1,013 matches
-
și simplu venea cu niște argumente care te cuprindeau de un adevărat har. Dacă azi după ani de zile de la acel eveniment îmi amintesc de Părintele GALERIU, o fac pentru că puțini sunt acei care reușesc să captiveze oamenii cu vorbe blajine și să le aducă în suflete pace și alinare. Părinte Constantin GALERIU, odihnește-te în pace. Un suflet încă în mișcare te va păstra în memoria sa ca pe un adevărat SFÂNT. AMIN. Pentru a fi mai bine informați recomand
2003 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350725_a_352054]
-
Desfrâul încoronat ne-a sporit averea, Un foc ne încălzește cu vreasc de-nțelepciune. Cad fraze cinic, mult mai bogată-i fierea, Bântuie o lene, ură și agresiune. Ninsorile de-acasă îmi dădeau putere. Prelung îmi cad din carne suspinele blajine. Am pus în locul lor crenguțe de tăcere, Căci veste norocoasă eu cred că nu mai vine. Sunt zilele cu semne multe de-ntrebare, Iar în ochii mei uscați adânc îmi zace plânsul. Iluzii și cuvinte vin din lumea mare Și
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
Ana, era o femeie cu suflet ales. Dumitru Sinu și frații săi îi treceau zilnic pragul, iar ea îi ținea în poală și le dădea de mâncare. „Bunica era ca o sfântă”, adaugă el. Bunicul după tată, era un om blajin, căruia toți îi spuneau nenea Niculiță. El își lua în brațe nepoții și le cânta. Nenea Niculiță a stat lângă patul de moarte al mamei lui Dumitru Sinu, nora sa, și a văzut-o cât s-a zbătut înainte să
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
puține ori în această viață. Ștefanei Velisar Teodoreanu, acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga îi realiza un prețios portret literar în interiorul căruia găsim înrămate pentru veșnicie următoarele cuvinte: „O prezență ca o coardă întinsă de arc. O vibrație constant tradusă într-un suflet blajin (...).”, căreia, “ATUNCI, în câteva ceasuri, i-am descoperit sufletul de fluture și de floare rară ( ... Poate că și despre dascălul I. Chivu nu este tocmai greșit a rosti aproximativ același lucru. Momentul real când am putut desluși cu bucurie sensibilitatea
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
Inima-mi tremură ca o frunză. De astă dată am lipsit cam mult. Cât o fi trecut? O lună, două? Lacrimile-și află imediat izvorul în cuib de ochi, căutându-și calea spre bărbie. Ultima dată am fost la Paștele Blajinilor. Am fost la cimitir. Este ziua în care cei mai mulți dintre fiii satului, pentru câteva ore, cel mult o zi, se adună din toate colțurile țării pentru a-i cinsti pe cei ce s-au dus: părinți, frați, surori, bunici, unchi
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
rămas, Am plâns de supărare, că nu mai am nici glas. Mi-e inima zdrobită și, azi mă simt înfrântă; Numai tu, surioară, ești cea care mă-ascultă. Atunci când ești cu mine, nu mai îmi este greu, Căci, vorba ta blajină, m-a ajutat mereu. Chiar și din depărtare, din zori, în fapt de seară, Eu îți ascult povața, a nu știu câta oară... - Te rog, eu, surioară, la nimeni nu mai spune, Că pentru-a ta tristețe și soarele apune
ÎNCĂ MAI EŞTI FRUMOASĂ! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360336_a_361665]
-
trăznită. Dragul ei ventilator era legat cu funii de balamalele ușii, iar paletele, suportul și butoanele erau mânjite de stropii de balegă împroșcați în mișcarea rotativă. Înainte de a-și pierde cunoștința în arșița cumplită, privirea Silviei întâlni ochii vacii, imenși, blajini și recunoscători. Referință Bibliografică: VENTILATORUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1626, Anul V, 14 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
-n roua agintie-mi tremura... Cu ciripit de păsărele-a fost primită, Și deodată-i fericită, de buruiana rea Uita. Să plece spre schit,tot amâna... Și cum visa, la umbra unui fag bătrân, Că măicuța ei îi vorbea cu glas blajin... O asculta cu drag, iar bătrâna-i spunea: - Floare, băiat mai rar o să-mi găsești Ca Traian; te vrea mireasă de-l iubești.” - Dar eu lui Ion jurai credință, mamă!... Dar nu și-l mai amintea, de bună seamă. „Ce
IUBIRE, BURUIANĂ REA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360703_a_362032]
-
ei, mă-ntreb: „cum o să stau la rugă? Sau... dintre cei de față, care va fi mai slugă?” Însă, toți, deodată privesc în continuare, La bunul meu Iisus, ce șade în picioare Și-l întreabă pe Petre, cu șoapta Lui blajină: Nu vrei să fii tu slugă? Petre mi-l ia de mână; - Nu înțeleg de ce ? Și, scoate un suspin. Iisuse, astăzi, nu! Mai bine mă abțin... Apoi și-ndreaptă pașii la unul dintre ei Și, fără-a sta pe gânduri
CINA CEA DE TAINĂ DE GEORGETA NEDELCU de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360752_a_362081]
-
în locul lui și tinand-o de mână îi fredona cântecul pe care il auzise în vis...Din cauza oboselii adormii lângă Radella și se trezi seară cu o mână mangaindui-i părul. -Nu-mi vine să cred! Radella,cum te simți? Doica zâmbea blajin,cu ochii mari,căprui și umezi. -Mai bine,draga mea.Ai adormit lângă mine,dar nu am vrut să te trezesc.A venit Aongus și a pus un așternut pe tine. -Cât mă bucur! Știam că o să te faci bine
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
facă rachiu - tatăl murise - și se atârnară de povestea vieții Cătălinii lui Muie, nașa cum îi zicea el, care locuia în casa delavale de a lor, acum rămasă părăsită, cu bătătura plină de iarbă și pălămizi. Cătălina era o femeie blajină, dar a fost o ființă mult bârfită pentru comportarea ei în relațiile cu bărbații. Trăind mai mult singură a avut o existență tumultoasă, dar prea puțin cunoscută în intimitatea ei de lumea satului, fiindcă, niciodată nu s-a jeluit cuiva
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
De-al vostru drag și scump cuvînt... Rostivă-voi în veci iubirea Care prin dragoste s-a stins, În anii mei de tinerețe Am învățat ce înseamnă plîns. Sunteți acele păsări din înalt Care ne prevestesc a primăvară, A suflet cald,blajin, curat A tine Tată și tu Mamă. Și de ar fi să mă înalț La culmile de voi atinse, Mi-e frică să nu cad în jos Căci nu am urme printre vise... Purta-voi numele cel scump Cu faimă
ANII MEI DE TINEREȚE de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360201_a_361530]
-
să ajungă cetățean de seamă al acestei mândre urbe, să fie slăvit de norodul de rând al țării. Celalalt frate, cel mic, Artemios, avea o cu totul altă fire. Pentru el, cetățile mărețe nu aveau mare însemnătate. Avea o fire blajină, visătoare. Scruta zările, marea, cu pescărușii jucându-se deasupra valurilor. Admira norii cum trec maiestuos pe bolta albastră a cerului. Admira pajiștile înverzite din preajma orașului, livezile roditoare, colinele înflorite, ale căror umbre se reflectau în verdele valurilor mării. Asculta adierea
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
rămăseseră doar vreo doi inși în preajma omului care vorbise. A doua zi, chiar și Artemios fusese cel care a mai rămas după cuvântarea străinului, să-l întrebe ce însemnau unele discuții la care asistase și el. Văzând dispoziția acestui tânăr blajin, misionarul Theodoros, cel venit în Milet, trimis ca misionar din Antiohia, era foarte bucuros să mai stea de vorbă cu tinerelul cel atât de doritor de a discuta probleme de o așa mare însemnătate, cum ar fi viața și moartea
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
Orestes, nu-l reușiră să-l mângâie cu nimic, căci prea mare, prea dureroasă era rana dobândită de fiul lor în zilele de abia trecute! Și nu-i mai tihneau nici mâncarea aleasă, gătită de milostiva sa mamă, nici boii blajini de la plug ai tatălui, și nici vitele grase de pe pajiștea natală. Avea o rană de moarte în sufletul său! Într-o seară, Orestes ieși din casă, pe întuneric, spre marginea poienii, să privească constelațiile de pe cer, ce se roteau încet
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
las deoparte nevoile rapace, să fug pănă la mama că doru-n pieptu-i toarce. Să o ajut la toate, că este prea bătrână, să simt cornița ierbii, curtea să i-o fac plină cu flori, cu dulci speranțe și vorbă mai blajină, cu-mbrățișari duioase... s-ating Sfânta Lumină. În Noaptea Învierii, iertare-aș vrea să-i cer, prea am lăsat-o-n grija Preabunului din cer și m-am grăbit s-ajung pe-al lumii lăvicer, dar soarele-i prea sus; se
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]
-
Din toate cele pe care le-am trăit pe lume Îmi amintesc prea bine de un om și-un câine, La capătul de stradă într-o căsoaie mare Se pripăși un câine bolnav și dornic de-alinare. Nu ochii lui blajini ce parcă îmi vorbeau Făcură inima să-mi bată ci, el făcu să vreau, Să îmi doresc cumplit și-nfrigurat Să cred că este câinele de mine căutat. Stăpânul lui, un om vânjos, notoriu bețivan Dormea tot timpul pe strada sau
MAI, CAINE! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359177_a_360506]
-
i le dezghețe, mama-i punea pe ele foi de varză murată. El avea ochii verzi, privirea blândă; ai ei erau zglobii, de topaz auriu, uneori melancolici, alteori scrutători. Îi urmăresc acum conturul obrazului puțin scofâlcit, mângâindu-l; și zâmbetul blajin, și râsul departe-n oglindă, în timp ce-i spune mamei: "Privește-o!E ca un lujer." Și inima i se umflă de mândrie. Ascultați-i glasul ce fascinează, și antrenează mulțimea, glasul ce răsună la adunări și-n săli de tribunal
BARCA PE VALURI( SAU AMINTIRI ÎNVOLBURATE) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340330_a_341659]
-
activ, având oportunitatea de a interacționa cu mii de oameni în timpul strângerii de semnături. Am avut posibilitatea să iau pulsul societății chiar în mijlocul acțiunii, nu din statistici și pronosticuri. În tot acest timp se strecura în mintea mea o îndoială blajină, cum că ar trebui poate să fie alții în locul meu pe listele USR, alții mai vrednici. Nu aș putea să spun cu exactitate cât a durat acest sentiment. Era oricum destul de paradoxal. Atunci când mi-am depus candidatura nu am avut
sufăr de „sindromul impostorului” () [Corola-blog/BlogPost/338802_a_340131]
-
filmul celălalt teatrem dinulescian * îmi cerusei carapacea rarița grătăruită de-o paranoia crăpată modelelor haplea gândac refuzându-și compania ce vă țistuiți clopoței n-ai scoate ochii leului de pluș cum nu te-ar hipnotiza beculețele oarece comando în scris blajine bulevardisme de nu și țigănești erai curioasă de societate dumnezeirea morților peste viețile rămașilor liniște în pași de îngheț zburate florile de piatră la greul sărbătorilor Alexis Carell mi-e prieten de când în Waikiki călire sans aleluion (2010) ------------------------------ George ANCA
POSTHIND (1) – SCRISUL ÎN SINE (POEME) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340072_a_341401]
-
dar unei femei bătrâne,/ Care cântă în strana de demult./(...)/ Și parcă în viața ei nu a primit/Un dar mai scump” („Darul”). Marele dar, cel mai puțin costisitor și cel mai valoros, este însă vorba bună, cuvantul blând, mângâietor, blajin, așezat. El este la îndemâna tuturor și delimitează calea împăcării cu lumea și cu sine: „De n-ai nimic de dat, în rai,/Nimic, sub soare, și sub luna,/ Un singur lucru să mai dai:/O vorbă bună!/ De totul e
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
său liric, de o deschidere generoasă, oferă principiile și normele fundamentale ale creației baciene. De aceea, cred că poate fi considerată „ars poetica” volumului despre care vorbim. Nu întâmplător poezia este reluată și pe ultima copertă, așezată semnificativ sub privirile blajine din fotografia tânărului autor. George Baciu continuă mesajul liric tot sub masca metaforei, zornăindu-și „tăcerea în clopotnița buzelor” pentru a defini iubirea (sau iubita, care poate fi chiar poezia...) în mod surprinzător: „Ea era părul de lângă fereastra lumii mele
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
saruta-ma pe pleoape Dar lasă-mă să plâng, că n-am mai plâns demult. Ce poate fi mai tandru, măi nobil, mai frumos, Cănd simt că simți la fel, nu trebuie să vorbești. Zăresc o lăcrimioara în ochiul tău blajin. Spune-mi, tu de ce plângi? pentru că te iubesc! Referință Bibliografica: Lacrimi de fericire / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anișoara Gurău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
LACRIMI DE FERICIRE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341059_a_342388]
-
ne vom lua rămas bun! - Plecați în pețit? - întrebă naiv unul din căpitanii mai tineri căruia abia îi mijise mustăcioara. - Așa-i! - rosti principele cu un zâmbet de satisfacție pe buze. Mă voi duce la iubita mea! Plec la ființa blajină care v-a ocrotit ca pe proprii săi copii, la răposata principesă! Locul meu este lângă ea în împărăția liniștii și păcii eterne. În acea Împărăție voi scăpa de griji, de năvălitori, de pizma fratelui meu. De acolo, de sus
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
care omenirea este egală, frumoasă și în floarea vârstei?... Când vă vine rândul vă voi primi cu alai îngeresc în Împărăția Cerurilor unde toți, indiferent de gradul de nobilime, avem același stăpân, pe Bunul Dumnezeu cu Grădinile Raiului... Acest bărbat blajin cu supușii săi, dar aprig cu dușmanul și trădătorii, își păstră demnitatea și în ultimele clipe ale vieții sale și primi moartea cu fruntea sus ca pe o cunună de lauri. Se ridică în picioare cu pocalul de aur în
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]