640 matches
-
păr coșuri de flori albe. Facem nenumărate inspecții: de la costumele purtate de zeii de hârtie, la accesoriile decorative pentru cai; de la funiile care vor lega sicriul, la cărăușii care îl vor purta; de la steagurile de ceremonie, la alegerea muzicii de bocit. Analizăm porci de ceară, păpuși din bumbac, maimuțe din lut, miei de porțelan, tigrii din lemn și zmee din bambus. Serile inspectăm figurinele din piele care vor fi folosite în spectacolele de teatru. Tung Chih este antrenat să îndeplinească datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să creadă, rugile sale păreau, poate, mincinoase. Zăcea liniștit pe pat, Îmbrăcat În haine curate, cu mâinile pe piept și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vo lum în colaborare cu Virgil Arsene, Editura Altius Academy, Iași, 2003,”Monografia comunei Boțești‐ Gugești, Editura PIM, Iași, 2008. LA MOARTEA MAMEI Când steaua mamei a apus și ea s‐ a stins din viață, Un roi de stele au bocit 135 Jelind‐o la fereastră. Pe masă într‐ un colț ferit Sta gata de plecare; Ne‐ apropiam cu glas smerit, Pe rând cerând iertare: Din viața ta ne‐ ai zămislit, Ca să trăim pe lume și toată viața ai muncit S
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ai muncit S‐avem și noi un nume. și ne‐ ai hrănit la sânul tău În cânt și dezmierdare Acum ne lași, păreri de rău, Durere și‐ ntristare. Te duci pe drum întunecat Prin satul plin de glod. Cu noi bocește‐ ntregul sat La ultimul prohod. În inimi când se‐ ngrămădesc Speranțele amare Din suflet ni se irosesc Simțirile bizare. Popa și dascălii rostesc Cântări de‐nmormântare Îngenunchiați îți dăruim Ultima sărutare. 136 Ai strâns în tine atâta dor Încât nu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în scândura sicriului și strigăte ca din gură de șarpe: „Deschideți, măăăi!!!” Auzind acestea, groparii s-au speriat și au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și două aniversări despre care ar trebui să scriu. Una este a mea și probabil că voi scrie despre ea pe data de 12 noiembrie, iar alta a preașmecherului nostru președinte de țară, numitul Traian Băsescu, marele mânuitor de mici „boci” pe scena politică a României. Anul acesta, dată fiind întârzierea majoră la recoltatul de toamnă a producției de caschete, din curtea Palatului Cotroceni, nu s-a putut organiza, deci din motive strict obiective, sărbătorirea publică a președintelui și doar i
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ajuns în chilie s-a întors către mine și, privindumă lung, a catadixit a vorbi: Îmi cer iertare, dragule, dar... Uite-te la mine. Om bătrân și fără minte. Nici n-a venit ceasul despărțirii și am și început a boci ca babele. Și mie îmi dă târcoale tristețea, sfințite. M-am obișnuit să te știu în preajmă în orice clipă - chiar și în vis - și acum... Până mâine mai este, fiule. Așa că hai să dereticăm oleacă prin chilioară. Când am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Ioab și fratele său Abișai, au omorît pe Abner, pentru că omorîse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon. 31. David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: "Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci, și bociți-vă înaintea lui Abner!" Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plîns la mormîntul lui Abner, și tot poporul plîngea. 33. Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
cuțitului. —Obturare de canal, am zis eu batjocoritor. Nici o problemă! — Dar nu te-a DURUT? a vrut să știe Don. N-a fost mare lucru, m-am umflat eu în pene, hotărând să nu dezvălui nimănui scenariul ăla în care bocisem cu lacrimi cât bobul în timp că stăteam înfiptă în scaun. — Și nu ți-a fost frică? m-a întrebat John Joe. Nu-mi puteam permite să-mi fie frică, am răspuns eu strâmbând din nas. Era ceva ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
smiorcăit ea. Nu vreau să fiu rea. A fost prietena mea cea mai bună... în ciuda tuturor acuzațiilor cu care mă împroșcase, am simțit un nod în gât. — N-am făcut asta decât ca s-o ajut să-și revină, a bocit Brigit. Știu c-am fost furioasă și am crezut c-o urăsc... Chestia asta m-a îngrozit. Era imposibil! Brigit să mă urască? Brigit să fie furioasă pe mine? Nu putea să fie așa. De ce-ar fi făcut asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dulce și mai afectuoasă, cea mai bună dintre fetele mele. Draga mea, a suspinat ea aruncându-se în brațele mele. Fetița mea! Un torent de lacrimi mi-a izvorât din ochi la auzul cuvintelor ei. Am căzut în brațele mamei bocind, în timp ce ea mă mângâia pe păr și-mi spunea să nu mai plâng. —îmi pare rău pentru oul de Paște al lui Margaret, am reușit să îngaim într-un final. Să nu-ți pară rău, a exclamat mama cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu e ca și cum aș avea totul plănuit. Nu sunt sigură încotro mă îndrept, dar cu toate astea sunt hotărâtă să ajung acolo. Când eram copil și mă simțeam tristă, mă gândeam mereu la înmormântarea mea. Mi-o închipuiam pe mama bocind chinuită de remușcări pentru toate lucrurile răutăcioase pe care mi le-a spus. Mi-o închipuiam și pe sora mea copleșită de durere și implorându-l pe Dumnezeu să o ierte că m-a bruscat și m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bine. — Așa! zice Zelda intrând grăbită. Suntem gata. Becky. În timp ce mergem, își pune o mână pe brațul meu. Știu că o să fie destul de traumatizant pentru tine. Nu e nevoie să te grăbești... și, dacă ai cădere nervoasă și începi să bocești, în fine... nu‑ți fă griji. — Mersi, Zelda, spun și aprob din cap serioasă. O să țin minte. Ajungem în platou și acolo se află deja Rory și Emma, care stau pe canapele. Trec pe lângă un monitor, îmi arunc o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
câte un ochi. Atunci zi-le și tu la babacii tăi să mai stea pe-acasă, l-am sfătuit pe Gimmi. Oricum, aici, la noi, ele erau cu fețele buhăite, de plâns, de râs, de căldură, cu amândoi ochii umflați, boceau și Îi forfecau, pe Traian și pe Buni. Vă gândiți că bietul Traian a făcut atâta drum numai pentru Buni și nu i-a fost dat s-o vadă? — După părerea mea, nu are rost să mai vii să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fete și mai mari; și Cheptănar și Scridon și Morcov - tăt satul! Vin și din satele vecine dar nu chiar În acea seară. Măi, și se-ncinge horă mare - de astă dată, de bucurie. Toată lumea bea, cântă, chiuie, plânge, urlă, bocește, cântă, râde-plânge și chiuie, chiuie lumea asta... Stau În calidor. Aștept să se Întoarcă de la țintirim. S-au dus cu toții la țintirim, cu hârlețe, cu lopețe; cu butelci de vin. Cântând, ca la nuntă, lălăind bețivănește ca după nuntă. Chiuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
supărat; ori foarte beat. Deschide ușa bucătăriei șeful de post. Are șuba pe umeri, căciula pe cap - dar eu știu: din salon vine, porcul. Face cu ochiul Înspre noi, dar tatei i se adresează - În glumă, cică: - Nu-i mai boci, dom’ director, că tot nu-i mai Învii! - și dă să-l bată pe umăr cu prietenie. Tata holbează ochii albi-albi. Îl loveșe peste mâna Întinsă. Și-l Înjură. În românește și-n rusește, Îl ’izduiește dintr-una-n alta, Îl face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă gândesc, o să te contactez. —Bine. Vocea Fionei a rămas inexpresivă, deși femeia se chinuia să se abțină ca să nu reacționeze într-un fel pe care mai târziu să-l regrete. În clipa aia îi venea să urle și să bocească, să tăbare cu pumnii asupra spatelui și umerilor bărbatului într-o izbucnire furioasă. Pe Fiona o scoteau din minți încăpățânarea și prostia lui David. Dar, în loc de toate astea, ea și-a folosit toate resursele emoționale ca să-și păstreze calmul exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se consulte. Murmură un nume. Mâinile li se Întind iarăși, apoi Își pun genunchiul pe pământ. Ridică Împreună trupul slăbit de boală, dar Îngreunat de moarte, și Îl duc În procesiune până În tabăra sa. Femeile s-au strâns deja să bocească, vederea cadavrului le reînsuflețește țipetele, unul dintre ofițeri se mânie: „Nu plângeți câtă vreme nu e răzbunat!” Înfricoșate, bocitoarele se opresc, Îl măsoară din priviri. El s-a Îndepărtat deja. Femeile și-au reluat zgomotoasele lamentații. Sosește sultanul. Se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lângă mine, sunt deja în luna a șaptea, izbucnește ea în lacrimi, nici nu îmi vine să cred că mi se întâmplă tocmai mie, toată viața mea se va duce de râpă. Știi cine este tatăl, întreb eu, iar ea bocește, sigur că da, suntem împreună de un an deja, dar este căsătorit și are copii, este mult mai în vîrstă decât mine, lucrez în biroul lui de arhitectură. Când am descoperit sarcina, încă aș fi putut avorta, dar am sperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ani de atunci, dar terasa este încă goală. În ciuda faptului că nu locuiește nimeni aici, gazonul este proaspăt, asemenea unui mormânt admirabil îngrijit în secret, da, acesta fusese mormântul rămășițelor vieții sale, tata, bântuind singur prin camera sa golită, bocind fără furie plecarea ei, ca și când ar fi încuviințat-o, ca și cum, dacă ar fi fost în locul ei, ar fi procedat exact la fel. Mă gândisem tot timpul că, dacă l-ar fi părăsit pentru un bărbat, lui i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era înnebunită după acel loc. Priviți! Intră jonglerii! Doi tipi urcă pe bar, iar eu aplaud mai tare ca oricine. În felul acesta nimeni nu observă că am lacrimi în ochi. E de-a dreptul ridicol să te apuci de bocit în fața unei adunături de celebrități la o petrecere cu scop publicitar, doar pentru că un amănunt stupid, total lipsit de importanță, ți-a trezit pe neașteptate un val de amintiri dureroase. Eu și Patrick ne dădeam în vânt după Benny’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Charlotte e încă foarte supărată și mi se pare că Daisy și Jennifer încearcă să ne distragă atenția de la ea. — Pe mine mă cam doare capul, zice ridicându-se un pic cam prea brusc. Așa pățesc când mă apuc de bocit. Trebuie să iau o aspirină și să stau la orizontală. Îi urmăm exemplul și ne pregătim de plecare, ea se scuză în fel și chip și ne asigură că putem rămâne oricât, dar o refuzăm. Pentru că nu reușește să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fază a călătoriei spre Băneasa. Străzile de lângă Herăstrău și Arcul de Triumf erau liniștite. Parcă eram în alt oraș. După care povestea a reînceput. Mai întâi au început să se smiorcăie pasagerii de lângă mine. Dar în câteva minute tot autobuzul bocea. Eu eram singurul care stătea impasibil, în timp ce bărbații săreau să deschidă geamurile, iar femeile își întindeau rimelul pe față, luând înfățișări gotice, de walkirii. Mai multe voci îi trimiseră la origini, sau între ele, pe mineri, pe politicieni. Mulți coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o sticlă și privită îndeaproape. Bum! Se zice că în cădere, protectorul curvelor, al copiilor schilodiți de pe Rue Montparnasse și al șmenarilor din Madrid și Ibiza, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]