448 matches
-
știam dacă, de fapt, aveam dreptul să refuz. Am răspuns în sfârșit : "Aș dori, dar nu cred că am pregătirea necesară." Cel ce părea a fi comandant a spus doar "Harașo ! Harașo !"și au plecat după ce le-am dat pomadă ; bobițele de vâsc ajunseseră la maturitate. Dora nu mai este surprinsă; se aștepta parcă ca după prenu-mele Alindora să urmeze, pe parcursul povestirii Teodorei, și numele Bosch. Și totuși, înainte ca Teodora să continue, o întrebare logică care o intrigă îi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scrum iar dintre denumiri se mai poate citi doar : "Sunătoare (Hypericum per...), ( Plantago lance...)"... Într-un plic mare sunt strânse bucățele de hârtie arsă pe care se pot citi cuvinte disparate ce par a fi mesageri ai unei alte lumi : "Bobițe ca cear...", "Axel...", "...împușcați", " Crăciun...". Dar, iată mai sunt câteva pagini pe care scrisul, devenit mai sigur, mai matur, poate fi descifrat. Se pare că provin dintr-o vreme când Minodora nu mai scria după "dictura" mamei, ci începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
memorie și memoria noastră nu iartă. Dormi agitat, visă bucăți enorme de carne puse la frigare pe o bară metalică, răsucite la o manivelă de un ins, unul înalt, musculos, cu mustață, îmbrăcat numai cu pantaloni, cu spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri. Era foarte pasiv, plasase ștafeta și nu-și mai făcea probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că ar fi curios să vadă camera ei de fată și ea s-a ridicat, plăcut surprinsă și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar fi dat orice să afle adevărul. Ela scăpase pe jos un strugure și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că anul va trece cu folos pentru ea, că va ajunge prima, învingătoare, la finiș. După plecarea ei, Carmina se dusese la baie, se demachie cu un tampon de vată. Pe rezervorul WC-ului, din pricina diferenței de temperatură se adunau bobițe de apă, câte una cădea pe capacul tronului, picătura se împrăștia în alte zeci de picături mărunte, dispuse ca razele soarelui. Și acesta e un punct de plecare, stabilise Carmina, sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu călătorea cu mașina fără să fie presată de un sentiment sâcâitor, incomod, de jenă. Ea plutea prin viața aceea, era ținută departe de toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus de soare, să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în jur și să rămână pe gânduri, copleșită de peisajul idilic, de câte o senzație aparte. Cu socrul meu mă înțeleg excelent, e un bărbat încă viguros. Deseori ieșim în cerdac și jucăm câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi executată cu precizia necesară. Pacientul avea o glugă neagră pe cap, În timp ce, În mod ciudat, siluetele În alb purtau măști care le acopereau fețele. Un doctor pocni o siringă cu degetele, ridicând-o. Din vârf se strecurară patru, cinci bobițe. Apoi frecă antebrațul pacientului cu un tampon și Îi injectă ceva ce părea un aneztezic, după care partenerul său descoperi locul care urma să fie operat. În curând nu se mai vedeau decât spatele lor Îndoite, Îmbrăcate În alb. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
13. Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și dimineața, s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. 14. Cînd s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pămînt. 15. Copiii lui Israel s-au uitat la ea, și au zis unul către altul: "Ce este aceasta?" Căci nu știau ce este. Moise le-a zis: "Este pîinea, pe care v-o dă Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
lui pentru un soi de stănescianism mai viril, mai articulat. După un nefericit concurs literar care a avut loc la Târgoviște, în toamna trecută, când un pedofil nenorocit, Gh. Izbășescu, care se crede și poet, a făcut tot posibilul pentru ca Bobiță (Constantin-Virgil Bănescu n.n.) să nu ia premiul întâi, i-am spus tânărului târgoviștean să nu mai participe la concursuri, să-și facă o carte și să căutăm un editor. Persuadat de dl. Liviu Ioan Stoiciu a depus totuși un volum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mâinile. Ea s-a lipit cu spatele de roca netedă, care era erodată încet de apa mineralizată. Asta o să le zicem, a spus el sărutând-o pe pleoape și sub ochi, acolo unde, din cauza căldurii, sudoarea se condensase deja în bobițe lichide. Când n-o să apărem la Vinegar Creek. Când o să ne ascundem de echipa de salvare și-o să mai rămânem pe-aici un an-doi. O să le zicem că, pur și simplu, am pierdut foarte mult timp, că n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
melcului e despicat spre capăt! Poate că am o iluzie optică, dar să știi că așezările de pe maluri și coli nele Înlănțuie strîns marea asta și parcă o ridică În brațe... Dacă În vîrful cornițelor ar avea ca melcii niște bobițe de ochi, s-ar uita acum În urma noastră... Îți imaginezi? Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea vasăzică spital
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ce medicație i-ai administrat? Citostatice de ultimă generație... Cine i-a stabilit diagnosticul? Un colectiv de medici, tot de la mine... Că totul mi s-a părut cât se poate de clar... Inflamația, ulcerația malignă și nucleul ei cât o bobiță de piper... Poate reușești să-l salvezi pe cale chirurgicală... Că la noi nu m-am încumetat, deși dispun de aparatura necesară! Am avut un pacient cu o operație banală la uretră, eșuată, și apoi la Cluj au fost nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șase este deschisă, să luați romanul și să-l citiți și apoi faceți precum boierul, care la recoltarea viei, ca să nu aibă pierderi din cauza celor care-i culegeau strugurii, le punea dimineața botnițe la gură ca să nu poată înghiți nicio bobiță. Faceți comandă de botnițe să le punem elevilor și ceapeul nu va mai avea pierderi. S-a produs rumoare în rândul elevilor și al diriginților. Primarul m-a săgetat cu o privire care a pătruns prin mine ca un fulger
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
venise până lângă noptieră și îl privea pe unchiul cu o față somnoroasă. Era din ce în ce mai cald, pereții se tot apropiau de noi, iar aerul, cu fiecare respirație a lui, se făcea din ce în ce mai puțin. Toți simțeam cum pe frunte ne apăruseră bobițe de transpirație, care apoi o luară în jos spre tâmple și spre obraji, întinzându-se până spre ceafă. Ne uitam cu coada ochiului unii la alții și ne vedeam chipurile brăzdate de șiruri fine, sărate și incolore ce se strângeau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
până-n rădăcini. Și viermele acesta ne roade și pe noi. Nu e de mirare că am degenerat. Spunând aceasta, Extraterestrul mușcă din scrumbia extrem de delicioasă. - Hm, mormăi el mestecând carnea albă, marinată, acoperită de o pojghiță sidefie, unsuroasă, presărată cu bobițe de muștar și de piper. Asemenea marfă la noi nu prea găsești... Și adăugă: Am auzit că În Rusia aceasta a voastră se fabrică spirt și din cauciuc... - De ce spuneți Rusia a voastră, că doar trăim În România, nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea pitită pe cer, Înotând În nămolul purpuriu, alături de alte astre. Câteodată, carapacea lunii pica În fântâna lor, făcându-și loc cu labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avusese la dispoziție în America, umblase după un asemenea inel pe la diferite magazine de bijuterii. Era un inel de aur cu o piatră de safir natural, albastră ca ochii Ceciliei (de aceea îl și cumpărase) încadrată de jur împrejur cu bobițe fine de diamant într-o lucrătură de filigran, cunoscându-i gesturile. Îl costase o groază de dolari, dar s-a bucurat că i-l putea oferi. Aștepta momentul potrivit. Nici n-au simțit când au trecut cele două ore până la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dintre variante”, căzu pe gânduri inginerul. „În materie de sex sau de hazard totu-i posibil, nu-i așa?!” i se adresă el domnișoarei Lily. Aranjându-și pe sâni coronițele Împletite din flori și fructe, femeia râse, aruncând În ei cu bobițe de struguri. „Vezi”, zise Satanovski... „În fond”, continuă el, „În trei, jocul erotic Începe să prindă miză... În doi, orice ai face, până la urmă intervine plictiseala de rigoare. Nu e de mirare că, din pricina rutinei, funcționează, de când hăul, triunghiul conjugal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Spuneți-mi”, adăugă el, „un bărbat care e bărbat iubește femeile și tot ce reprezintă ele, nu-i așa?” „Așa e”, aprobă cinicul. Cravașa de aer din mâna sa șfichiui aerul. Biluțele de plumb de la capătul ei străluciră ca niște bobițe de rouă În lumina zorilor. „Atunci, cred că sunteți de acord” - glasul penitentului curgea unduios, ca mierea - „că În cazul acesta, un bărbat, dacă e bărbat, ar trebui să fie mai obsedat de ce poartă o femeie decât de lucrurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mierea - „că În cazul acesta, un bărbat, dacă e bărbat, ar trebui să fie mai obsedat de ce poartă o femeie decât de lucrurile cu care se Îmbracă el? Așa este sau nu?” „Așa este”, făcu Noimann-cinicul, șfichiuind aerul și umplând bobițele de rouă cu sânge. „Iar o femeie, invers, ar trebui să fie obsedată mai mult de Îmbrăcămintea bărbătească decât de cea femeiască, nu-i așa?” „Logica dumneavoastră e de-a dreptul imbatabilă...” Cravașa de aer șfichiui din nou aerul. Bobițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bobițele de rouă cu sânge. „Iar o femeie, invers, ar trebui să fie obsedată mai mult de Îmbrăcămintea bărbătească decât de cea femeiască, nu-i așa?” „Logica dumneavoastră e de-a dreptul imbatabilă...” Cravașa de aer șfichiui din nou aerul. Bobițele de sânge se sparseră deasupra penitentului, scurgându-se pe pereți și pe podea. Înveșmântat În haine negre, cinicul semenăna cu Satanovski. „Atunci, conform celor spuse mai Înainte, nu-i așa că bărbatul care e obsedat de propria-i Îmbrăcăminte are Înclinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu fesele descoperite. Noimann rămase aproape fără glas. Cravașa stătea agățată de aer, Împietrită În aer. Bobițele de sânge Înghețaseră și ele deasupra penitentului, Într-o constelație ciudată. Zodia Vărsătorului (cea a lui Noimann) se interfera cu cea a Scorpionului (zodia Mathildei). Iar Între ele plutea o altă zodie nedefinită. Triunghiul conjugal, gândi Noimann-cinicul. „Am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]