547 matches
-
Julius Stroh a scos cepul unui butoi poleit, cu bere Stroh din Boemia. Președintele Roosevelt a fost fotografiat sorbind un cocteil la Casa Albă. Iar pe strada Hurlbut, bunicul meu, Lefty Stephanides, a dat jos pielea de zebră, a demontat bodega din subsol și a ieșit din nou În atmosfera de afară. Cu banii pe care Îi pusese deoparte din pozele erotice, a plătit un avans pentru o clădire din strada Pingree, care dădea În West Grand Boulevard. Casa Zebrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de dragoste, dăduse ocol punții unui vas și făcuse dragoste Într-o barcă de salvare. I se tăiară codițele. Luă un tren spre Detroit și se mută Într-o casă de pe strada Hurlbut; consultă cărți de vise și deschise o bodegă subterană; primi o slujbă la Templul Nr. 1... Și apoi gena se mută din nou, În alte corpuri... Se Înrolă la Tinerii Cercetași și Își dădu unghiile cu ojă roșie; cântă Begin the Beguine la geamul din spatele casei; se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
porți, președinți de I.A.S.-uri, mai toți grași și cu fețe ca de cartofi, luptîndu-se cu cifre și indicatori la birourile lor cu intarsii grosolane, pe când tata nota mereu într-un carnet, iar apoi nesfârșite, oribile, plicticoase mese la bodegile sătești, cu mult vin, din care eu nu beam, cu o conversație între șofer, fotograf și reporteri din care nu înțelegeam nimic... îl tot îndemnam pe tata să plecăm, dar el îmi zicea că mai stăm doar un pic și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cum eram grafoman și până și comentariile, la școală, le făceam de 30-40 de pagini, cu atât mai mult mă-ntindeam în scrisorile de dragoste, încărcate de metafore și aiureli. Pe drum spre Chirnogi am oprit într-un sat, lângă bodegă, și le-am dat scrisoarea, s-o pună la cutie, unor țărani chercheliți. Firește, Calceola n-a primit-o niciodată, și mi-am imaginat apoi de nenumărate ori, răsucindu-mă-n pat de necaz, ce s-or fi distrat indivizii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poate, că aș mai putea simți vreodată bucuria aceea dumnezeiască de a fi venit pe lume. îmi amintesc că, întorcîndu-mă spre casă în acea seară, totul mi se părea altfel: dungile de rășină portocalie și stacojie de peste sat, zgomotele din bodegă, luminile aprinse prin case. Porumbul crescut, înalt, prin curțile oamenilor. Simțeam aerul ca pe un curent de apă rece, cu vițe și vinișoare transparente, licărind. Puteam să înțeleg acum. Am ajuns la casa inginerului, am trecut printre macii aceia vineți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mai ales învăluit, în mintea mea, într-un fel de legendă: trebuie să fi 42 fost ceva mizer, de fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul interioarelor a fost cu grijă recompus după anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
el, minusculi, veneau pe o cărare. Alții lucrau frânți de șale, aproape atingând pământul cu frunțile, pierduți în mijlocul vreunei tarlale îndepărtate. Treceam uneori prin sate prăfoase, cu copii îmbrăcați orășenește pe la porți, cu căsuțe răsărind dintre gutui și corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu câteva damigene în vitrină, și bisericuța cu acoperiș de tablă stăteau față-n față, încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu băștile înfundate până la sprâncene și care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ambalate doar într-o foaie de gazetă. Din păcate, drumul până acasă era cam întortocheat, și piftia începea să curgă pe sub cămașa de tort, încinsă cu chimirul lat de o palmă, mai ales că în drum se oprea obligatoriu la bodegă, unde trăgea o „dublă”, așa încât ajungea la poartă pe două cărări, intrând în gura spurcată a bunicii, care blestema crâșmele de mama-focului. Și mai avea bunicul un hobby, acela de a mă trimite săptămânal la tuns cu trei creițari, pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
instinctul de conservare să-și crească cei patru copii: Ana, Gheorghe, Vasile și Arcadie, pentru că bunicul se implica mai puțin în viața de familie, fiind ocupat tot timpul cu biserica, de unde aducea colaci, pomeni și prescuri, cu atelierul și cu bodega din capătul uliței. Ea făcea legea în casa cu două camere și o bucătărie, unde ne adunam când pregătea ceva deosebit, o alivancă sau un balmoș ciobănesc, fie un tocin din cartofi rași, ori nelipsitele scârjele coapte pe plita încinsă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
orășele din România. S-a dovedit că el mi-a dat cu ranga în cap, deși era invers Dumitru Merișan de pe strada Păcii și-a făcut cârciumă. Vecinul Gavrilă Popa și-a trântit closetul de scândură chiar la intrarea în bodega omului și-i blochează spațiul. Iese o mardeală ca-n filme, urmată de confruntarea certificatelor medicale. «Am câștigat procesul la Făurei. Mi-au luat jucăria cu care câștigam și eu un ban. Plutonierul Zainea s-a ocupat de caz. Îi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
călcat pe picior, înjurase pe drum pe un individ, care răspunsese și el cu multă culoare argotică. Sohațchi uită incidentul, dar ținu minte figura, și într-o zi apucă pe individ de braț, vorbi cu el, îl invită într-o bodegă mirîndu-se mereu de unde-l cunoaște. Chestiunea se lămuri, dar rivalii efemeri rămaseră prieteni. Familia Sohațchi era, cu toate ridicările prin profesii, încă de structură mahalagească, recalcitrantă la răceala protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ți se împletesc într-un mod foarte neașteptat chiar pentru tine. Plecând ultimul de la birou (așa cum sunt toți obișnuiți să te vadă), ai dat nas în nas, pe la Sărindar, cu amicul Bădescu. A ținut morțiș să mergeți pentru aperitiv la bodegă, la Mircea. (De reț. : Bădescu despre prim-ministrul Brătianu : acest om nu este popular, dar e drept că nici nu ține să fie. Lasă a fi bălăcărit și înjurat în gazete, fără a-și lua o măsură de apărare, disprețuiește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
1916 Vreme încă bună. Izolare totală, din care m-a scos amicul Victor, ce de mult amenința cu o vizită. A trecut astăzi, pentru că tot nu s-a deschis tribunalul, iar prohibiția băuturilor spirtoase îi strică tabietul cu aperitivul la bodega Mircea. La 11 și jumătate a sunat la ușă. Soneria nu s-a auzit, pentru că de ore întregi treceau coloane de artilerie. Geamurile zăngăneau de tropotul cailor pe pavajul abia terminat și de huruitul chesoanelor. Victor însă nu a riscat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și a da un sens real expresiei "a da o bere" s-a instituit, ca distincție supremă, "bere cu palme la restaurant". Celălalt, o dată ce a acceptat că soluția este genială și distincția trebuie acordată, trebuie să dea Hefe-le la o bodegă din apropiere, cândva seara sau a doua zi. "Bere cu palme la restaurant" a fost acordată o singură dată: când, pentru propoziția de la p. 374 ― Das faktische Dasein existiert gebiirtig, und gebϋrtig stirbt es anch schön im Sinne des Seins
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stradă la stînga, pînă ajungea, după două intersecții, la Parcul Central. Apoi să meargă tot Înainte pînă dădea de una din scările care coborau spre Bulevardul 28 Iulie, principala arteră din Chosica de Jos, largă, plină de prăvălii, magazine și bodegi. Luînd-o pe una dintre ultimele străduțe care se deschideau din bulevard, ajungeai În piață, În fund, lîngă rîu, nu era greu de găsit. Desigur că o asemenea aventură l-ar fi putut speria pe orice copil de vîrsta lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ești nebună de legat!, dă-i drumul, Paul!, hai s-o ștergem, să luăm puțin aer curat, ține-te de mijlocul meu, Sue, da, Paul, ai mai mers cu motocicleta, Sue?, mai repede, mai repede, Paul, s-au Închis toate bodegile, Sue, Stanhope Gardens, mai repede, Paul, mai vrei un whisky. Sue?, aș vrea ca nimeni să nu se amestece În viața mea, aș vrea să mă simt Întotdeauna liberă. Paul, good-by, baby. Paul!, Paul!, Întoarce-te, Paul!, mucoasă nebună ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Xampañet, ca să ne alungăm gustul amar din gură? — Adevărul e că n-aș zice nu. — N-ai stabilit pe azi cu fătuca? — Pe mîine. Ah, ștrengarule. Te lași rugat, eh? Cum mai Învățăm... Nu făcuserăm nici zece pași spre zgomotoasa bodegă, aflată la cîteva numere mai În josul străzii, cînd trei siluete spectrale se desprinseră din Întuneric și ne ieșiră În cale. Doi bătăuși se postară În spatele nostru, atît de aproape Încît le-am putut simți suflarea În ceafă. Al treilea, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căutat toată ziua Kolea, care a întrebat mereu de el. Dar când se întâlneau, Kolea nu-i putea spune nimic deosebit, în afară de faptul că este întru totul „nemulțumit“ de general și de comportarea lui de acum: „Se duc, beau în bodega din apropiere, se îmbrățișează și se ocărăsc în stradă, se ațâță unul pe altul și nu se pot despărți“. Când prințul i-a făcut observația că și mai înainte, aproape în fiecare zi, cei doi făcuseră la fel, Kolea habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
speriat pentru portofelul cu atâția bani, dar s-a supărat brusc foarte tare și nu mi-a spus nimic. N-am făcut împreună pe stradă nici doi pași, m-a lăsat baltă și de-abia seara ne-am întâlnit la bodegă. — Și până la urmă ai luat portofelul de acolo? — Nu. În aceeași noapte a dispărut de sub scaun. — Atunci unde-i acum? Aici, spuse Lebedev și râse deodată, ridicându-se de pe scaun cât era de lung și privindu-l cu plăcere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
teribil de nemulțumit; ba-i bucuros și bahic până la lingușeală, ba-i sensibil de-i dau lacrimile, ba se supără deodată atât de tare, încât mă sperii, zău; eu, prințe, nu fac parte din tagma militarilor. Ieri stăteam amândoi la bodegă și, ca din întâmplare, poalele redingotei mele se etalau la vedere, săreau în ochi; el se uita strâmb, se enerva. Acum nu mi se mai uită drept în ochi decât când e beat sau dacă îl apucă duioșiile; dar ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai cumsecade decât ei toți „la un loc“! Căci lui nu-i trebuie nici strălucire, nici bogăție și nici măcar onoruri, ci doar dreptatea! „Dar canaliile și netrebnicii judecă altfel; în oraș, prin case, la reuniuni, în vile, la concerte, în bodegi, la mesele de biliard se discută numai și numai despre apropiatul eveniment. Am auzit că unii chiar vor să iște sub ferestre un charivari* și asta, ca să zic așa, chiar în prima noapte! Prințe, dacă aveți nevoie de pistolul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin bordeluri, trebuia să mă duc prin librării, prin biblioteci, pe coridoarele instituțiilor universitare. Apoi să stau În biroul meu, cu picioarele pe masă și cu un pahar de carton plin cu whisky adus până sus Într-o pungă de la bodega din colț. Îți telefonează cineva și-ți spune: „Traduc o carte și dau peste unul - sau mai mulți - cu numele Motocallemin. Nu reușesc s-o scot la capăt”. Nu știi nici tu, dar nu contează, ceri două zile răgaz. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ninge ușor. Prind un fulg de zăpadă și, printre aburii de bere, mă minunez de perfecțiunea lui, Înainte să se dizolve În căldura mâinii mele. Începe să ningă mai puternic pe când duc un Bladesey cam lipsit de chef Într-o bodegă slinoasă din Cowgate, una dintre cârciumile alea cu permis de vânzare a băuturilor alcoolice până târziu, care-i plină de studenți și bețivani. Tropăi cu picioarele În pământ pentru a-mi scutura zăpada de pe ghete și mă fac de Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
două treimi din ea. E un grup de puțoi bătrâni care joacă domino Într-un colț și un ticălos fără prieteni care citește Evening News la bar. Îl recunosc, e polițai, Drylaw, cred. Îmi termin repede halba și ies din bodegă, mă urc În mașină și conduc În viteză Înapoi spre Collie. Mă gândesc tot drumul numai la cardurile care sunt În buzunarul interior al jachetei de pe scaunul din camera din față. Foarte demoralizat, noi, eu, noi (acum suntem cu toții aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]