8,305 matches
-
grăiește apodictic: Cine e credincios în lucrurile mici e credincios și-n cele mari". Aidoma celor aleși întru caritate și iubire, poetul se află deseori pe această cale indirectă a măreției cosmice care e cultura detaliului, abordarea universului mic, "al boabei și al fărâmei", misterios străbătut de curenții divini ai totalității. în opoziție cu poza romantic demonică a bardului exultînd de propria-i sumbră strălucire sub chipul inadaptării, al rupturii cu lumea, există un lirism al "nivelării cu lumea", cum se
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
ascultî, ia, auz, auz? Victor se prefăcu că ascultă cu atenție iar În gândul lui Își zise: Minte de muiere proastă și prostită de toate vorbele la care ia aminte, de la toate babele și moșnegii care nu au citit o boabă În viața lor, mă rog și de la Biserică vine cu capul plin de tot felul de pilde pe care le Înțelege În felul ei! Așa gândea, când Într-o pauză făcută de Vizanti, amândoi auziră foarte clar o voce slăbită
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Brinac? E pe ruta principală, cum pleci de la Gare de l’Est. N-am auzit de ea în viața mea, spuse tânărul morocănos, de parcă l-ar fi acuzat cineva de ceva, și tuși sec, îndelung, iar tusea lui sună ca boabele uscate de mazăre învârtite într-o tigaie. Vasăzică, n-ai auzit de satul meu, St Jean de Brinac? E cam la trei kilometri de oraș, spre răsărit. Acolo-i casa mea. Credeam că ești din Paris. —Lucrez la Paris, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și vreau să profit de el. De ce nu? Bine-nțeles că e drept. Eu am să mor bogat și cine crede că nu e drept n-are decât să se ducă naibii. Se auzi din nou tusea seacă, sunând ca boabele uscate de mazăre învârtite în tigaie. Redusese la tăcere protestele lor, se purta deja ca un bărbat care stăpânește jumătate de planetă. Scara lor de valori se clătina din temelii: omul care fusese bogat ajunsese acum aproape la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aveam și eu 14 ani. La școală, doar eu și cu un coleg ne povesteam în pauze ce auziserăm cu o seară înainte la Europa Liberă. țin minte că în toamna aceea fusese și un „reportaj“ despre producția de „cartofi boabe“ de prin județul Galați parcă. În fiecare seară îi ascultam. Prin noiembrie i-am spus mamei că nu se poate să rămână „ăsta“ șef de stat până termin eu liceul. Pur și simplu nu se poate. În orașul meu s-
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Muncim și duminica? Vaniușka are impresia că lui îi este adresată întrebarea și răspunde: — Da. Grișa îl privește ca pe un imbecil, ceea ce și este. Lionel, panicat, întreabă în franceză: — De la inspecția muncii? Grișa ignoră întrebarea - sau nu înțelege o boabă de franceză, ceea ce e foarte plauzibil. Pune a doua întrebare în aer: — În urmă cu planul? — Da, se repede Vaniușka să răspundă, interpretând încă o dată greșit cine este destinatarul întrebării. De data asta, Grișa îi dă un pumn în burtă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Chelnerul îi șoptește ceva la ureche lui Robert, care anunță pompos: — Ananas à la bulgare. Liliane își taie o felie, o gustă, se strâmbă puțin, după care se pronunță: — E bun. Puțin cam acrișor. — L-am făcut în oțet, cu boabe de piper și o linguriță de zahăr, îi explică Jean. Pe Lionel nu-l interesează dulcele. Acrișorul, în cazul de față. El și a făcut numărul pe seara de azi. Mai rămâne finalul apoteotic. — Noi o să ne cam retragem, îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
întreabă, în engleză (fără greșeală): — La ce lucrați voi aici? Martinicanii îl privesc complet nedumeriți. Reporterul le repetă întrebarea prin semne. Un martinic îi răspunde (într-o franceză aproximativă): — Monument erou luptă Est. Serbia. Triplu Ve, care nu știe o boabă franceză - în afară de mersi și de expresia déjà vu, pe care o pronunță cu accent englezesc ori de câte ori se referă la transmisiunile în direct ale altor colegi de breaslă de la posturi de televiziune concurente -, traduce pentru privitorii postului, nu înainte de a-i
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
rămas în viață. Nu ca alții. Părerea lui Albert Albanezu’ Pe lumea asta, există o mulțime de femei - între 13 și 45 de ani - fără apărare. Mai ales în partea occidentală a acestei lumi. Cele mai multe dintre ele nu vorbesc o boabă franceză. Încap pe mâna unor nenorociți care, după ce-și fac mendrele cu ele, le aruncă la gunoi. Adică acolo de unde au venit: Ucraina, Moldova, România, Africa etc. Ele au nevoie de protecția unui bărbat puternic, care să le ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
prin toate trei pietrele, apoi înfigi adânc, prin făgașul creat, în pământul solid, unealta ta prețioasă, legi cu funii de cânepă albă capătul de sus al cornului de cărăbuș-hercule de gâturile groase ale taurilor născuți din dude de-aur, strecori boabe de spice aurii între pietrele mari, rogi puiul de urs panda roșu singuratic să se învârtă la pas în jurul întregului ansamblu și începe învârtirea eficientă, o altă secție de producție a grădinii tale suspendate este gata. nouă deasupra: afli că
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
deasupra: nimerești într-o viță de vie, corzile te trag înapoi, nu te lasă să înaintezi, tu îți încordezi toți mușchii și împingi ca un taur în lianele verzi, te lupți cu lianele verzi ale acestei încrengături, strivești cu fruntea boabe mici de struguri acri, calci pe pământul cleios cu dificultate, pământul cleios este mișcător, trebuie să împingi mai tare, altfel te va înghiți, spui rugăciunea sufletului tău, o simți pe luo na în trupul tău, cum te ajută să împingi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Facem un țintar, frate Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sisoe? SISOE (vădit deranjat): Eu cu țintarul... HABACUC: Lasă marafeturile, că la mine nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu se prinde! Porumb ori fasole? Merge către banca de lângă colibă, scote de sub anteriu o tablă de țintar, iar din buzunarele foarte adânci boabe de porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca asta, Sisoe? Te-ai așezat, joacă! Zi mai repede: porumb ori fasole? SISOE (cu lehamite): Porumb. HABACUC: Bun, ia porumbul! Mută sfinția ta primul. (Sisoe se uită pierdut la boabe) Ori poate te temi să nu fim văzuți împreună... Că se uită unii chiorâș la mine, ca la unul ce-am fost prooroc la zilele mele și știu să ghicesc în palmă... SISOE: Nu mi-i mie de asta... HABACUC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sisoe, că ești stătut. Dacă ți-i las pe mână, într-un ceas îi dai gata, trebuie să-i adun cu fărașul! (Sisoe își frânge mâinile, distrus. Pafnutie se întoarce la joc.) Bag samă, prooroace Habacuc, bag samă că această boabă de fasole nu era aici adineauri, când am întors capul... HABACUC: Eu unul știu că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi atins, că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt așa cărpănos la joc pot să jur că n-am mai întâlnit! SISOE (care, în tot acest timp, părea absent, izbucnește patetic): Mă voi ruga iarăși Celui Prea Milostiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
primești dac-a postit omul nouă ani? Cu acela să vorbești, frate Sisoe, dacă vrei să știi cum se lucrează în zilele noastre pe pământ. SISOE: Așa? HABACUC: Apoi da! Și-ajunge căt am sfătuit. Haide, Sfinte Pafnutie: ori muți boaba, ori spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iată, și iată, Pe vârful muntelui ne-am așezat... (se ridică) Bun. Acuma să vedem încotro pornim. (Se uită atent și ridică ceva de jos. Stă la îndoială) Pre câtu-s de mici, de lucioase și de negre, par a fi boabe de mătănii călugărești. Sfărâmă un bob, îl miroase) Adică nu. Trebuie să fi trecut pe-aici, nu de multă vreme, vreun cârd de oi... ori, poate, niscai capre... Că după miroasa lor se vede bine doar că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cele necesare pentru serviciu. Beatrice o însoți o bucată de drum. La despărțire, fata îi spuse: Mamă, eu vreau să fiu cu voi amândoi!... și se depărtă de mama ei în fugă. Doina observă că din ochii fetei, ca niște boabe de rouă, se rostogoliră mai multe lacrimi. Intră în farmacie cu aerul unui om răvășit. Paloarea feței ei trăda zbuciumul interior. Evitând cu abilitate privirile întrebătoare se strădui să acopere cât mai bine ceea ce se vedea și cu ochiul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
te speli pe mâini, uite în ce hal ești, tu joci fotbal și cu mâinile? M-a fentat Vlăduț și am căzut. Știu cum să cad ca să nu mă lovesc, dar mâinile... Ca să-i arăt cine sunt, am dat trei boabe la rând în poarta lui Ionuț! Ce ai dat? Trei boabe, mami, așa le spunem noi la goluri. Simona râse, dar imediat reveni: Să nu te mai aud că-ți ies din gură asemenea cuvinte de maidan. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fotbal și cu mâinile? M-a fentat Vlăduț și am căzut. Știu cum să cad ca să nu mă lovesc, dar mâinile... Ca să-i arăt cine sunt, am dat trei boabe la rând în poarta lui Ionuț! Ce ai dat? Trei boabe, mami, așa le spunem noi la goluri. Simona râse, dar imediat reveni: Să nu te mai aud că-ți ies din gură asemenea cuvinte de maidan. Nu poți să spui goluri, cum spun fotbaliștii adevărați? Da' mami, dar e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
creierul ei se produse o conexiune care o duse înapoi în timp. Îi reveni în minte ziua când urmărise în curtea grădiniței cum se juca Răducu, care o implorase să-l mai lase câteva minute pentru a mai da câteva boabe în poartă. Atunci îl certase pentru modul lui de exprimare. Ce mamă rea putuse să fie! Așa auzise și el, ce putea ști un copil... Și într-o clipă, ca o fulgerare, i se păru că unul dintre participanții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
hipnoză, mă duceau nerăbdători spre inima parcului, care părea că fredonează un imn al bucuriei după ce ploaia s-a făcut nevăzută, cu mantia-i străvezie, din care mai picura, din când În când, câte un strop de apă, ca o boabă de mărgăritar. M-am apropiat cu grijă de lacul În care salcia Își admira pletele-i verzi, plete care fluturau leneșe, lăsându-se legănate cu vădită cochetărie, de vântul curtenitor. Într-o fulgerare de clipă, m-am zărit În apa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unei prietene din comunitatea românească din Sydney, o unguroaică din Budapesta, aici granițele sunt destul de permeabile, cu obligația să mă ducă la Palm Beach. Una din cele mai îndepărtate plaje ale Sydney-ului de pe coasta de est. Ea nu vorbește o boabă românește, eu nu vorbesc o boabă ungurește. Amândouă vorbim prost englezește. Eu chiar foarte prost. Înțeleg destul de multe, dar nu sunt capabilă să formulez propoziții. Dar duminica trecută a fost una din cele mai interesante zile petrecute până acum aici
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]