4,944 matches
-
întreprinderii, sexualitatea. Din păcate, efortul conjugat al clasei muncitoare nu va fi convertit în plusvaloare din cauză că, așa cum află stupefiat George, sperma muncitoarească are o cotă foarte proastă pe piața occidentală, de departe fiind preferată aceea de arian a danezilor înalți, blonzi și cu ochii albaștri. Sursa comicului este la vedere: convertirea actului trivial într-o sursă de bunăstare generală, a erotismului în eroism al clasei muncitoare, obișnuită cu condiția mioritică a bâtei și mulsului. Dacă nu de mult, lupta de clasă
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
singurul mesaj, singura poveste care mi se spusese pe scena aia. Povestea cu trupul gol. Înainte de sfârșitul spectacolului, Andre se îmbrăca, încet, cu un costum bărbătesc, cu cravată - ceva simbolic, îmi imaginez. Ultimul dispăru în pantalonii negri, cu dungă, triunghiul blond dintre coapse, și în timpul acelui lung moment se auziră câteva tusete în sală, ca și cum cineva s-ar fi întors de departe - atunci ne dădurăm seama de liniștea specială care fusese înainte. Apoi am mers în culise. Bobby părea fericit. Ne
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
zâmbet fericit. Mititica nu dormea singură. Gheorghe era îngrijorat fără rost. Dormea între doi haidamaci, goi pușcă și ei. Doi studenți, în ultimul an la drept, care-și meditau viitoarea colegă, rămăseseră să-i țină de urât tinerei doamne. Unul, blond, pletos, iar celălalt, cu părul creț și negru. Negru și la piele, căci se trăgea dintr un trib african. A prins o bursă și nu s-a mai dat dus... Amândoi erau solizi, sportivi, probabil, așa încât domnul Tălparu putea dormi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i părul lung și blond. Dă-mi pace să dorm, Geo... sunt frântă... Gheorghe se opri pentru câteva clipe, apoi își ridică blând soția în șezut. Se uită lung la ea, după care începu să o lovească, întâi cu palmele, apoi cu pumnii. Dumnezeii mă-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Dosarul Deschid ochii. Gresie albă. Niște vârfuri de cizme maro de piele, necunoscute. Ridic capul. Faianță albă, uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E frumoasă. Mă ține de mână și mă privește cam aiurea. Parcă i-e milă, parcă o doare ceva. Pe piept are niște pete de sânge. O fi rănită. Poate am venit cu ea la spital. O fi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mâinile la piept. Am sâni, da, sunt femeie. Un început bun. Mai departe. Cine sunt. Ce fac. Cum o cheamă pe mama. Am mamă? Mi se năclăiesc mâinile. Sunt pline de sânge. Întorc capul spre stânga. O întreb pe femeia blondă: — Sângele ăsta e al meu? Da, zice în șoaptă. — Am avut un accident de mașină? Nu apucă să-mi răspundă. În fața mea se oprește un doctor. E tânăr și frumușel. Poartă ciocate cu ținte. Îmi place. Mă în treabă cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zice în șoaptă. — Am avut un accident de mașină? Nu apucă să-mi răspundă. În fața mea se oprește un doctor. E tânăr și frumușel. Poartă ciocate cu ținte. Îmi place. Mă în treabă cum mă cheamă. Mă uit spre femeia blondă. Îi răs punde ea: — O cheamă Ioana, are 27 de ani, a izbit-o un băiat cu capul de scări. Nu și amintește nimic. Plec cu doctorul cu ciocate la radiografie. Pe culoarul cu faianță albă îl întreb: Am dansat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cuvânt - ca și mine de altfel. Și în ziua de azi îmi aduc aminte imaginea casei de pe lozul ăla. Mi s-a fixat pe retină. Adriana Necula Departe de carte Librăria era pustie. Nici țipenie de om. Doar o angajată blondă, strident fardată, cu o figură plictisită își omora timpul vorbind de zor la mobil. N-am îndrăznit s-o deranjez, așa că am început să caut cartea scrisă de Silviu, amicul meu cinefil din Bârlad. M-am gândit că, fiind vorba
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ușor să treacă peste toate cele. Călărețul, dragul de el, prinde greu și dărâmă de fiecare dată orașe, tur nuri și alte minuni pitice. Otto și cu mine nu semănăm nici măcar la înălțime. Otto e mai înalt, mai rotofei, mai blond și mai tăcut. Eu sunt slăbuț, palid și am vorbit pri mul. Îmi place să povestesc, să folosesc cuvântul porto cală și să i-o iau înainte la toate. Otto mă privește, mă as cultă și mă înțe lege. Ne-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nasul prea lat, pe buzele prea crăpate de frig; ninge de o săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii de ea, iar cojocul de blană, pe care i-l ating în se miîntuneric, îi miroase atât de impunător - și deloc im previzibil - a brânză și a oaie. Prin ninsoare se apropie discret Vasile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Vasile, un coleg de școală pe care îl știu de mult timp, dar numai prin intermediul câtorva plictisitoare saluturi. Îmi întinde mâna, prea asprită de muncă, și mă trage încet într-o parte, câțiva pași mai încolo. În acest timp, oaia blondă grăiește că ar pofti înăuntru, ceea ce și face în scurt timp, 111 iar Vasile rămâne locului și își freacă mâinile de frig, cu privirea în gol. Mi-e greu să citesc pe fața lui ceva: politețe? precauție? Mă gândesc că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pornește radioul și-mi spune că am ajuns. Nasul lui ca ciocul unui pelican vrea să mă înveselească și să-mi dea speranță. Coborâm. Aș vrea să nu urc dealul din fața mea. Ninge, iar mirosul îngrozitor de viu al tinerei bipede blonde mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici și mototoliți se încălzește la un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că e stricată. Raluca Bătănoiu Epoca marilor descoperiri Aveam cinci ani când am descoperit-o pe Natalia. Mi-am dorit să o salvez de la prima vedere. Spre deosebire de volubilele și indistinct brunetele mele colege de grădiniță, Natalia tăcea cu o gravitate blondă care friza suferința. Venea îmbrăcată în rochițe drăguțe și își ocupa maiestuos locul la periferia jocurilor noastre, observându-ne din spatele cearcănelor ei, ce trădau fie o maturitate precoce, fie prezența viermilor intestinali. În anul în care Natalia a respirat și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
soluția: „Cumpărăm!“ Simt cum mi se rupe inima. Stereotipic, știu, dar pe cuvânt că așa simt. Un suspin colectiv murmurat de audiență. Mamei i s-au umplut ochii de lacrimi și frate-miu se uită înduioșat la arătarea mică și blondă care încă mai crede că putem cumpăra orice n-avem și ne cam trebuie. Cel mai mult și mai mult îmi plac liniș tea și oamenii care știu să tacă îm preună. Așa suntem eu și ea, singura persoană de pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dreg glasul ca să-mi camuflez starea de spirit. Privesc cărțile de parcă vreau să mi le imprim pe retină. Decartez trei. Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul pare a fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îl făceau să răsufle scurt. Se uită și-o văzu chiar sub el pe Erika. Stătea la o masă încărcată cu sticle și farfurii pline, lângă un tânăr cu profil nordic, flegmatic și deșirat, fercheș ca un mire, cu păr blond, luminându-i fața prelungă și ascuțită. O sorbea din ochi, apropiat de ea, și ea-i citea în cafea. Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el, pe principiul: "după mine potopul!" Simțea în ceafă căldura reflectoarelor. Greutatea corpului său strivit de balustradă. Îi veni să râdă cum stătea cocoțat, acolo, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lângă tine? Da, cred că așa trebuie să fie îmi spuneam, în gând. Și nu știu de ce, îmi închipuiam că iubirea mea cea mare va avea ochii albaștri. Ca un cer senin, într-o dimineață caldă de vară. X. Bucle blonde, prinse cu o enormă fundă roșie. Ochi albaștri și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei balerine în miniatură. Maria mă privea dintr-o fotografie. - Aici avea șase ani
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de ani ce-și petreceau după amiezile în parc, zilnic în același mod, făcând schimb de rețete, văitându-se de greutățile inerente vârstei și, inevitabil, discutând ultimele știri mondene de pretutindeni. Inclusiv pe cele din cartier. „Acuzata”- mult mai tânără, blondă, cu niște ochi absolut minunați, de o culoare nedefinită, ceva între verde și albastru. „Obiectul” care stârnise revolta doamnelor ...nu este, de fapt, un obiect. E un câine. Da. Un câine. O ființă, ca toate celelalte. Nu cere nimic de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e vorba de un om sau un câine. În fața divinității, suntem toți la fel și doar egoismul ce uneori ne bântuie, poate crea diferențe. O zi obișnuită. Un parc obișnuit, dintr-un oraș ca oricare altul. În fața mea, o tânără blondă, cu niște ochi minunați, alină cu o mângâiere plină de dragoste, suferința unui suflet de animal cu ochi umezi și triști. Ochi ce o privesc, parcă cerându-i iertare pentru toate vorbele grele pe care le-a iscat în juru-i
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
albi și pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni în jur și liniștea mă îndeamnă la visare. - Așteptați! Ați pierdut asta. Mă întorc. În spatele meu, o fetiță blondă, cu părul împletit strâns în codițe, îmi întinde o eșarfă albastră. - E a dvs, nu-i așa? V-a căzut din buzunar. - Da, e a mea... Mulțumesc. O privesc insistent. Aș putea să jur că n-am mai văzut-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
am iertat pentru clipele tale de rătăcire. Duminică. Sfârșit de noiembrie. Cerul s-a limpezit dintr-o dată și cei câțiva fulgi așternuți pe aleile orașului, s-au și topit. Mâna mea strânge pumnul rece, mic și fragil al unei fetițe blonde, cu pistrui. Închid ochii, trag adânc aer în piept și șoptesc: Iartă-mă! O rază de soare, rătăcind printre ramurile copacilor, îmi bucură fața. Deschid ochii. A dispărut... S-a întors acolo unde îi e locul. Alma... Sufletul meu. FLASH
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
în casă e cald și bine, miroase a vanilie și scorțișoară, ea are o rochiță nouă și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint, păpușa dorită, mare și blondă, cu ochi albaștri. Și multe alte jucării. - Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Dar sub brad, stau două cutii mari, învelite în hârtie roșie. Pe una dintre ele scrie, cu litere de șchioapă: Mia. Se repede, dă hârtia la o parte, aproape sfâșiind-o. Da! uite o privește, albastru, minunata păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În plus, două cărți de povești frumos ilustrate, o minge, o cutie de bomboane și o ...gutuie. Mare, perfect galbenă, ca soarele în miez de vară. - Mami, ce i-o fi venit Moșului să-mi aducă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
întâmpla nimic rău. La sfârșitul vânătorii, în poiana falnicului stejar secular, Sava a primit mulțumirile și felicitările pentru organizarea vânătorii din partea regelui. Dumitru B....ă Dumitru era un bărbat înalt de aproximativ doi metri și douăzeci de centimetri, cu părul blond, lung și creț. S-a căsătorit la treizecișitrei de ani cu Agripina, care avea șaisprezece ani. La început a locuit cu soacră-sa la un loc până când și-a construit o casă cu două camere și o sală pe mijloc
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]