833 matches
-
Ca acasă, nu-i oriunde, Poți de-a dura să te dai Chiar de-n valuri ori în unde Vine-amorul cu alai. 31 decembrie 2003 VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ Ce strașnic este gândul Cu dorul de etern! Dar lutul slab, blamându-l, Îl ține subaltern. O, ce tezaur mare Ar fi oricând în noi, De clisa, prin chemare, Nu ne-ar dori ’napoi! Deși legați de humă Din leagăn la mormânt, Gândirea își asumă Eternul legământ. În goană sau în pripă
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lor nu era domolită, cu siguranță ar mai fi băut Însă Georgică Îi dezamăgi spunându-le cu părere de rău,barul era Închis. Părăsiră grădina de vară a restaurantului Lido printr’o ușă laterală. Mergeau la braț, comentând mai mult blamând pe Șeful de Șantier care o ținea zi de zi Într’o nesfârșită băutură de cele mai multe ori incomodând procesul producției. Gică Popescu aprecie. „Te rog să crezi, pentru mine constitue o adevărată enigmă. Cum e posibil ca acest om să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a pus rezervele pe seama înaltelor standarde morale ale personajului muribund din telenovelă. Dar, după câteva săptămâni, i-a devenit limpede că starea de vomă revenea de fiecare dată când primea un alt bărbat în casă. Și pentru asta l-a blamat pe Naji. Irene i-a transformat biroul de acasă într-o cameră pentru depozitarea hainelor, dădea petreceri în serile când Naji ar fi preferat să se ducă la culcare devreme, a acceptat o ședință fotografică semi-nud pentru Vanity Fair. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu se-abat de la trohei, Integrați în emistihuri, cumpătați în iambii grei! Voi sunteți aceia care-l moștenesc pe Eminescu, Lupte duc cu epigonii și-l slăvesc pe Maiorescu, Cei ce poartă plagiatul spre pedeapsa capitală, Care scuipă tabloide și blamează vorba goală! Nu voi scrieți poezie, dar ne-o corectați pe a noastră, Critici exigenți ce parcă vin din nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu ar fi ezitat să folosească această dispoziție acolo și când interesele sale ar fi dictat o astfel de intervenție în forță (doctrina Brejnev), intervenție care însă să se bucure de înțelegerea "partenerului" american sau cel puțin să nu fie blamată de către acestea. Șeful adjunct al delegației sovietice era directorul adjunct al Direcției Tratate din M.A.E. de la Moscova, un armean șiret și inteligent care, de fapt, îl "conștientiza" și pe colegul său din S.U.A., care nu dădea pe dinafară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă? Țara are nevoie de ajutorul oricărui bun român
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă fantasmă blamând contacte. Nopți Cupide, nopțile mi-au devorat dorinți, Pierdute-s clipele de doruri prea cuminți, Lacul adânc luciri tăioase ascunde, O undă lină și-n hău gându-mi pătrunde. în stuful uscat îmi stă acum tăcerea Și... în cumpănă, uitată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ceea ce vreau să spun este că trebuie să încetezi să-ți mai plângi de milă, a încheiat Josephine. Am tot dreptul să-mi plâng de milă, am spus eu chiar plângându-mi de milă. — Nu poți să-ți trăiești viața blamându-i pe alții pentru greșelile tale, mi-a răspuns Josephine cu severitate. Ești un om în toată firea. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru tine și pentru fericirea ta. Acum nu mai ești grevată de rolul pe care ți l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Randall e un tip de încredere și niciodată nu-l surprinsesem nici măcar aruncând o privire scurtă spre vreo altă femeie. Din punctul ăsta de vedere, nu semăna deloc cu foștii mei iubiți. În plus, nici pe femeie nu o puteam blama. Îmbrăcat cu un costum croit la mare artă și cu o cravată Hermes, Randall era, ca întotdeauna, mai mult decât frumos. Ei, mi-am spus singură ca să mă înveselesc, poate c-am intrat cu oiștea carierei într-un zid zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eu la ea. Nu voiam s-o las pe Vivian să mă împroaște cu noroi în fața unor oameni pe care-i respectam! Voiam să-i zic că e un bătăuș mizerabil - foarte puține persoane din încăperea aia m-ar fi blamat pentru asta. Dar apoi am lăsat ochii în jos. și am văzut că încă țineam în mână cartea tatei. — La revedere, Vivian, am spus calmă și m-am întors, îndreptându-mă spre ieșire. Făcusem câțiva pași, când am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Jessica, în caz că sună Jake. —Mulțumesc, i-a răspuns David cu un zâmbet pierit. Sper ca teoria ta să se dovedească adevărată, pentru că, dacă i s-a întâmplat ceva, n-o să mi-o iert niciodată. Fiona nu pricepea de ce David se blama singur și, în orice alte circumstanțe, ar fi încercat să-i bage mințile-n cap, dar de-acum știa răspunsurile pe care le-ar fi primit, chiar dinainte să mai rostească întrebările. În adâncul sufletului, David își spunea că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deznădejde. — Ce-a fost în capul tău? Chestia asta ne întoarce în punctul de unde am plecat. Ușor surprinsă de remarca lui, Alison s-a încruntat. —Stai puțin! Eu n-am încercat decât să ne ușurez situația. Nu poți să mă blamezi pentru asta. Femeia era conștientă că acum starea ei era una de furie, dar nu putea să se abțină. Iar cât privește faptul că ne-am fi întors în punctul de unde am plecat, așa cum văd eu lucrurile, nici măcar nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
adâncul sufletului, își dădea seama că reținerea lui Nick ținea de mai mult decât ceea ce-i spusese ei. Mai exact, ținea de posibila reacție a lui Jenny la vestea că soțul fiicei lor se însura din nou. Susan nu îl blama pe Nick pentru această stare de îngrijorare, dar spera sincer că într-una din zilele care aveau să urmeze, curând, bărbatul avea să-și ia inima-n dinți și s-o ceară de nevastă. Între timp, trebuia să suporte pretextele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai mult, n-aș putea, fiindcă știu că mama s-ar supăra foarte tare. — Am înțeles, a spus Fiona și-a zâmbit obosită. Era dezamăgită de faptul că Jake nu avea curaj să-i țină piept Belindei, dar nu-l blama pentru asta. —Ei, atunci, asta e. Măcar am început din nou să vorbim. Înseamnă că ziua de azi tot n-a fost în van. Jake a avut decența să arboreze o mină demonstrând regret. —Mulțumesc pentru masă. Fiona a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fel, Știu, vii cu mine, Când, Chiar acum, trebuie să batem fierul cât e cald, Haidem. N-au fost nici condamnați, nici judecați. Ca un fitil aprins, vestea se răspândi cu mare viteză prin toată țara, mijloacele de comunicare Îi blamară pe infami, surorile asasine, ginerele instrument al crimei, se vărsară lacrimi pentru bătrân și pentru micuțul inocent ca și cum ei ar fi fost bunicul și nepotul pe care toată lumea dorea să-i fi avut, pentru a mia oară ziare cu pretenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sau de bunic pe teritoriul străin decât un mod curat și eficient, radical ar fi un termen mai exact, de a se vedea eliberați de autenticele poveri moarte care erau muribunzii lor din casă. Mijloacele de comunicare care Înainte le blamaseră energic pe fiicele și pe ginerele bătrânului Îngropat Împreună cu nepotul, incluzând-o apoi În această dezaprobare și pe mătușa nemăritată, acuzată de complicitate și conivență, stigmatizau acum cruzimea și lipsa de patriotism a unor persoane aparent decente care, În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
schiță un zâmbet. Și totuși pe buzele lui răsfrânte nu era nici o urmă de umor. ― Sarcina comandamentului îmi pare că-ți depășește capacitățile. Dar înțeleg că stăpânirea de sine este dificilă în asemenea împrejurări. Îmi închipui că nu poți fi blamată nicicum. Încet, Ripley se ridică din fotoliu, astfel încât acesta să rămână ca o barieră între ei. Vorbele lui Ash puteau să pară liniștitoare și chiar amabile. Dar desigur nu și acțiunile lui. ― Nu este o problemă de comandament, Ash. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
n-aveau să se mai vadă ! Uneori el mai trimitea vești prin câte cineva, foarte rar, dar scrisori sau pachete, ca alții - nu ! Niciodată ! Dacă ea nu i-a purtat pică ? Nu, nici gând, madam Delcă ! Margot nu l-a blamat niciodată pentru plecare ! A stat și așa prea mult pe gânduri până s-o facă, față de ce risca aici - parc-o aud ! Margot lua totdeauna un aer nemulțumit ori de câte ori cineva îl acuza și așa închidea pe loc orice discuție... Biata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
filme ? Ei, dă-mi voie să-ți spun că aici greșești ! Păcatul este numai că aceste acte secrete nu au fost date publicității, mai totdeauna așa se întâmplă ! Așa încât totul s-a rezumat doar la zvon... Fiind zvon, cum să blamezi pe cineva numai în baza lui ? Dar mi-amintesc că acest domn Ialomițeanu nu mai era primit, după război, în casa noastră, pentru că fusese înalt funcționar și deputat sub ocupație ! Dar tot Papa povestea că, după ce guvernul și regele se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
compatibilă sau nu cu idealurile „Prietenilor“, dar îi părea rău să nu-și mai vadă vărul (în a cărui casă era rar invitată). Ținea la el și-l admira foarte mult, numai că-l cam invidia pentru avere și-l blama un pic pentru francmasonerie, care era o societate secretă, ori „Prietenii“ nu admit secrete. Și atunci, cum stătea cu propriile ei secrete? Furișă o privire spre Brian (ca întotdeauna, Gabriel ședea între soțul ei și fiul ei) și văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tanner, un coleg de la Universitatea din York, unde studia istoria. Brian McCaffrey gândea în sinea lui: „Când stau și văd câtă furie și ciudă și răutate și gelozie și invidie și dorință carnală vinovată port în mine, cum mai pot blama pe oricare altul, pentru orice ar fi?“. Cercetă cu atenție o gâză, invizibilă ca un punctuleț, care se plimba pe dosul palmei lui, o strivi cu un vârf de deget, apoi aruncă o privire îngrijorată, vinovată, în direcția lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am relatat foarte vag ce s-a întâmplat. Niciodată nu mi-a spus un cuvânt. Nu am încercat vreodată să scrutez, nici măcar să arunc o privire în adâncurile sentimentelor lui George, nu am vrut să știu ce simte, dacă mă blamează în inima lui... Poate mai puțin decât îți imaginezi tu. În ce fel mă acuza, ce proces mi-a intentat... nu, cuvintele astea nu sunt adecvate... e ceva inefabil. Și târziu lumea a început să spună că a fost vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Emmma, pe el însuși. Își scormonea creierii căutând să înțeleagă în ce fel „planul secret al lui John Robert în privința lui și a lui Hattie ajunsese de notorietate publică. Era de neconcepuț ca Hattie să fi vorbit. El era de blamat că-i dezvăluise lui Emma secretul, dar nu mai vorbise cu nimeni altcineva. Probabil că Emma, deși părea de necrezut, trăncănise. Poate că-i vorbise lui Hector Gaines cu care se împrietenise. (Și Tom era destul de gelos.) Marți dimineața sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște cursuri la care am participat lectorul ne spunea o chestie interesantă dar și adevarată. Și anume că dacă atunci când ieșim dimineața din scara blocului si incepe sa ne bată sau să ne pălmuiască un individ, nu trebuie sa-l blamăm în primul rând pe el. Ci pe noi înșine mai întâi și mai întâi. Noi am făcut ceva care a făcut sa ni se întâmple asta. E o lecțtie pe care o aveam de învațat. Dacă nu o aveam de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de realități „from the field“, pe care mi-au relatat-o Luiza Zamora și Șerban Bon ciocat, despre al căror album Lemn. Biserici din Nordul Olteniei am scris recent în cuprinsul acestei rubrici. Ei nu vor cu nici un preț să blameze preoțimea ortodoxă vâlceano-gorjeană, căreia îi acordă toate circumstanțele atenuante pentru cvasitotala inapetență la propriile valori religios-arhitectural antropologice, dar, în același timp, acceptă că, fără o campanie multimedia susținută, se va alege praful de toate frumusețile încorporate în albumul cu pricina
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]