538 matches
-
mătăsii porumbului. Încerca uneori să-l pună în oarece rânduială ridicându-și-l de pe frunte cu degetele rășchirate. Ceea ce făcu și acum, dar asta nu-i ajută cu nimic, căci fața prelungă și fruntea boltită apărură, în lumina împiedicată a bodegii, în culori și mai palide, spălăcindu-i albastrul ochilor. — Se petrece ceva în lumea asta, șopti Petrache. Se schimbă ceva, simt în timpane. Dacă simți în timpane, medită Fandarac, nu știi dacă se întâmplă în afara ta ori pe dinăuntru. Că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înghețat, ca apa pe piatră. Și stelele începuseră să scapere. — Să nu te miri dacă Judecata de Apoi a statuilor n-o să vină mai degrabă, cugetă, mai departe, Fandarac, regretând, în sinea lui, că discuția asta n-avusese loc în bodegă, să-l pună pe Șofronică pe jar. La urma urmelor, ce sunt statuile dacă nu tot un fel de morți, dar neîngropați ? Așa că, atunci când or să sune trâmbițele, statuile or să aibă mai puține pregătiri de făcut, ajung mai degrabă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căutat dimineața pe pernă și nu l-am găsit. Cred că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți huruind, și, la urmă, șchiopul, icnind șonticăit pentru fiecare zi a Facerii. — Trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu joci și tu ? Decât să te străduiești să-i faci pe alții să se lase păgubași... Noi n-avem voie, e interzis de regulament. Vânzătorii de la loterie n-au voie să joace la loterie. E ca și cum ai pune la bodegă un cârciumar bețiv. Zâmbi jenat : N-am vrut, dom’ Coropciuc, așa vine vorba. — Ei, nu face nimica, eu, să știi, mai beau din când în când câte-o bere. — Poate că la mata merge, spuse Jenică abătut. Da’ la loterie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
degrabă pândindu-i, știa că mâna-i mergea singură, deprinsă și iscusită. Privi chipurile de pe foaie în treacăt, căci se întuneca și trebuia să-și vadă de drum către casă, cu șevaletul strâns pe umeri. Se opri să ia, la bodegă, un lichior de anason și atunci scoase desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu ochii tot mai căscați de uimire, împingând cu scaunul îndărăt, de parcă ar fi vrut să se îndepărteze de chipurile acelea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai... — Și-atunci ce ne mai rămâne ? Tili tăcu. Când nu găsea imediat răspunsul era semn că nu-l va mai găsi deloc. M-a căutat procurorul la serviciu, spuse totuși. — Care dintre ei ? — ăla în haină de piele. De la bodega lui Coropciuc. — Poate că m-a căutat și pe mine. Dar n-a știut unde să mă găsească... — Nu m-aș baza pe asta. Maca privi în jur. Doar câteva bătrâne, robotind pe lângă morminte. — Bănuiește ceva ? — N-a mai adus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Academie, cu o notă, spre a consulta în sala de lectură a bibliotecii unele lexicoane. De aci se abătea pe la Gaittany, la care, la vremea prânzului, era totdeauna amplă audiență de amici. Intra la "Capșa", ba chiar în restaurante și bodegi, dacă i se părea că a zărit pe cineva cunoscut, dădea în fine târcoale peste tot unde se putea afla ceva. Când șantierele lui Ioanide erau în drumul său, se urca pe ele, întreba, descosea, voia să știe tot. Întors
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și a da un sens real expresiei "a da o bere" s-a instituit, ca distincție supremă, "bere cu palme la restaurant". Celălalt, o dată ce a acceptat că soluția este genială și distincția trebuie acordată, trebuie să dea Hefe-le la o bodegă din apropiere, cândva seara sau a doua zi. "Bere cu palme la restaurant" a fost acordată o singură dată: când, pentru propoziția de la p. 374 ― Das faktische Dasein existiert gebiirtig, und gebϋrtig stirbt es anch schön im Sinne des Seins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tatălui și toți tații din lume au o ieșire prin mațul gros. Mașina mea tânjește după o țeavă de eșapament care să eșapeze cu adevărat. Țărâna e piedica dintre lucrurile care ar putea deveni plăcute. Între muieri e țărână, între bodegi e țărână, între toate luminișurile mari stă o mare de țărână. Totul merge cel mai iute în afara lumii de țărână. Timpul meu e la el acasă ca o țeavă mare și solidă de eșapament. (iese) SEPP BOTDEJIGODIE: Grohăitul care se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aducem mulțumire lui Dumnezeu, Domn și Creator, să nu refuzăm nici un rod al faptelor sale: să-l ascultăm pe deplin pentru a nu-l folosi în afara modului stabilit sau injust, de aceea nu trăim fără for, fără abatoare, fără băi, bodegi, ateliere, hanuri ori fără comerțurile voastre, și în celelalte activități colaborăm în această lume. Și noi navigăm cu voi și suntem soldați, și lucrăm pe câmp, ba chiar folosim artele și publicăm lucrările noastre spre folosul vostru. Condamna efectele dezastruoase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg până la mine". Imaginarul cu tangențe suprarealiste din Destin cu boabab urmărea, deliberat, uimirea: "În piața cu celebru nume șvab / Creștea, până la cer, un boabab / Cu fructe cât o casă, cu bodegi / Și trenuri de sidef iuțind prin crengi". Se manifesta, de la început, voluptatea enunțurilor baroce dilatate ca în Destin cu bile; pe puntea unui vechi vapor, iată o chermesă bizară reunind "dudui / Și cavaleri în frac cu mov joben / Ținând în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Newton odată, pe când se Îmbrățișau sub dușul unui hotel din Atena) și de invers proporționale cu pătratul distanței care Îi desparte. Trei ani intenși și călători, care Începuseră În noaptea În care terminaseră de cinat foarte târziu, singuri Într-o bodegă din piața Garibaldi, bând până după ora Închiderii, vorbind despre pictură și fotografie pe când chelnerii urcau scaunele pe mese și Începeau să măture podelele; când Faulques se uitase la ceas, ea spusese ce surprinsă era că un fotograf de război
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ciudat exit, printre prietenii săi. Mi-a oferit, cu dedicație, și trei dintre cărțile lui de interviuri. Cînd repetam la Timișoara (și întîmplarea a făcut să realizez trei spectacole acolo, estimp) ne vedeam zilnic: la bufetul teatrului, la "Sticlărie" (o bodegă, în centru), ori pe la foarte mulții săi prieteni, care ne puneau la dispoziție un cuptor de curte să pregătim o gîscă, ori o casă, la țară, să-l aniversăm pe proprietar. Bebe era un om deștept, citit, cu o gîndire
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dat, în ani! Dar ca să vedeți ce a dracu' de maleabilă e limba noastră, diabetică precum un fagure de propolis, vă voi reproduce o repetată întîlnire personală cu bunul meu prieten, ex-comandorul Ananie Gagniuc (actualmente, pensionar-șef la o sobră bodegă constănțeană). Pe vremea cînd se petrecea întîmplarea, distinsul marinar superior era șef la Casa Armatei (sau Armăsii?) din Constanța. Eu, dintr-o lipsă de vigilență a organizatorilor, nimerisem în juriul primei ediții a festivalului național al teatrelor de revistă. În
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
mult bun-simț și o formulare mai sugestivă decât la atâția pretinși intelectuali. Mai mult, o altă latură a spiritului său este secreta simpatie, complicitatea afectivă față de tipurile și moravurile pe care le conturează. Eroii din comedii, toți pierde vară de bodegă, toți cetățeni pasionați de politică, gazetari și funcționari, sunt înfățișați cu o exuberanță care înlătură bănuiala de antipatie. Despre sociabilitatea deosebită a lui Caragiale vorbește și Vlahuță, care, deși a fost nu numai o dată victima cruzimii scriitorului, i-a rămas
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
chestiunea cu prețuirea, stă, un fel de premergere, povestea cu Înțelegerea, concept complicat și nu la Îndemâna oricui bălmăjește sub starea halucinant acusticovizuală, urmare a vreunei intoxicații cu poșircă vândută de nea cutare ce pune preț pe dispreț la a sa bodegă În care... Norocul nostru cu cei care au făcut din știință și știința de carte, profesie! Greu Îi mai suportă, astăzi, tot felul de al de fute-vânt, dar, până una, alta, dacă vrem să fim În rândul lumii, nu avem
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
specific), prețuirea lui, a aproapelui, este tot una cu prețuirea de noi Înșine. În cazul În care Însă ratăm tot ce am spus anterior, ratați suntem. În acest caz, și noi și prețuirea aproapelui nu depășește prețul pe dispreț În bodega lui nea cutare... Craiova, Duminică, 10.04.2011
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]
-
avea rezervată, așa cum am arătat, paleta largă a diferitelor manifestări mondene, locuitorii din pătura de jos a societății aveau la dispoziție o infrastructură „proletară” de agrement. Ofertele erau, firește, diversificate și adaptate pentru posibilitățile fiecărui locuitor. Alături de cofetării, birturi, crâșme, bodegi, taverne își fac apariția și cafenelele și restaurantele. Timid, antreprenorii fac loc și programelor distractive. Afișele expuse la intrările în aceste locații încearcă să atragă doritorii fie cu o „cântare vocală”, fie cu un „concert muzical”; la mare căutare erau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
neatinsă pudicitatea utilizatorilor, în fața closetului a fost construit un paravan. La sfârșitul perioadei interbelice, grădina a fost dotată și cu „un bazin cu cădere de apă” - inaugurat în septembrie 1937. Restaurante, cofetării, cafenele, crâșme Raportând numărul mare al restaurantelor, crâșmelor, bodegilor etc., pe care le-a avut Bacăul de-a lungul timpului, la suprafața, totuși, redusă a orașului, am putea ușor desprinde următoarea concluzie: „Timpul liber” a găsit în Bacău un „vad” bun. Există și o anumită tradiție în reglementarea activităților
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
marile restaurante „Consum” (al fraților Issacă, „Păcii” (fondat în anul 1914, D. Baciu), „Pavilion”, „Gh. Cornățeanu”, „Constantin și Ion Manoliu”, „Aneta Iacobescu” și „I. Drăgan”, precum și cele mai mici aflate în proprietatea lui Petru Vasile, Maria Boțel sau Mendel Aronsohn, bodega „Iacoby” - fostă „Viața Nou)” ș.a. În partea de sud-est a orașului, în imediata apropiere a fabricii de hârtie „Letea”, mai exista Parcul „La Porumbaru”, aflat în apropierea bazarului „La ursul din Tarcău”, înființat în anul 1883. La mare căutare erau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
fostă „Viața Nou)” ș.a. În partea de sud-est a orașului, în imediata apropiere a fabricii de hârtie „Letea”, mai exista Parcul „La Porumbaru”, aflat în apropierea bazarului „La ursul din Tarcău”, înființat în anul 1883. La mare căutare erau și bodegile deținute de Andrei Cristian, Grigore Sichitiu, Iosef Herman Issac, E. Teodorescu, precum și numeroasele cârciumi aflate pe strada Mare - frații Herman și Rachmil Steinbock, Moise Valdman, Odisei Constantinescu -, cele de pe strada Gării - Issac Leon, Mayer Leibovici, Kuller Marcu -, cele de pe strada
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Caudella pentru muzica operei Hatmanul Baltag "o ușoară nuanță de trivialitate". Abordîndu-l în marginile psihanalizei, Pompiliu Constantinescu va remarca similitudini între autor și propriile personaje ("Sociabilitatea lui I. L. Caragiale este proverbială; și-a risipit viața în conversații uluitoare, în presă, bodegă și cafenea, trăind alături de eroii lui din proză și comedii, iubind pe imbecili și pe umanii lui semeni în toate slăbiciunile. I-au plăcut farsele vieții și s-a delectat contemplînd egoismul conformist al omului; s-a identificat cu plăcerile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la șapte, dar după ce iese din schimb se mai duce și el cu alții să-și dreagă gâtul în vreo bodegă. Muncitorul, adăugă ea, ce plăcere să aibă și el după ce iese de la muncă? Să stea la un pahar cu alții, mai vorbesc și ei de-ale lor... Am intrat. Urâta femeie nu era și năroadă, dimpotrivă, o mare știință a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un băiat bun, ți-a făcut ceva? - N-a avut ocazia, îi răspunsei. - Nu, pe mine m-a ajutat... Dar Gheorghe, el însuși, arăta încordat, neliniștit... Se uita în jur: - Hai să bem undeva o bere. Am intrat într-o bodegă și Gheorghe a comandat două halbe. Mie mi-era foame și am cerut berarului ceva de mâncare. Ne-a adus mezeluri care mi-au dilatat nările, muștar și franzelă pufoasă. - Mă, zice, ție ți-e foame... - Cum să nu-mi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
erau la putere? - Sunteți la putere, Gheorghe, zic, de ce îi e frică lui Megherel? Nu mi-a răspuns. Am mai băut halbe și nu mai știam ce vorbim. Berăria era plină de oameni, glasurile noastre se pierdeau în gălăgia din bodegă. Berea curgea în spume pe tejghea... Gheorghe dădea din mâini, își arăta pieptul cu degetul, mi-l arăta pe-al meu... că el i-a zis... e regele... și regele a îmbrăcat cămașa verde... Domnul general... ofițerii... dar n-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]