650 matches
-
va divorța pentru ea, se va reîncarna etern în creaturi tânte, și că ea, la rândul ei, nu va mai sări niciodată peste o etapă fundamentală a vieții - „dintr-un copil, omul ăla m-a transformat în curtezană“, îmi rezumase, bocind. S-a îmbufnat pe loc: — Cum adică „niciodată“? — Păi da, niciodată, i-am strigat convingător. Nu vor fi jocuri între noi. Transparență și mesaj imediat. Nu vreau nici un mesaj. Eu vreau doar să ne iu bim și să ne jucăm
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ochii închiși, sări pe el și îl mușcă de față. Neguța îl găsi în spatele casei, țeapăn și sfârtecat, și crezând că e băiatul ei îl târî până în tindă, unde se apucă să-l spele. „Te-au prins zorile iar, maică“, bocea ea, pe când îi freca chipul. „De ce faci tu de-astea? Cum vrei să te mai îngroape mama o dată?“ Se opri brusc și își plesni palmele a mirare, apoi se repezi în prag și strigă spre curtea vecină: — Părinte! Părinte! Io
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care să ne sperie. Am cunoscut-o înainte de naștere. Starea prenatală este identică cu cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înconjurat de perne și tămâie. - Amu te găsise și pe tine boala, dă-o-n Doamne iartă-mă, măi cumetre. - Fă-te ‘ncoa și șezi. Crezi că nu știu că eu m-oi duce? Le aud pe astea mari cum bocesc noapte de noapte și stau cu lumânarea la gata. Zăltata aia a lăsat casa și pe bărbatu-su să vie lângă mine și măsa, o doare sufletul, o văd. și băietul o vinit săracu’ de el, da’ măi cumetre, ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-mi lua fata, lasă-mi și mie bucurie cât oi mai trăi. Tu ai avea acolo pe mama, pe tata, ai cui să-i spui pe nume și cine să te strige, da’ eu. Gheorghe, Gheorghe, of, Gheorghe... - Nu mai boci, lasă că s-a îndura de tine, da’ tu să ai grijă, hăi. Ascultă ce ți-oi spune eu să faci. Saveta simți că o lăsau picioarele, iar ochii căutau a întuneric. Se lăsă cerul roșu, iar frigul aducea pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
taman acum în partea asta de sat. Cine a plecat, fa, leșinata aia lu’ Florin? Apoi mai bine a făcut... Vuia satul în vorbă și în râs. - Când a plecat?... - Da’ știe cineva unde?... - Ei, lasă, că nu o să o bocești tu acum... - Iote ce liniște e pe la noi... Pe sub poale de pădure Pleacă o nevestică în lume Cu basma neagră pe cap Singură, fără bărbat. A plecat din al ei sat Cu un prunc de legănat și nimică n’a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o îndemnau să se mărite că “doar s-a dus de boală”. Abia ce- și ridicase fata și a căzut la pat. A tușit, a scuipat sânge, a vomat, a uitat de el, și s-a dus. Rarița nu a bocit nicio clipă. Nimeni nu a văzut- o. Lumea zicea că-i așa, sau așa, și pe dincolo și că pe dincoace, dar ea nu a bocit să o vadă lumea. În liniștea ei lăsă durerea să curgă, iar lacrimile nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sânge, a vomat, a uitat de el, și s-a dus. Rarița nu a bocit nicio clipă. Nimeni nu a văzut- o. Lumea zicea că-i așa, sau așa, și pe dincolo și că pe dincoace, dar ea nu a bocit să o vadă lumea. În liniștea ei lăsă durerea să curgă, iar lacrimile nu mai conteneau. Varvara a văzut-o o singură dată plângând, dar a lăsat-o în pace și nu au vorbit niciodată de ziua aceea. Plânsul nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
șir. Uite așa, unde era el, hop și ea. Da’ credea că nu-l vede lumea. Di aia, di aia o omorât-o, că era aceea. Ochii țaței Floarea se umplură de lacrimi și fără să știe continună să vorbească. Bocea ușor printre picăturile mici care se scurgeau în barbă. - Fata mamei, că harnică mai era, of mamă, of că harnică și curată mai era și o ninorocit-o a lui Chetroșcoanca, își reveni la starea inițială, da, ca să se iubească cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
acasă, Zmeul și Zmeoaica Înțeleseră pe loc că Ghiocel nu i-a ascultat și ca să nu le trădeze secretul trebuia pedepsit. Ghiocel nu zicea nimic, doar tremura din toate Încheieturile. Cele zece fete s-au pus pe jelit și pe bocit ca dupa mort, căci Îl iubeau pe nefericitul lor frățior. Și atât de mult s-au rugat de tatăl lor Zmeul și atât au plans, că l-au Înduplecat să nu-l transforme În broască râioasă. Dar pentru că orice faptă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fi? Unde-i? Că de azi-dimineață o to-o-oot așteptăm..., își luă avânt Florica. Acu’, dacă tot am greșit, am greșit, dar măcar să știm ce-i cu Vetuța noastră... Pe Florica o podidiră lacrimile. Caterina, fire sensibilă și ea, începu să bocească. Celelalte babe, văzând că-i rost de bocit, se puseră și ele pe hicăit și icnit. Polițistul intră în panică. Băgă pixul în buzunarul de la piept. — Ia lăsați smiorcăielile... eeee... — Da’ cum să lăsăm, domnu’ polițist, cum să lăsăm? Că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
așteptăm..., își luă avânt Florica. Acu’, dacă tot am greșit, am greșit, dar măcar să știm ce-i cu Vetuța noastră... Pe Florica o podidiră lacrimile. Caterina, fire sensibilă și ea, începu să bocească. Celelalte babe, văzând că-i rost de bocit, se puseră și ele pe hicăit și icnit. Polițistul intră în panică. Băgă pixul în buzunarul de la piept. — Ia lăsați smiorcăielile... eeee... — Da’ cum să lăsăm, domnu’ polițist, cum să lăsăm? Că Vetuța noastră..., așa o femeie... bună s-o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
foiră. Iar se suciră. — Căciulițe? Căciulițele-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească. Babele se puseră iar pe smiorcăit. — Căciulițe, necăciulițe, le vindea? — Le vindea..., ziseră babele descumpănite. — Aaa-ha! Deci recunoașteți că făcea comerț ilicit! — Ba nu recunoaștem nimic, mama ta de vierme ne no rocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de lemn sculptat, cu vitrine subțiate de atâta lustruit, tras de cai mascați, cu panașe negre. Câțiva țigănuși purtau prapure grele, decolorate de intemperii. Unul era agățat și la intrarea în curte. Ținîndu-se de marginea din spate a dricului și bocind, în haine negre, grosolane, veneau Ma'am Ca-tana și rubedeniile, iar în urmă toată liota din curte și de pe stradă, mâncând semințe și pălăvrăgind. Maria auzise de la Leana Nebuna, care-o călca din când în când în noua casă de pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când o să i-l arăt a doua zi. Mama venise de trei ori pe săptămână la mine, de câte ori erau zile de vizită, cu plasele ei pline de borcane cu supă de pui și pilaf. Venea cu ochii umflați de plâns, bocea înainte, ca să se țină tare la spital, să nu mă descurajeze. Avea să fie prima dată când puteam să-i arăt un semn de vindecare. Am adormit cu gîndu-ăsta, după ce s-a dat stingerea, și-am dormit prost, cu treziri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Seara am stat la geam, câteva ore, în amurgul galben ca flacăra de sodiu, repetând mereu fraza centrală a vieții mele: "Dumnezeule, ce se-ntîmplă? Ce dracu se-ntîmplă?", la care orașul îmi răspundea prin freamăt și spectralitate. Mama venise zilnic să bocească la căpătâiul meu, să-mi dea la o parte părul năclăit de sudoare de pe frunte și să-ndrepte recipientele cu glucoza de pe stativ. Nici ea nu putuse-nțelege ce mă făcuse să bag sute de volți în țeasta mea fragilă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piciorușe pe mucoasa linguală, însă curând o durere vie îi luă locul. Căci bestia înaripată își înfipsese ovipozitorul dințat în carnea stacojie, însămînțînd-o cu ouă mici ca semințele de mac. Apoi își luase iar zborul și pierise, lăsând fata să bocească-ntre flori ca violată de-un zburător din povești. Atunci scoarța cerebrală a preotului începu să radieze o aureolă de foc, care carboniza ca pe niște frunze uscate aripile lepidopterelor. Apoi, ca un balon umplut cu hidrogen, encefalul său roz
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Sărbătoresc zilele de hram ale bisericilor din comună. - Boboteaza (aghiazma mare este ținută un an pentru alungarea furtunilor, a trăsnetelor și a bolilor). - Moșii sunt cunoscutele sâmbete ale morților, când cei trecuți în lumea veșnică sunt pomeniți în biserici, sunt bociți sau jeliți la cimitir. Pentru sufletul lor se aprinde o lumânare și se împarte mâncare, apă, băutură, vase și colăcei. - Sfintele Paște: - Postul Mare; - Duminica Floriilor, când salcia sfințită se pune la icoană; - Săptămâna Patimilor (Mare) - denii;Participarea la Prohodul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Și vai, când ne prindea bătrânul, ne amenința că “ne arată el nouă când se întoarce acasă”. Bineînțeles că glumea ca să ne bage în sperieți, dar noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Iată-o că vine! Îți vine rîndul! Înflorește toiagul, odrăslește mîndria! 11. Silnicia s-a înălțat, ca să slujească de toiag răutății, nu mai rămîne nimic din ei, nici din gloata lor gălăgioasă, nici din bogăția lor! Și nimeni nu-i bocește! 12. Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mîhnească vînzătorul! Căci izbucnește mînia împotriva întregii lor mulțimi. 13. Nu, vînzătorul nu va mai căpăta înapoi ce a vîndut, chiar dacă ar mai fi printre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, și cu mîhnire mare. 32. În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci, și vor zice: "Cine era ca Tirul, cel nimicit în mijlocul mării?" 33. Cînd ieșeau mărfurile tale pe mări, săturai un mare număr de popoare; cu belșugul avuțiilor și mărfurilor tale, îmbogățeai pe împărații pămîntului. 34. Acum însă, ești sfărîmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cînta. Fiicele neamurilor îl vor cînta: da, asupra Egiptului și asupra întregii lui mulțimi îl vor cînta, zice Domnul, Dumnezeu." 17. În anul al doisprezecelea, în ziua a cincisprezecea a lunii, Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel: 18. "Fiul omului, bocește-te pentru mulțimea Egiptului, și aruncă-o, pe ea și pe fiicele neamurilor puternice în adîncimile pămîntului, la cei coborîți în groapă! 19. Pe cine întreci tu în frumusețe? Coboară-te, și culcă-te lîngă cei netăiați împrejur! 20. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
tot lucrul și voi să-mi deie pace, Ci singură-n odaie să mă închid și leneș Să visez zi și noapte... la... la-mpăratul Peneș. (pauză) (parc-ar vorbi cu mumă-sa ) Să-mi scoată ochii mie? Îndată mă bocesc! (se uită-n oglindă) O! ochii mei sărmani... dar eu, eu vă iubesc. (vorbind cu chipul ei din oglindă) Anna... răspunde-odată... Frumoasă ești, mi-ești dragă. Tu! tu ești fata mamei... dar minte n-ai întreagă... (răsună cornul în pădure
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ziuă peste câmp vedeai mii de oameni cari se culcase în iarbă să viseze că n-au fost de când lumea. Ce-i păsa lui că mă-sa, cu ochii îngropați în cap și cu fața ca unsă cu ceară, se bocea ca cucuveicile dasupra lui - capul nu mai simțea că-i moale poala mamei. Ochii, ca moi boabe de struguri bătute de brumă, căzuse-n creieri și, printre buze ca porumba, dinții părea că se laudă că-s albi. 2254 Storșii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]