirea unității primare, condiția perfecțiunii originare. Acțiunea de a imagina, imaginația și implicit imaginarul pot fi socotite modalități de recuperare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relevante și cu o puternică valoare simbolică: efigia lui Chistos este montată pe poarta centrală a palatului imperial, dovadă incontestabilă a deciziei autocratului de a recunoaște și de a proteja religia creștină; deasupra chipului christic, este așezată crucea (numită ulterior) "bizantină", un semn al relației dintre împăratul însuși și divinitate, dat fiind visul său premonitoriu din noaptea de dinaintea înfruntării armate de la Pons Milvius, Roma. Se adaugă hotărârea ca fiecare emisie monetară să reconfirme iconografic puterea delegată a autocratului, chiar de către Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Europe College, 2001. Guțu, Gh. Dicționar latin-român. București: Humanitas, 2003. Guyon, Gérard. Le choix du royaume. La conscience politique chrétienne de la cité (Ier - IVe siècle). Genève: Ad Solem, 2008. Kraut, Richard. Aristotle. Oxford: Oxford UP, 2002. Impellizzeri, Salvatore. La letteratura bizantina da Costantin a Fozio. Milano: Accademia/Rizzoli, 1993. Jaeger, Werner. Early Christianity and Greek Paideia. Harvard: Harvard UP, 1961. ---. La naissance de la théologie. Essai sur les présocratiques. Paris: Cerf, 1966. [1936] ---. Paideia. The ideals of Greek Culture. Oxford: Oxford UP
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
politica la începuturile evului mediu european. București: EUB, 2001. Maltese, Enrico Valdo. Dimensioni bizantine. Donne, angeli e demoni nel Medioevo greco. Torino: Paravia, 1995. ---, Umberto Albini (a cura di). Bisanzio nella sua letteratura. Milano: Garzanti, 2004. Maffei, Fernanda. L'arte bizantina nell'éta di Giustiniano. Firenze: Giunti, 1988. Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Roma-Bari: Laterza, 1998. [1980] Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981. ---. Des pouvoirs de l'image. Gloses. Paris: Seuil, 1993. Matsoukas, Nikolaos. Istoria filosofiei bizantine. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Dimensioni bizantine. Donne, angeli e demoni nel Medioevo greco. Torino: Paravia, 1995. ---, Umberto Albini (a cura di). Bisanzio nella sua letteratura. Milano: Garzanti, 2004. Maffei, Fernanda. L'arte bizantina nell'éta di Giustiniano. Firenze: Giunti, 1988. Mango, Cyril. La civiltà bizantina. Roma-Bari: Laterza, 1998. [1980] Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981. ---. Des pouvoirs de l'image. Gloses. Paris: Seuil, 1993. Matsoukas, Nikolaos. Istoria filosofiei bizantine. Cu o anexă despre scolasticismul Evului Mediu. București: Ed. Bizantină, 2003. [1981] Mazilu
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Cyril. La civiltà bizantina. Roma-Bari: Laterza, 1998. [1980] Marin, Louis. Le portrait du roi. Paris: Minuit, 1981. ---. Des pouvoirs de l'image. Gloses. Paris: Seuil, 1993. Matsoukas, Nikolaos. Istoria filosofiei bizantine. Cu o anexă despre scolasticismul Evului Mediu. București: Ed. Bizantină, 2003. [1981] Mazilu, Dan-Horia. Recitind literatura română veche. București: Ed. Universității din București. Vol. I. 1992. Mesina, Laura. "Războiul celor două Rome. Imaginea puterii: scriitură și spațiu urban, sub privirile a patru scriitori". Orașul și literatura. Coord. Dumitru Chioaru. București
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
3 vol. ---. Memoria, istoria, uitarea. Trad. Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik. Timișoara: Amarcord, 2001. [2000] Rist. J. M. Stoic Philosophy. Cambridge: Cambridge UP, 1969. Rizzeiro, Laura. "Plotin et la notion d'"imagination"". Lorries et Rizzeiro. 79-103. Runciman, Steven. La teocrazia bizantina. Firenze: Sansoni, 1988. [1977] ---. Le schisme d'Orient. La papauté et les Églises d'Orient XIe et XIIe siècles. Paris: Les Belles Lettres, 2005. [1955] Santoto, Rodo. Palermo. La "Martorana" e San Cataldo. Palermo: Arnone, 2005. Skinner, Quentin. Les fondements
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
operato l'adattamento del pensiero storico pagano alla nuova realtà data dalla vittoria del cristianesimo, creando la storia ecclesiastica, e ha posto I fondamenti di una teologia politica cristiana, derivata da quella pagana, che fu alla base dell'ideologia imperiale bizantina. (61). Vezi și 11-71. 42 Înaintea lui Platon, Xenofan (B XXIII, în Filosofia greacă până la Platon. Vol. I, partea II) și Anaximandru (comentat în Jaeger, La naissance de la théologie 38) criticaseră antropomorfizarea divinului, impunând astfel o viziune teologică negativă. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care, în fond, nu a atins decât marginal problema, scriitorii africani intervin cu toții în mod activ în controversa celor Trei Capitole: într-adevăr, dacă Fulgențiu era încă un scriitor din Africa vandală, scriitorii ce i-au urmat trăiesc în Africa bizantină și se orientează în mod predominant spre Constantinopol și spre chestiunile politice și mai ales religioase care erau dezbătute acolo. Și Facundus, episcop de Hermiane în civilizata provincie Bizacena, s-a ocupat de problema celor Trei Capitole, însă a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se poate spune că limba greacă dispare cu totul din cultură. a) Viața lui Cassiodor Emblematică pentru aceste vremuri schimbătoare este figura lui Cassiodor care a trăit foarte mult și a apucat atât epoca lui Teodoric cât și pe cea bizantină și pe cea longobardă. Născut într-o familie nobilă în 485 la Squillace, în Calabria de azi, Flavius Magnus Aurelius Cassiodorus, după ce a prezentat cu mare succes un panegiric al lui Teodoric în jurul anului 507, și-a început cariera în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care avea să fie urmată curând de o lungă perioadă de decadență culturală. Perioada lui Justinian n-a fost, așa cum își dorise el, începutul unei noi ere, ci sfârșitul unei mari epoci ajunse la apus” (G. Ostrogorsky, Storia dell’impero bizantino /1963/, trad. it. Einaudi, Torino 1993 /retip./, pp. 67-68). Și Charles Moeller a văzut în triumful florilegiilor și al dialecticii (care permitea teologilor să pună de acord textele Sfinților Părinți pe baza unui sistem de definiții necunoscute acestora) trăsăturile care
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
the Christian Empire, Mowbrays, London-Oxford 1966; J. Binns, Ascetics and Ambassadors of Christ. The Monasteries of Palestine, 314-631, OUP, Oxford 1994; L. Perrone, I monaci e gli „altri”. Il monachesimo come fattore d’interazione reliogiosa nella Terra Santa di epoca bizantina, Aug. 35 (1995 = Studi sul cristianesimo antico e moderno in onore di Maria Grazia Mara), 729-761. - În privința dezbaterilor cristologice, fundamental este A. Grillmeier, Jesus der Christus im Glauben der Kirche, Herder, Freiburg i. B., 1979 și sq. (intenționează să ajungă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
spiritualității acesteia. Așadar, cititorul va trebui să înțeleagă că noi nu vom putea face decât câteva referiri la originile sale și la răspândirea sa inițială pentru că această problematică - extrem de complexă - e legată mai ales de literatura siriană și de cea bizantină și nu atât de istoria liturghiei. Din nefericire, detaliile evoluției imnului, de la originile sale până la epoca de mare înflorire care începe cu secolul al nouălea, în cea mai mare parte nu ne sunt cunoscute. De obicei, cercetătorii împart în trei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Apost. Vaticana, Città del Vaticano, 1967; K. Mitsakis, The Language of Romanos the Melodist, Beck, München, 1967; J. Grosdidier de Matons, Romanos le Mélode et les origines de la poésie religieuse à Byzance, Beauchesne, Paris, 1977; K.A. Trypanis, La poesia bizantina. Dalla fondazione di Constantinopoli alla fine della Turcocrazia, Prefață de F. Montanari, ed. ital. sub îngrijirea lui L.M. Raffaelli, Guerini e associati, Milano, 1990. Capitolul XX Istoriografia creștină greacă Cei mai importanți istorici greci din secolul al cincilea reiau în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tarda antichità, Actele Colocviului ținut la Erice (3-8 XII 1978)..., Centro di Studi Umanistici, Messina, 1980, pp. 335-389; L. Cracco Ruggini, Universalità e campanilismo, centro e periferia, città e deserto nelle Storie Ecclesiastiche, ibidem, pp. 159-194; idem, Pubblicistica e storiografia bizantine di fronte alla crisi dell’impero romano (A proposito di un libro recente), „Athenaeum” 51 (1973) 146-183. 1. Filostorgios În plină controversă ariană ne poartă istoricul Filostorgios care a participat la dezbatere ca laic ceea ce constituie deja un motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nașterii burgheziei, o clasă socială de mijloc cu un dinamism nou, în ciuda epidemiilor și războaielor care au redus substanțial populația Europei, și prin importanța apariției orașelor medievale. Tradiția greacă s-a păstrat atât în cultura romană, cât și în cea bizantină, în ciuda dominației obscurantismului mistic. În timpul Imperiului Bizantin se realizează chiar o legătură cu culturile Orientului. Comerțul cu Orientul îndepărtat, construcția edificiilor monumentale ale Bisericii, împreună cu cruciadele și pelerinajele la locurile sfinte, au avut și un rol pozitiv. Are loc un
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cu grilaj de lemn. Cimitirul de înmormântare între „Mlenăuții din Delu și „Mlenăuții din Vale este de asemenea închis cu gard de enoriași cu lemn dat de Gh. Gh. Burghele. Catapeteasma în patru rânduri de icoane are pictura și sculptura, bizantine, bine conservate. Prin actul autentificat la Tribunalul Dorohoi sub Nr.821 din 6 dec 1910, Gh. Burghele trece biserica în stăpânirea și îngrijirea obștiei satului Mlenăuți. Parohia Mlenăuți a fost unită cu parohia Bașeu probabil datorită lipsei de preoți și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
menționat, în fine, produsele aparținând oratoriei de amvon, domeniu care trebuie să fi fost bine reprezentat, căci prelați cărturari cu posibilități de a se exersa în această direcție sunt semnalați pe parcursul întregului veac al XV-lea și mai târziu. „Lecția” bizantină care a fost deprinsă de literații români fără „mijlocitorul” sud-slav a dus la instalarea în sistemul „genurilor” literare practicate la noi a scrierii parenetice (care pe cărturarii de la sud de Dunăre nu îi interesase). După Synesios, Agapet diaconul, Vasile Macedoneanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
București, 1972; N. Lazarev, Istorija vizantijskoj zivopisi, I, Moscova, 1947; Hans-Georg Beck, Kirche und theologische Literatur im byzantinischen Reich, München, 1959; D. Fecioru și Dan Zamfirescu, Literatura bizantină și slavă în vechea cultură românească, RSL, 1963; S. Impellizzeri, La letteratura bizantina. Da Constantino agli iconoclasti, Bari, 1965; Istorija Vizantii, sub redacția lui S. D. Skazkin, I, Moscova, 1967; D. Obolensky, The Byzantine Commonwealth. Eastern Europe (500-1453), Londra, 1971; P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, îngr. Silvia Panaitescu și Dan Zamfirescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
s-a materializat în arta primitivilor italieni, în pictura lui Giotto, în operele lui Dante, ale Sfântului Dominic, Sfântului Francesco d’Assisi, ale lui Toma d’Aquino și Gioachino da Fiore. Crainic atribuie caracter de renaștere culturii (în special artei) bizantine. În concordanță cu H. Keyserling (căruia, probabil, când filosoful a trecut prin București, i-a și inspirat aserțiunea în acest sens), el imaginează posibilitatea unei resuscitări a spiritualității bizantine prin creația culturală românească, îndrumată de „Gândirea”. De vreme ce, în tot cursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Finalizează, astfel, un al doilea proiect, în care investește cu devotament și caută a comenta cu obiectivitate în marginea izvoarelor parcurse (și citate), excepție mai fantezistul preambul ce tinde, în virtutea unui exercițiu încă agreat în epocă, la mitizarea îndepărtatelor origini, bizantine, ale neamului. Textul (datat în manuscris 1787 și editat, grație lui N. Iorga, în 1902) dezvăluie, în plus, stilul evoluat al cărturarului, ce povestește dezinvolt, și tenta de spectacol narativ, învederând destinul romanesc - dramatic, alteori shakespearean - al unor „personaje” ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
Tyr, Sidon, Byblos, Ugarit). A fost patria fenicienilor, având o cultură maritimă ce a înflorit 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). Libanul a fost supus temporar, de-a lungul secolelor, autorității egiptene, asiriene, persane, seleucide, romane (63 î.e.n.), bizantine (395 e.n.), arabe (636 e.n.), cruciate (sec.XI-XIII), turce (1516-1918). În Liban a supraviețuit o importantă minoritate creștină (populația maronită), în pofida islamizării. După Primul Război Mondial, ca urmare a destrămării Imperiului Otoman, Libanul unit cu Siria a fost administrat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
propunerea, tot nominal. Istoria e mare. La începutul acestei luni, printr-o procedură incorectă în consilul facultății, manevrată de dușmanii mei în frunte cu decanul, eu am fost eliminat (și asta înseamnă pentru mulți ani). Procedura a fost atît de bizantină că foarte mulți colegi din facultate, chiar și dintre acei care n-au simpatie pentru mine, au fost indignați. Alături de decan, V. Arvinte, fanarioții care m-au lucrat (cu voturi!), este un geniu al folcloristicii, V. Adăscăliței, un recenzent de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
intactă (cu restaurări ulterioare), cea mai veche, astăzi, din București; este foarte caracteristică pentru stilul bisericilor muntene, de factură bizantină, destul de apropiate de cele sârbești (stilul moldovenesc este mai elansat și vădește și o influență gotică pe lângă structurile de bază bizantine). Curioasa istorie a palatelor dispărute — În alte capitale, ele s-au păstrat peste secole, fiind și astăzi reședințe regale sau muzee — spune multe despre instabilitatea și imprevizibilitatea evoluțiilor bucureștene și, În genere, românești. De la satul lui Bucur la Micul Paris
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]