466 matches
-
el să redevină stăpân pe viața lui, așa cum fusese atâția zeci de ani, de când se întâlniseră la Columbus, în studenție. Bărbatul ei. Bărbatul care se avânta în orice activitate, nu pentru direcția în care putea să-l poarte, ci pentru bizareria inerentă a angajamentului pur. Bărbatul care o învățase că orice viață cu care ne întâlnim este infinit de nuanțată și de neînlocuit. Du-te să-i înveți pe alții. Du-te să înveți. Câtă savoare mai vrei? Cât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu face scene. Doar la alea grase & bătrîne , spumegă!”. Aparent, D. are dreptate să fie uimit. Dar În esență, opțiunea ...doamnei de la domnul, are o logică, nu? Îi doresc lui D. Să n-o descopere... Și fiindcă tot am pomenit bizarerii erotice : sunt la București, la o repetiție a unei reprezentații În care joacă și un...pitic. Piticul pleacă repede. Impresarul lui, văzînd că Încep să fac o criză, mă sfătuiește să suspend repetiția și să mergem la o bere, să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lui Ravel le ia, de ani de zile, un...coafor, fostul soț al menajerei muzicianului ! Suma se ridică la 1,5 milioane de euro pe an! Ptiu! Și-atîția creatori autentici, mor de foame! Unde-i logica? Viața e plină de bizarerii : dacă acum 30 de ani miar fi spus cineva că voi ajunge ieșean, i-aș fi rîs În nas (eram bucureștean, și pe-atunci, credeam că a fi capitalist e ceva ; azi, am altă părere!). Dacă acum 20 de ani
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am văzut vreo cîteva sute În cursul verii și n-am cîști gat decît o rublă!”mărturisea În septembrie 1885). Dacă te apuci să calculezi cîte ore Îi rămîneau pentru scris și citit, deduci că maximum două , pe zi... Altă bizarerie : deși a rămas unul dintre marii dra maturgi ai lumii, Anton Pavlovici a cunoscut, la majoritatea premierelor textelor sale, eșecul. Era disperat, suferea teribil din cauza lipsei de receptivitate a spectatorilor, ori a superficialității practicienilor care-l jucau. După fiecare pre
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ei. Erau atât de răvășite ca ființe încât nici nu se considerau surori. Doar niște litere. Îmi imaginam desfășurarea ulterioară a acțiunii: urma să chem Poliția, s-o dau pe Mama Mare pe mâna justiției, să mă scutur de toată bizareria asta, iar ele trei urmau să fie puse undeva într-un ospiciu. Nu aveam remușcări pentru acțiunile mele ulterioare. Ceea ce se petrecea aici era o crimă. Bunică-mea nu le-a cultivat pentru contemplare, asta era clar. Le-a crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
banalelor mele preocupări literare, pe care le rezolv și într-o cămăruță. Totuși, am fost surprins acum câteva zile nu de unul, ci de două gânduri concupiscente, ceea ce pentru mine e un pic prea mult, ținând seama mai ales de bizareria lor. Mi-am dorit din toate puterile mele: 1. să plec din București pentru totdeauna; 2. să am o armă de foc pentru autoapărare. Asta după ce am fost martorul, pe stradă, al unor scene de o violență animalică, așa cum credeam
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în țeasta indianului cu cuțit, pentru fratele meu Frenc, cretinule!, indianul în sfârșit moare, rămâne nemișcat în mijlocul tundrei, va fi răzbunat, apare marele Gioe Limonadă, pe cal, cu un lasou pe care tot pare să-l învârtă, de fapt, o bizarerie optică ți-ar putea spune că Gioe se mișcă cu tot cu calul, n-are a face, Gioe îl caută pe general, generale, te voi prinde cu lasoul meu, te voi face prizonier și am să te arunc la coioți, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
venețiană și nu le-aș fi putut cere s-o acopere și pe aceea .Așa că ei îmi aduc mâncarea aici, chiar pe birou, și mă veghează în timp ce mănânc repede, grăbindu-mă să reiau firul poveștii. Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii și idei absurde. Sânt convins că fără apariția ei "în viața mea", în anii de liceu, aș fi pierdut definitiv contactul cu lumea reală. Citeam toată ziua și o mare parte din noapte, descoperind, din aproape în aproape, întregi familii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-i apar ei tot ca un cadavru. — Uite, exclamă ea, așa vom arăta când vom muri. Această bizară demonstrație m-a speriat nu numai pe mine; a speriat-o și pe ea. Mama se speriase pe sine cu propria ei bizarerie și din clipa aceea am încetat a-i mai ține companie. Din clipa aceea de-abia dacă mi-a mai vorbit - m-a ignorat total, cu siguranță din teamă de-a nu face sau spune ceva și mai trăsnit. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să se vadă În interiorul lui un clopot. Apoi sfârșea cu o cupolă mică, cu patru bolți, de care se atașa firul ținut sus de mâna dumnezeiască. Pe laturile micii cupole, cuvântul „Fa/ma”, iar deasupra cupolei o inscripție: „Collegium Fraternitas”. Bizareriile nu se sfârșeau aici, pentru că din alte două ferestre rotunde ale turnului ieșeau, În stânga un braț uriaș, disproporționat față de celelalte figuri, care ținea o spadă, ca și cum ar fi aparținut făpturii Înaripate Închise În turn, iar În dreapta o trâmbiță. Trâmbița, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
locul martiriului. Mi-au spus că printre pelerinii cei mai asidui erau și cei de la Picatrix, un cenaclu de studii misteriosofice, care publică o revistă ce se cheamă - apreciază, te rog, fantezia - Picatrix. Știi că nutresc curiozitate pentru astfel de bizarerii, și la Milano mi-am procurat un număr din Picatrix, din care am aflat că peste câteva zile urma să se celebreze o evocare a spiritului lui Cagliostro. M-am dus și eu acolo. Pereții erau tapetați cu stindarde pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
demonice, acolo, pe fond auriu.” „N-aș vrea să exagerez. Aceasta e miraculoasa aventură a metalelor. Ciudățeniile sunt bine venite numai dacă se potrivesc contextului”. „Miraculoasa aventură a metalelor trebuie să fie mai Întâi istoria erorilor ei. Punem o frumoasă bizarerie și, pe urmă, În didascalia Însoțitoare, spunem că e falsă. Până una-alta, e acolo, cititorul se dă În vânt, pentru că vede că și marii oameni băteau câmpii, ca și el”. Povestii o experiență ciudată pe care o avusesem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreun superior pe coridor. Din nefericire, n-a făcut-o și dosarul i-a rămas fără pată. În cele din urmă, a fost numit adjunct al unuia dintre cele mai mari state Rajput. Spre dezamăgirea puterii, Maharajahul avea aplecare spre bizareriile sexuale și apăruseră împotriva sa câteva acuzații de viol. Privett-Clampe s-a trezit în scurt timp implicat în detalii privind viața personală a Maharajahului, cu o distribuție formată din dansatoare de tangou argentinian, câinii Borzoi și un oarecare producător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spus că pe cei de la cadre îi cunosc foarte bine, deci nu poate fi de acolo. Mi-a arătat o legitimație și m-a luat la Securitate, unde m-a ținut de vorbă până seara, întrebându-mă tot felul de bizarerii. Pe moment nu m-am mai gândit la Blaga, ci la alte păcate ale mele, că, slavă domnului, numai să vrei și găsești la oricine destule. Ce-i drept, le vorbisem tot timpul colegilor despre Blaga. Le spuneam mereu: „Măi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
privit de către ceilalți oameni un ins care se scoală dimineața, citește Scânteia, vrea să ajute oamenii să treacă strada, mai ales când ei nu vor, care se simte „ideologizat” la maximum, care respectă absolut toate „indicațiile”? Ar fi, cred, o bizarerie umană. Într-o lume cum este a noastră, dacă le respecți pe toate acestea, riști să apari ca un personaj absolut straniu, căzut din lună. C.Ș.: Îi consideri pe comuniști niște învingători în România? A.B.: Păi, sunt învingători
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
până acum, formează o parte intrinsecă a corpusurilor borgesian și bioycasarian, În general ignorată nu numai de copleșitoarea majoritate a cititorilor, ci chiar și de mulți dintre cei mai importanți exegeți ai celor doi. Una dintre principalele cauze ale acestei bizarerii, care condamnă la o nedreaptă marginalizare această parte a operei lor, savuroasă nu numai prin limbaj, a fost Însăși atitudinea celor doi. Ei au publicat pentru Întâia oară povestirile „la patru mâini“ În cel mai mare secret și fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
carte sau de meserie trebuia însoțită de pumni cumpliți după ceafă și picioare îndesate în spate. Ceea ce pasionează un elev în școală și e revelator pentru înzestrarea pe care o demonstrează el mai târziu, e un simplu accident, alteori o bizarerie. În școala primară, la cererea de asemenea ciudată a celui de-al doilea învățător al meu, domnul Georgescu din Balaci (pe primul despre care am vorbit mai înainte îl chema Ionel Teodorescu și era originar din sat), am scris vreo
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
memorie, ale lui Rabelais. Când au apărut, și după aceea, cu o ciudată pudibonderie înscorțoșată de tâmpenie, au fost ocolite de comentariile critice sau pe nedrept diminuate în importanță, zbenguielile și scamatoriile ortografice luându-se în derâdere, privite ca o bizarerie trilulilistică a autorului tumultuostaltic, dornic de a se elibera, de a respira vocala și consoana cu paișpe plămâni deodată, de a spune pe șleau socoteala plus daravela, de a se debarasa de pruderii inutile-n catifeaua frazei reiate hăisa, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
puternică, rațională, stoică în renunțările ei) își respectă legământul de a o aștepta cinci ani pe femeia visurilor lui: o Domniță absentă din cadrul epic, dar mereu prezentă în inima și gândurile protagonistului. Pe acest fond încordat-afectiv, luminat abia spre sfârșit, bizareria comportamentului său capătă o posibilă explicație. Răceala lui Andrei nu este o carență psihologică sau morală, eroul nu apare ca un „castrat“ afectiv incapabil să observe și să primească efluviile de dragoste ce-și caută, în zadar, destinatarul. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
viziunilor, în schimbul dintre a vedea și a fi văzut, o experiență a posesiunii și a identificării. „Dacă se uită în ochii stranii ai măștii, omul nu va mai putea să se vadă așa cum se văzuse până atunci. În contact cu bizareria, el trăiește sentimentul propriei bizarerii”3. În centrul acestei experiențe se înscriu concomitent revelația și teama de a se afla față în față cu masca zeului sau cu aceea a morții. Situațiile caracterizate printr-o confruntare frontală, arată Françoise Frontisi-Ducroux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
și a fi văzut, o experiență a posesiunii și a identificării. „Dacă se uită în ochii stranii ai măștii, omul nu va mai putea să se vadă așa cum se văzuse până atunci. În contact cu bizareria, el trăiește sentimentul propriei bizarerii”3. În centrul acestei experiențe se înscriu concomitent revelația și teama de a se afla față în față cu masca zeului sau cu aceea a morții. Situațiile caracterizate printr-o confruntare frontală, arată Françoise Frontisi-Ducroux, sunt cele în care individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care ați putut să-l vedeți de-adevăratelea șs. n.ț. Fantoma e, așadar, nu numai o închipuire, ci și un soi de realitate care poate fi văzută. Iată de ce waki își dăduse seama încă de la început că o anume bizarerie, ceva greu de definit, îi clătinase convingerea că are de-a face cu o ființă reală. Firește, teatrul no trimite neîncetat la ideea unui shite „imaginar”, „vizitator” nocturn al viselor lui waki: „vedenia ce ți-a apărut în vis”... După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vede, va fi interpretată de mamă ca rod al unui delir provocat de cumplita suferință a fiului ei). Pentru Macbeth însă spectrul este altceva: un duh în stare să îngrozească zeii și care îl îndeamnă la o veritabilă reflecție asupra bizareriilor istoriei. Căci: S-au mai făcut și-n vechi vărsări de sânge, Nainte ca dreptatea omenească Să curețe-un stat pașnic de neghină. Și s-au mai săvârșit de-atunci omoruri, Cumplite foarte pentru-al nostru-auz. Pe-atunci un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nume, încurcătura nu are cum să nu se producă: cei doi Antipholus și cei doi Dromio, unii din Siracuza, iar ceilalți din Efes, se vor întâlni în același oraș. Ca și în Noaptea regilor, asemănarea perfectă este percepută ca o bizarerie: „which was strange, the one so likes the other”. Iar quiproquoul comic, bazat ca de obicei pe confuzie și pe falsă percepție, va da naștere unor răsturnări de situație și unor incertitudini în privința identității comparabile cu cele generate de amăgirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vocea ei, „o voce care vine de la celălalt capăt al lumii”. Iar fetița pe care o va naște la apusul soarelui, înainte de a-și da ultima suflare, nu este și ea, aidoma mamei sale, „o figurină de ceară”, metaforă a bizareriei unei ființe despre care nu se știe dacă e vie sau e moartă, dacă e de aici sau de altundeva? Și despre copilul din Intrusa „s-ar fi putut crede că e plămădit din ceară”. Pruncul n-a țipat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]