1,008 matches
-
Dacă mă scapi de durerea asta de măsea, poți să mă legi de un stâlp și să mă biciuiești în fiecare zi. Asta, desigur, anula orice șansă, oricât de slabă ar fi fost ea, de a primi medicamente de la mama. Blasfemia se afla în capul listei ei cu chestii de neiertat. Sau ce mult îmi doream ca sora mea, Anna, să mai fi vândut droguri. Ce n-aș fi dat în secunda aia pentru o pastilă de ecstasy. Dar așa, șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de când ai părăsit Spania, parcă ți-ai regăsit simțul umorului! remarcă al treilea, Înalt, solid, cu plete castanii, cu obrajii proaspăt rași. Sau te bucuri că ai scăpat din mâna Inchiziției, care te-ar fi prăjit la foc scăzut pentru blasfemiile tale? - Angelo are dreptate, interveni al patrulea, cel mai scund dintre toți, dar cu un trup bine legat și cu priviri neliniștite, vioaie. Și tu, Yves, te-ai găsit să-i amintești lui Arturo de Inchiziție, de parcă la Paris te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta, ceea ce era o binevenită blasfemie. Relația cu Imperiul Otoman nu mai avea nici un conținut, ceea ce Însemna și că putea fi infinit de relaxată. Oricum rezultatul era același. - Consider aceste cuvinte ca o jignire! strigă Iusuf. Prefer moartea decât un asemenea răspuns! - Ah! tresări Ștefan. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
României după abdicarea forțată a Regelui Mihai I în 1947. Metodic și răbdător, Murray ajunge la convingerea fermă că adevăratul descoperitor al insulinei este Paulescu. Astăzi, pentru noi, această concluzie este firească, La acea vreme, însă, afirmația părea o adevărată blasfemie, o cutezanță intolerabilă și de neacceptat. Într-adevăr, Charles Best (1899-1978), ultimul din cei 4 mohicani ai aventurii canadiene, trăia încă, adulat până la zeificare, fiind predictibila persoană în jurul căreia se vor desfășura programatele evenimente legate de aniversarea în 1971 a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători nici măcar nu o fac din spirit, de frondă, ci, pur și simplu, din abjecție. Cabala intră în infernul turpitudinii, care a culminat în anii comunismului (când Neculuță era mai prețuit decât Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din aceste cinci însușiri a fost copios etalată de evenimentele anului de grație 1990, an radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți răspunde acestei dezlănțuiri de blamuri și blasfemii? Iată însă că subtilul polemist de la o margine de țară le găsește clenciul, prinde în ele latura de fond, temeiul lor ideologic: "Vajnicul justițiar polemizează ...nu cu bolșevismul, ci cu martirii din pușcării, cu Mircea Vulcănescu, ...cu Mircea Eliade și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mângâia bărbia, reflectând. Parcă voia să Își lungească maxilarul inferior, atât de mult trăgea de el. Căzut pe gânduri, Își trecu un deget peste caracterele gravate, străbătându-le Încă o dată volutele. „Alah e mare, dar al-Jazari e și mai mare.” Blasfemie. Trufie oarbă. Și cei mai buni Îi cădeau victime, câteodată. - Când a murit? - Pe la jumătatea secolului. Cu puțin Înainte de Împăratul Frederic. Dante observă din nou mecanismul. Deci, dacă era cu adevărat lucrarea lui, așa cum totul lăsa să se Înțeleagă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se Întoarse, uitându-se după tânărul sarazin. Amid Îngenunchease pe un covoraș și se ruga cu fața la perete. Dante se apropie, Întinzându-i instrumentul. - Dar aici ce scrie? Sclavul șovăi, ca și când s-ar fi temut să nu fie expus unei noi blasfemii. Apoi, după o privire rapidă, păru să capete curaj. - E o dedicație. „Celui ce măsoară stelele”. Un dar al sultanului către șeful astrologilor din Damasc. Poetul și mecanicul se priviră, așteptând ca tânărul să continue. Dar nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care, probabil, se ascundea În cap, pentru a realiza o mișcare atât de lină și de asemănătoare cu cea omenească. Dacă, Într-adevăr, al-Jazari realizase această minunăție, atunci faima sa era pe drept cuvânt meritată, ca și condamnarea sa pentru blasfemie. Dar era ceva nou În statuie, observă el cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atât de căutată pentru paradisul lui? O cupă imensă de aur, aceeași cu a sacrificiului lui Frederic, dar vastă cât o mie de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cenzurezi toate înjurăturile «La dracu’!»Asta mi se pare deplasat. Ce e altceva decât o formă minoră de rugăciune, când el sau Les sau oricine altcineva trimite totul la dracu’? Nu cred că Dumnezeu e conștient de vreo formă de blasfemie. E o expresie trivială inventată de cler. Îmi pare rău de schița asta. N-am ascultat-o cum trebuie. Scuză-mă. Prima frază mi-a furat gândurile. „Henshaw s-a trezit în acea dimineață simțind că-i crapă capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-mi-aș în ea! Atâta să mai apuc io să trăiesc, ca s-o văd cum se paradește și se sparge-n paișpe, spurcăciunea spurcăciunilor! Hu-ooo! Frichi-frichi! M...ie! A-naf-te-maaa! clănțănește el, încrâncenat. Fleoșc, Mițo! pune Fratele latul. Zdronc! Sacrilegiu! Blasfemie! Tu te-auzi ce spui, băi, pupulitorule?! Ți-ai fracturat mintea? Ai picat cu liftu'? Rușinează-te, Romeo! Hai...! Șezi potolit! Dane, dă-mi trei cărți! Poftim! Eu sunt servit. Boss, primo, ești iremediabil tâmpit! Secundo, pentru cultura ta viitoare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
principal. -Atunci scrie despre tine! -Mhm Ă Eu scriu o tragedie, nu o comedie. Să te dai poet, ori să ceri bani pe poezie E cea mai dură formă de ipocrizie. Mi se pare o prostie, De fapt, e o blasfemie! Poetul nu scrie, Poetul rupe din el ca să-ți ofere ție! Poetul nu e palpabil (dar e valabil!), El este doar o simplă energie, Fără mânie că și-n propriul trup se simte în chirie, N-are etnie, în schimb
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
momente pot concepe să mă adresez Lui, fără să cred cu adevărat în el” (III, 72). Se crede un scuipat al diavolului („Dintr-un scuipat al diavolului; iată din ce sunt plămădit” Ă I, 11), dar ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157). Într-un moment de orgoliu superb, afirmă: „Sunt o natură profund necredincioasă și profund religioasă: sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Și ar mai fi ceva, legat de obediență. Amintea Marius de situația spirituală românească În comparație cu țările din jur - Polonia, Ungaria... Totuși, catolicismul nu este ortodoxism... Marius Jucan: Exact. Ștefan Borbély: Haideți să discutăm lucrurile acestea pe față. Iertați-mi această blasfemie, Însă unde a reușit educarea impecabil este la nivelul clerului și al Bisericii Ortodoxe - care nu s-a opus demolărilor de biserici -, În armată și În poliție: atât În cea secretă, cât și În cea care lucrează pe față. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dricul d-voastră a ajuns să se poticnească, foarte probabil în căutare de întâmplări, coincidență, în fața unei mici capele pentru ciumați. Daca e sa ne luăm după praful de pe el, dricul tău e unul fanatic. La dumneata totul tinde spre blasfemie, spre soluția finală 1, deci spre Absolut. Istovirea de sine este mediocritatea ta binevoitoare, incinerarea de sine este media la nivel ridicat. Până una alta ești un mișcător și agitat cap de Idiot. (Vehiculul gol a intrat între timp și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să latre, să cerșească și să facă pe el. EL: Dar ca și cățel de rasă aș primi un locșor direct sub cel al crucificatului porc de câine în cel mai înalt cimitir câinesc personal al d-vostră. Știu asta. EA: Blasfemia este bine ancorată în câmpul tău de sfeclă, dar apelați prea des la ea, cu al d-voastră porc de câine crucificat, asta face să dea de bănuit conștiința dumitale. Dar mie mi-e indiferent dacă porcul de câine care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lor nu s-a transmis. Gordis discerne două etape în dezvoltarea formelor qere; la început, acestea aveau rolul de a atrage atenția celui ce citea în public textul biblic asupra anumitor aspecte, cum ar fi, de exemplu, evitarea unei posibile blasfemii în pronunțarea cuvintelor. Aceasta ne poate duce cu gândul la acel Qere perpetuum, adică o formă care nu este indicată în mod explicit, dar trebuie întotdeauna respectată, așa cum este cazul tetragramei hwhy (YHWH)2, care se citește Adonai sau Hașem
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
verificat, oferă locutorului un feed-back direct, imediat, care nu are loc în cazul textului scris.345 „Nevasta își pune întrebări și încearcă să găsească citate relevante care să-i susțină părerile, și acei dintre noi care nu sunt intrigați de blasfemia ei, îi admiră rezistența și tenacitatea și curajul.”346 Puterea limbajului dovedește la târgoveața din Bath un lucru aproape paradoxal: nu construiește, ci distruge.347 Personajele feminine se disting în opera chauceriană tocmai prin puterea de a vorbi sau prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
poemul Secolul lui Ludovic cel Mare în care se făcea apologia epocii contemporane și se proclama superioritatea acesteia în fața Antichității, toate în numele progresului ce presupune invariabil o evoluție, o dezvoltare ascendentă. Poemul a fost văzut de către admiratorii anticilor drept suprema blasfemie, sesizându-se pericolul, real, de altfel, de a duce la o prăbușire a sistemului unitar și dogmatic al clasicismului. Astfel, ceea ce se intuia doar din conflictele anterioare privind miraculosul sau limba inscripțiilor, se afirma acum explicit și cu o destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Sfanțului Petru pe pământ, si capetele regale erau privite ca fiind reprezentanții lui Dumnezeu. A judeca un rege în acele timpuri era o adevărată ofensa împotriva divinității, iar condamnarea la moarte și executarea unui monarh era de-a dreptul o blasfemie. Teamă de a nu-l supără pe Dumnezeu s-a manifestat și printre membrii parlamentului britanic. Din cei 135 de membrii ai parlamentului, numai 68 au fost de acord cu condamnarea regelui la moarte. Cei care se împotriveau acestei decizii
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Cristos; după ei, adevăratul Cristos este o entitate cosmică și mîntuitoare care rezidă În Lună, fiind totodată prezent pretutindeni ca Jesus patibilis, sub forma Luminii risipite și aflate În suferință. A afirma că Dumnezeu a murit pe cruce este o blasfemie. Constantul discernămînt exercitat de alesul manihean constă În separarea acțiunilor și gîndurilor care aparțin Luminii de cele care aparțin Întunericului. Aceasta presupune abținerea de la cel mai tenebros dintre actele omenești, păcatul trupesc (encratism), și de la cea mai Întunecată dintre toate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că Profeții nu se trag de la #principiul## cel bun... 4. Pe cei care resping căsătoria și rostesc despre ea acest lucru de hulă, că Înmulțirea și mersul Înainte al seminției noastre vine de la Diavol... 5. Pe cei care proferează această blasfemie, că unul #un membru## din Sfînta Treime, și anume Fiul și Cuvîntul cel de o ființă cu Dumnezeu Tatăl s-a făcut om #doar## În aparență și În mod iluzoriu (kata phantasian kai dokesin) și nu om Într-adevăr, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
I. Ioh. 60-63 V, p. 52 Bozóki. O glosă a manuscrisului de la Viena mai adaugă: „Cele șapte cozi sînt cele șapte păcate sau vicii prin care el #Sathanas## Îi mai ademenește Încă pe oameni, și anume: minciuna, adulterul, avariția, hoția, blasfemia, ura și discordia” (pp. 88-89 Bozóki). 18. I. Ioh. 61-63 D, pp. 54-55 Bozóki. „Șapte zile” se interpretează ca șapte zile divine, respectiv șapte secole; ibidem, p. 64. 19. I. Ioh. 67 D. 20. Idem, p. 54 Bozóki. 21. Idem
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]