556 matches
-
vorba la o sală deținută de Consiliul local. — Sunt de acord cu Lou, tună vocea lui Brian din fundul camerei. Se lăsă tăcere. Brian era genul omului de acțiune taciturn, care rareori deschidea gura; pe timp de noapte, lucra ca bodyguard la petrecerile rave, stând de pază lângă ușă, cu geaca de pilot din satin negru dând să pleznească pe umerii masivi. Aspiranții la un loc Înăuntru ridicau brațele de bună voie și se lăsau percheziționați mormăind: „E-n regulă, moșule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oferit pe neașteptate voluntar să dea răspunsul la propria ghicitoare, cu o voce profundă și tunătoare. Toată lumea și-a sucit capetele ca să se holbeze la el. Brian se lăsase pe spate În scaun și ședea În postura clasică a unui bodyguard gata să dea afară scandalagiii, cu brațele Încrucișate peste pieptul uriaș. Se părea că nu mai avea nimic de adăugat. Jeff, hotărât să profite de faptul că spuza fierbinte se afla lângă turta lui, spuse cu Înflăcărare: — Așa e! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aparatele lui. — Mm, nu, sunt de acord. La sală, asta va fi foarte dificil, zise ea. Dar undeva, afară? Ca să-l iei pe nepregătite. — Ca de pildă unde? Rachel pocni din degete. — Du-te la una dintre petrecerile unde e bodyguard. În felul ăsta, nu-i vei trezi bănuielile. — Excelentă idee, am răspuns plină de respect. Acum, tot ce mai trebuie să fac e să iau la rând depozitele din Londra, până ce-l găsesc pe Brian Îmbrăcat ca un pinguin. — Toanto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu Rachel o scurtă privire uimită. Bună idee avusese să venim după el aici, pentru că deja rostise, din proprie inițiativă, mai multe cuvinte decât Îmi fusese vreodată dat să aud din gura lui. La ușă mai stăteau Încă vreo doi bodyguarzi, străduindu-se să pară fioroși. — Prietene de-ale tale? Îl Întrebă unul din ei pe Brian. N-o duci prea rău, ai? Celălalt râse pe Înfundate. Noi ajunsesem deja la ușă. Nu sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
curățat cam neîndemânatic, În loc de cap), rânjitul Îi acorda un vădit respect lui Brian. Sări imediat să apuce mânerul și trase de ușă ca să putem intra Într-un mic vestibul zugrăvit În negru, al cărui spațiu era ocupat de un alt bodyguard și de un tânăr care părea drogat, Îmbrăcat Într-un costum ecosez și cu o șapcă, și care Îl implora ceva, dar n-am auzit despre ce anume era vorba. — Prietene d-ale lui Brian, strigă Cap-de-cartof. O fată aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nouă nu mai intra În club. Am cumpărat o sticlă de bere de la bar și-am ieșit agale În vestibul, ignorând afișul cu „Nu puteți intra a doua oară“. Doar eram o prietenă de-a lui Brian, nu? Brian și bodyguardul care era Înăuntru atunci când am intrat noi prima dată stăteau În picioare, la celălalt capăt al holului. Acesta din urmă zicea: — ...dar nu e musai să scoată ochii oamenilor cu asta, nu? Și-a atârnat de gât, practic, un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
gât, practic, un semn pe care scrie „Aici găsiți droguri!“. Adică, la ce se așteaptă? Am presupus că se referea la băiatul În costum ecosez. — Totul În regulă, Sam?, Îmi spuse Brian când mă zări. Te distrezi? — De minune. Celălalt bodyguard o șterse Înăuntru. De Îndată ce se deschise ușa, un curent de aer tăios de rece a trecut prin tricoul meu, dar, ca o adevărată femeie, nici nu l-am băgat În seamă. Vrei și tu? am Întrebat, oferindu-i lui Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
practic. — Hm. Povestește-mi despre celelalte persoane care erau la subsol, În după-amiaza aceea, mă rugă el, sorbind Încă o dată. M-am așezat pe masa din bucătărie. — Brian e oarecum o enigmă. Se antrenează foarte serios și mai lucrează ca bodyguard În cluburi uneori. Nu prea vorbește, dar probabil că ai descoperit asta deja. Nu cred că el a omorât-o pe Linda, pentru că nu ar fi avut nici un motiv. Același lucru e valabil și pentru Fliss. Totuși, acum că Derek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ce lume trăiește. Îmi umple palma cu vreo cinșpe monede fără valoare. Le strâng pe toate în pumn, apoi le azvârlu în sus. Aerul stătut al cabinei se umple de bănuții tranziției, umiliți de inflație. Pe capul casierei și al bodyguard-ului cade o ploaie de nichel. Se aud țipete. Românii încolonați la ghișeu mormăie: după ce că îi mai dă și restu’, uite ce face nebunu’! Oricum, o spun doar cu jumătate de gură. Așa au fost educați - să se ferească ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Cultură, clădire pe care primăria i-a cedat-o lui Stoica. La un kilometru de locație ne întâmpină cozi uriașe. Oamenii cu sacoșe și genți burduhănoase stau la rând pe cinci coloane. Soarele începe să ardă. Peste tot sunt bodyguarzi în pantaloni și tricouri negre, țeste rase, gâturi mai groase decât capul. Pe spatele tricourilor negre scrie cu litere grele, aurii: Ornitorincul. E firma de pază care asigură bunul mers al afacerii. Oricine face un pas afară din coloană este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unele scrieri bufone, proteste împotriva unei lumi de care nu se mai simțea legat decât prin râs și depresie. L XXXVII Tot mai des o visam pe Valery Irons, interpretată de Pamela Anderson. Se făcea că apărea în chip de bodyguard sexi și competent în toate serialele de succes ale ultimilor șapte ani. Val îi scutura de bani pe proxeneții din Asfalt Tango și îi plătea operația de înfrumusețare lui Bety cea urâtă. În urma revigorării estetice, Bety la fea era invitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
abia peste zece ani. Ideea era ca activitatea mea cerebrală nocturnă să anticipeze și să transforme viitorul din timp. Curând nu-mi mai ajunse o singură generatoare de vise, așa că am păstrat-o pe Pamela ca atare, în timp ce Val Irons, bodyguard-ul sexi și imprevizibil de inocent, continua să funcționeze ca hologramă. În felul ăsta am putut să-i prevăd la țanc pe Cârcotași, Pamela preluând rolul ușor isteric al lui Huidu, în timp ce Val întărea poziția gelatinoasă a lui Găinușă. Ofertele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aibă timp să și respire. Și dacă nu v-au podidit lacrimile milei, ale compasiunii, priviți-i cât de neajutorați sunt: coboară scările unei hardughii de case gata-gata să se dărâme sub greutatea seifurilor, ridicați și susținuți de brațele unor bodyguarzi, semn indubitabil că suferă de o ușoară paralizie a picioarelor. In prelungire fireas-că, mâinile nu reușesc să deschidă portiera decât cu ajutorul dezinteresat al unor oameni de mare milostenie: portarul, șoferul, avocatul la purtător și alți doi bodyguarzi angajați ca infirmieri
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de brațele unor bodyguarzi, semn indubitabil că suferă de o ușoară paralizie a picioarelor. In prelungire fireas-că, mâinile nu reușesc să deschidă portiera decât cu ajutorul dezinteresat al unor oameni de mare milostenie: portarul, șoferul, avocatul la purtător și alți doi bodyguarzi angajați ca infirmieri, aceștia reușind să-l ridice pe pernele rablei multilionare și ea. O doamnă după toate aparențele domnișoară, că-i pleacă picioarele din gât, îi potrivește ochelarii negri, sărmanul, nici cu vederea n-o duce prea bine!, și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
normal să se intre) către ușa din stânga, deschisă numai pe jumătate. Ne aruncăm și noi, timid, în vâltoare, dăm stânjeniți din coate și glezne ca la cozile la bilete din anii studenției, pentru ca, după câteva momente de panică generalizată, un bodyguard îmbrăcat în negru să anunțe ritos că posesorii de bilete sunt rugați s-o vireze către intrarea principală, „unde vor găsi un coridor (!) prin care să ajungă înăuntru“. Așa da, înțeleg că unii, foarte puțini, aveam bilete, în vreme ce juna mulțime
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
direct în cap, așa cum exersaseră de sute de ori. Trebuia tras în cap pentru a asigura paralizia instantanee. Fără reflexe musculare care să declanșeze vreo bombă sinucigașă, fără secundele finale de viață în care suspectul ar putea apăsa pe trăgaci. Bodyguarzii văzută țeasta căruntă a lui Shimon Guttman crăpându-se ca un pepene, creierii și sângele împroșcând lumea din jur. În câteva secunde, premierul fu expediat de pe scenă, înconjurat de oameni de pază care-l împingeau spre o mașină. Mulțimea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Închide ușa. Doris oftează. — Ah, companiile private de securitate. Ce să faci, sîntem nevoiți. Paznicii noștri de la muzeu nici măcar nu au arme. Sper că nu te deranjează. Wakefield bea un suc, apoi se duce să privească publicul, din spatele cortinei. Un bodyguard merge Înaintea lui, celălalt În urmă. Wakefield aruncă o privire furișă; amfiteatrul este plin, cel puțin o mie cinci sute de oameni. Își vede prietenele În primul rînd. Milena și-a Întins frumoasele ei picioare În față. Fustița scurtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe aici. Diavolul chicotește. — Ba m-ai văzut prea bine, numai că erai prea ocupat dînd atenție „lucrurilor importante“, haha. ți-aduci aminte de ciudatul de la spelunca din deșert? Am Împușcat un vecin pentru că punea muzică proastă. — Tu erai? — Dar bodyguardul ăla mătăhălos din stînga scenei, din Wintry City? — Și nenorocitul ăla tot tu erai? — Ochelari de soare, armă și mușchi, ținuta mea favorită. Am mai fost și proiecționistul și alți cîțiva tipi pe care fie i-ai uitat, fie nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că așteptaseră destul. Uneori Îi părea că Fioravanti Îi considera pe el și pe ceilalți agenți de escortă niște servitori. Spera Încă, totuși, că va veni și ziua În care avea să Înțeleagă care era diferența dintre un păduchios de bodyguard mercenar și un pluridecorat agent al Siguranței Publice. Cel mai bun agent din Comisariatul Appio, iubit de Întreg cartierul și destinat unei ascensiuni de neoprit, În rândurile Poliției. Dacă n-ar fi fost vorba de curva aceea degenerată - el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu mânie neajutorată. Pur și simplu nu te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are un aer extrem de stresat. Nu e nimic de văzut aici ! Vă rog, fiecare la el În birou. — Ce se Întîmplă ? Îl Întreb pe Dave, bodyguardul nostru, care stă, ca de obicei, rezemat de perete, cu o cană de ceai În mînă. Acesta ia o gură de ceai, o plimbă puțin prin gură, apoi rînjește la noi. — Vine Jack Harper. — Poftim ? Rămînem amîndouă ca la dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
urmă, tot o să afle. O, Doamne. O, Doamne. OK, poate că mă ambalez ca fraiera. Mai bine să mă calmez și să nu fac din țîntar armăsar. Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu cîte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Într-o clădire la fel de uriașă. Azi va fi ocupat cu celelalte departamente. Probabil că va fi prins În tot felul de ședințe. Probabil că Își va petrece toată ziua la etajul unsprezece sau așa ceva. — Te simți bine, Emma ? spune Dave bodyguardul, venind să-mi deschidă ușa. Pari pierdută În spațiu. — Da ! Mă simt foarte bine, mulțumesc ! spun rîzÎnd relaxată, cu ochii cercetînd holul. Nu-l văd nicăieri. OK. O să fie bine. Probabil că Încă n-a venit. Probabil că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sînii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe trotuar, fără să mă uit nici În dreapta, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și o mare de capete Înălțate spre ferestrele lui vor scanda la unison: Mikell Jacksòn. Un cordon de polițiști Îi stăvilește pe fani. Înăuntru, dacă privești În jos de la etajul șase de‑a lungul scării de marmură, Îi vezi pe bodyguarzii lui Michael. Unul dintre ei dezleagă cuvinte Încrucișate În Paris Herald. - Fantastic, nu, să avem tot circul ăsta pop? mi‑a spus Ravelstein. În dimineața aceasta profesorul era foarte fericit. Se bizuise pe direcția hotelului să‑l instaleze În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]