1,034 matches
-
studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care ține în cazul oricărui student. Ca și chestia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lume. Era o femeie frumoasă, înaltă, puternică. „Vede în el o permanentă provocare, își spuse Gabriel, vede viața alături de el ca pe o luptă, și crede că asta înseamnă iubire. George ar fi trebuit să se însoare cu o fată blajină, supusă, nu cu femeia asta de o ridicolă noblețe. Și, își spuse în continuare Gabriel, asta-i cea mai intimă conversație pe care am avut-o vreodată cu Stella.“ — Ar trebui să pleci pentru un timp, să-ți iei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
neliniștiți. Avea un nas cam lung și un păr blond, moale, flasc, care-i cădea mereu peste față și pe care-l îndepărta cu o smucitură a capului, iritantă pentru Alex. Expresia feței era obosită, dar unii o interpretau drept blajină și calmă. Ori de câte ori își vizita soacra, se îmbrăca în mod special. Alex era cea mai înaltă dintre toți trei, încă frumoasă, după cum spunea fiecare deși, pe măsură ce treceau anii, observația căpăta un caracter tradițional, rutinier. Avea o față ovală, un nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bătut, în formă de delfin. Adolescența și-o petrecuse la Bruxelles, într-un apartament mare, întunecos, pe o stradă respectabilă și mohorâtă, nu departe de Avenue Louise, cu platani tunși și clădiri înguste și ascuțite, din cărămidă galbenă. Frumoasa și blajina lui mamă îmbătrânise. Arhitectul belgian și soția lui decedaseră. Emma, pentru care existau vagi planuri de a fi trimis să urmeze la Colegiul Trinity, refuză să se întoarcă în patrie. Îi plăcea Bruxelles, nu părțile lui vechi și mărețe, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
des, spuneau cei care gândeau că doctorul era mai atașat de lumina naturală a științei decât de iluminările pogorâte din ceruri. Nesta Wiggins fusese recrutată doar cu câțiva ani în urmă și abandonase credința catolică a părinților ei pentru riturile blajine ale quakerilor. Îi prețuia pe „Prieteni“ pentru că erau activi în operele de binefacere din Ennistone și îl stima, cu precădere, pe William Eastcote. Peter Blackett, ai cărui părinți erau „umaniști“ venea aici din curiozitate și din admirație pentru Nesta. Nesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dichisit, cu ochi strălucitori și o cravată verde. Lui Emma nu-i plăcea tabloul. Fotografia aflată în camera mamei, îl înfățișa pe tatăl lui în vârstă, mai melancolic, timid și neîncrezător, cu o mustață moale, pleoștită, și o expresie de blajină și inteligentă nedumerire. Ambii săi părinți aveau un aer „desuet“. Taică-su arăta ca un ofițer din primul război mondial, iar mama lui ca o vedetă de pe vremea filmului mut. Avea părul blond, ondulat și pufos, tuns scurt, un nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda din Ninive, cu fruntea de o netezime zeiască și cu ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vocea împotriva mea, până în ultima clipă. (Iar atunci, desigur, din gura ei ieșiseră doar critici.) Dar după ce am luat-o fiecare pe drumul ei, am ajuns să-mi dau seama că fusese ceva agresiv în mod subtil în îngăduința ei blajină. Există, îmi dau seama acum, un fel de tiranie a persoanelor supuse - acele persoane care dau din cap și privesc liniștite cum tu faci spume la gură și circ și ridici vocea prea sus și în general te faci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
În practicarea ei efectivă. E vorba de lumea noastră românească În acest Început de veac și mileniu. Cumva o lume de după Apocalipsă. VASILE DAN, Un „roman cu Îngeri și moldoveni“, Revista Familia, noiembrie-decembrie 2004 În romanul lui Cimpoeșu, Dumnezeu este blajin și indulgent, mai Închide ochii, mai lasă de la el, vorba unui personaj, Dumnezeul românilor dă totul și nu cere nimic. MANUELA GOLEA, În ziarul Ziua, 27 iunie 2001 Dezlănțuit parodic și deopotrivă tandru, fără nimic sfînt, Însă mereu Înfiorat de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu-i Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un tărîm de lumină, alături de Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii și, Înainte de a-l lăsa jos, pastorul a ținut să aducă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a trimis pe cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis... Dar mă opresc aici. O listă separată cu bunuri distruse va fi Întocmită de blajina mea mamă și anexată documentului de față. Vă salut cu respect și vă mulțumesc anticipat. Semnat: prof. Marin Foiște, om de cultură și artă.” Ăi de la Armată și Miliție trebuie că și-au sucit nițel mințile cu declarația oficială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ales pricepuseră că se apropia de moarte, pentru că le spusese niște lucruri de care ei Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu scârbele naziste, luptase Împotriva blajinilor frați ruși. O asemenea mărturisire Îngrozitoare Îi Întărise pe băieți În credința că eroul patriei se apropia de moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea moartea lângă el: zece ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape rupându-și sufletul, În doar câteva minute se hotărâse să renunțe la acea iubire. Într-o seară neagră de iarnă mocirloasă, după ce, din pricina Întreruperii electricității, exersaseră acordurile la lumina lumânării Într-una dintre odăile Închiriate ale profesorului de muzică blajin, tânăr și mustăcios, ea Îi spusese așa, ca din Întâmplare, că-i era frică de nu mai putea de câinii care, pe Întuneric, săreau gardurile curților unde ziua stătuseră adăpostiți și puneau stăpânire pe uliță, iar Ectoraș se simțise fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că Biserica creștină a condamnat bogăția și a lăudat omul sărac. ,,Un lucru cu siguranță este clar și nici o interpretare meșteșugită nu-l poate întuneca. Cuvintele lui Isus sunt pline de resentiment împotriva celor bogați și apostolii nu sunt mai blajini în aceastăprivință. Omul bogat este condamnat pentru că este bogat, cerșetorul este lăudat pentru că este sărac". Socialismul. O analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 265. 45 Paul Johnson, O istorie a evreilor, Editura Hasefer, București, 2012, p. 142. 46
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
suflet pentru sufletGh. Bălăceanu, Ed. Pim, Iași, 2005, pag. 86 - 88. „Simplă, directă și nonconformistă, așa cum o caracteriza odată Aurel Leon, Lucia Julean obligă culoarea să o ajute a evoca imagini din copilărie, în care spațiile largi, tușa moale și blajină trădând o sensibilitate reținută, comunică obiectelor din naturile sale o stare de echilibru robust bazat pe respectul materiei, a cărei consistență o obsedează. Situându-se undeva între arta naivă și cea elaborată, ea înlocuiește bucolicul cu o viziune robustă, exacerbând
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
tradițională. Poetul se autodefinește, în acest sens, memorabil: „Eu am crescut cu macii și strugurii pe câmp/ Și mai păstrez, ca iarba, și-acum, sub pleoape, rouă,/ Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage,/ Pe-aicea și-au păscut cirezile blajine”. Patetic în acest credo, el cântă, în celelalte versuri, în tonuri variate, adesea epitalamice, „câmpul, livada, codrul sur, podgoriile”, volumul fiind în egală măsură o culegere de „bucolice” și o „carte a nunții”, o „cântare a cântărilor” cu figurație autohtonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
regiune, dublată de o experiență social-pedagogică, pentru determinarea metodelor de activare la sate”. Articolul acesta, publicat în Însemnări ieșene, 8/1936 și reprodus de Ilie Popescu-Teiușan în Almanahul școlii și al familiei (Craiova, 1936), poartă un titlu deosebit de sugestiv: „Paștile blajinilor sau găocile de ouă ale profesorului Eugen Neculau de la Ungureni” (Sadoveanu, 1967, pp. 37-42). Ce sunt aceste „găoci de ouă”? Sunt visurile unui cărturar care, „lucru rar, nu e un dezertor dintre ai săi”, nu s-a „îndulcit la pânea
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fericit: tânărul este convins de justețea celor auzite, iar femeia se metamorfozează sub impulsul iubirii. Ultimele versuri, conclusive, exprimă direct, reiterând, într-un limbaj neaoș, dezinvolt și comic, concepția de viață a târgoveței: „...O, Doamne, adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar pe ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și să dobândească o personalitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Filimon, I. C. Fundescu, N. I. Dumitrașcu sau N. D. Popescu, toți cu frumoase, expresive variante la Fata din dafin), va izbuti notabile remake-uri, recuperând embleme, măști (extrem de „productivă” cea a cheleșului), integrând surse, triind motive, diverse ca factură și tipologie. Umorul blajin reanimă, în fine, în Mici povestiri despre oameni mari (1981), anecdotica instructiv-cordială, verva păstoasă, duhul boem și destins al unui București de odinioară: lume pestriță, cafenele, simigerii (a lui „Kir Sotir”, „la Agop”, în Calea Moșilor), instituții cu faimă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
universul comunist (...) poveste în care memoria mitică proliferează în mod natural în vecinătatea zdrobitoare a Rațiunii istorice"378 și, pe care am putea să o subintitulăm folosind cuvintele unui personaj al ei, "o nouă mitologie" - aduce cu sine oamenii vechi: blajinii și uriașii, reînvie mitologia comorilor și a mătrăgunei. Proza este, de asemenea, o rememorare a vârstei de aur, în care gesturi obișnuite (trasul cu arcul, explorarea unei pivnițe vechi) se metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ardeau o mie de făclii"458 fusese, cu două sute de ani mai devreme, centrul obsesiilor chinuitoare ale boierului Iorgu Calomfir, soțul Arghirei, care, tot căutând un leac pentru miopia Arghirei, ajunge să fie stăpânit de dorința de a cunoaște lumea blajinilor, imagine subterană a începutului unei noi vieți acolo unde duc cărările morții 459: "Or, Iorgu își făcuse părerea că credința aceasta ascunde un adevăr cutremurător și că cine izbutește să-i înțeleagă tâlcul nu numai că află pe unde se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unei noi vieți acolo unde duc cărările morții 459: "Or, Iorgu își făcuse părerea că credința aceasta ascunde un adevăr cutremurător și că cine izbutește să-i înțeleagă tâlcul nu numai că află pe unde se poate coborî în lumea Blajinilor, dar înțelege în același timp toate celelalte taine pe care Biserica nu are îngăduința să le dezvăluie"460. În mitologia românească, blajinii sau rohmanii (rugmanii, rocmanii, răgmanii) sunt locuitorii lumii de sub pământ, după alte variante, dincolo de fața pământului nostru 461
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că cine izbutește să-i înțeleagă tâlcul nu numai că află pe unde se poate coborî în lumea Blajinilor, dar înțelege în același timp toate celelalte taine pe care Biserica nu are îngăduința să le dezvăluie"460. În mitologia românească, blajinii sau rohmanii (rugmanii, rocmanii, răgmanii) sunt locuitorii lumii de sub pământ, după alte variante, dincolo de fața pământului nostru 461 (sub fundul mării sau la capătul pământului 462), aproape de poarta raiului, sau "la hotarul dintre lumea de aici și lumea de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Apei Sâmbetei, la vărsarea acesteia în Sorbul Pământului"463. (Așa cum există mai multe ceruri suprapuse, există și mai multe pământuri: sub lumea rohmanilor se află "dușmanii, un fel de oameni cu "cap de porc, pântecele mare și îmbrăcați ca domnii""). Blajinii au rămas sub pământ din vremea în care Moise "a deschis" marea (de aceea, unele credințe echivalează Apa Sâmbetei cu "Marea Roșă"); "când au vrut să treacă Rohmanii, marea s-a închis și ei au rămas acolo. Ei stau în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]