1,369 matches
-
mult de un an.” (XI. Să-mi caut locul în spațiu, vasăzică). Pentru această „păpușă slinoasă locuită de zeu”, dreptatea va veni tîrziu, chiar dacă nu și tardiv. Deocamdată, este timpul provocării, al gesturilor violente, avangardiste, făcute (ca și la Geo Bogza, în interbelic) cu dorința de a zgîria fardul de pe obrazul social. Paradoxal, pe tînărul histrion și scamator al cuvintelor îl irită tocmai măștile ce ascund chipurile concetățenilor, onorabilitatea rigid-burgheză, frazele impermeabile, bune de învelit carnea realității. Și atunci el va
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
propriilor sale insuficiențe ori carenței de caracter. Oare un Arghezi, un Ion Vinea, un G. Călinescu, un Camil Petrescu nu apar prezenți în integralitatea producției lor, literatura ca atare și coloana de gazetă funcționînd ca două vase comunicante? La Geo Bogza, reportajul nu reprezintă oare partea cea mai relevantă a operei? Există deopotrivă romancieri, poeți, critici, ziariști de bună și de proastă calitate. Cornel Nistorescu e, neîndoios, un gazetar „de subțire” (într-o anume vechime, pictorii erau numiți la noi „zugravi
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
mărunte, au rezonanțe amplificate în notele memorialistice. Admiră până la capăt orgoliul brebanian, încă înainte de debut, e intrigat de fascinațiile caleidoscopice ale lui Sorin Titel, crede în Ion Caraion și Velea, respectă civilizația unor Streinu-Cioculescu, discreția lui Mihail Crama, dârzenia lui Bogza, modelul critic oferit de Nicolae Manolescu și prestanța polemică a lui Iorgulescu, pariază pe opera Florenței Albu, identifică o familie de spirite între Florin Mugur și Blecher, admiră „înfurierile spectaculare” ale „vlăjganului guraliv” Fănuș Neagu. Asistăm la scrierea memorialistică a
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
analizat pe larg, într-un volum al d-sale recent apărut, de Mircea Braga, fost coleg, puțin mai tînăr, de facultate al subsemnatului. Autorul pleacă, așa cum se cuvine, de la reportajul interbelic, ilustrat de cîteva condeie de mare înzestrare precum Geo Bogza și F. Brunea- Fox, care justifică specia sub unghi estetic. Mai întîi însă există o justificare etică, deoarece nu aveam a face în acea binecuvîntată perioadă cu tipul mercenar al „scriitorului-reporter”, îndeplinind o funcție „normativă”, ci cu texte informate de
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]
-
refuză volumului Va fi liniște va fi seară statutul de antologie de autor, procedează corect refuzând să extindă modificările operate de Mazilescu asupra poemelor antologate și în sumarul volumelor din care acestea provin. În realitate, asemeni lui Gellu Naum, Geo Bogza, ca și altor poeți din generația sa, Virgil Mazilescu consideră textul poetic drept o work in progress. Și limitele formale ale poemului, și structurile volumului sunt, pentru el, variabile, iar perfecțiunea, o himeră pe care o vânezi mereu, dar fără
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
dacă ținem seama că profesa medicina în armată iar tânărul solicitant purta uniforma colegiului militar din Curtea de Argeș. Astfel echipat, s-a înfățișat la intrarea imobilului notoriu din str. Dogarilor 36, sediul de pe vremuri al revistei "unu", frecventat asiduu de Geo Bogza, de Ștefan Roll, de Victor Brauner și întreaga liotă tributară suprarealismului autohton. Numai că antecedentele ilustre vorbeau prea puțin vizitatorului, vag inițiat. Informațiile lui, pe atunci, proveneau strict din Istoria călinesciană, parcimonioasă și parțială cu evoluțiile modernismului. Altele erau motivațiile
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
desene, guașe, uleiuri), toate provenite din atelierele suprarealiștilor, de la Tristan Tzara la Marcel Iancu și de la Voronca la Maxy, la Jean David. Între două blocuri ale bibliotecii, domina din înălțime acel "bizar" portret imaginat de Victor Brauner, în care Geo Bogza își contemplă capul decupat de trup, pe fundalul sondelor de la Buștenari. Ajungea să-ți oprești privirile mai insistent asupra tabloului ca Sașa Pană să-ți depene istoria lui și să scoată la iveală documente suplimentare, cum ar fi numerele publicației
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
decupat de trup, pe fundalul sondelor de la Buștenari. Ajungea să-ți oprești privirile mai insistent asupra tabloului ca Sașa Pană să-ți depene istoria lui și să scoată la iveală documente suplimentare, cum ar fi numerele publicației " Urmuz" scoasă de Bogza, până a-i suna ceasul descinderii în Capitală. Bineînțeles, escala preferată viza inimitabilele serii din "unu", cu placatele lui năzdrăvane, amestec șoltic de jonglerie parodică (Unu pentru toți și toți pentru unu) și ingenioase libertăți ale spiritului, la limita extravaganțelor
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
pamflet sau hagiografie. În centrul întregului său demers constructiv, Ion Pop situează adevărul: apelul la memorie înseamnă o pîrghie de certificare a lui. În această primă parte, pagini despre I. D. Sârbu, Mircea Zaciu,. Nicolae Balotă, D. Țepeneag, Sanda Stolojan, Geo Bogza, Mihail Sebastian, Valeriu Cristea, Gabriel Liiceanu, Livius Ciocârlie, Ioana Em. Petrescu, Marian Papahagi, Monica Lovinescu, Ana Blandiana și, evident, despre... sine, instituind, prin prisma jurnalului, confesiunii ori a genului epistolar, o familie de spirite, situate sub emblema școlii ardelene de peste
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
pensiilor pentru scriitori. Atitudinea lui de la început a fost amendată la urmă de inițiative și acte generoase față de confrați, perioadă pe care Vinea, care-i fusese prieten, n-a mai apucat-o. Ignorarea totală a lui Vinea, de către Stancu și Bogza, din 1944 până la moarte, se explică firesc prin spaima de a nu fi socotiți duplicitari, "dușmani ai clasei muncitoare". Putem trage concluzia, din ceea ce mărturisiți, că legăturile dv. cu Ion Vinea erau extrem de strânse. în perioada aceea eram foarte apropiați
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Nu întâmplător, creatorii cel mai frecvent întâlniți în această originală Întoarcere... sunt Arghezi, Camil Petrescu, Felix Aderca și Mihail Sebastian, Lovinescu însuși, adică tot atâția exponenți ai modernismului și oponenți virulenți ai tradiționalismului. Mai rar apar avangardiștii (cu excepția lui Geo Bogza), poate pentru că excesele lor debordează din cadrul unui liberalism consistent, dar moderat, democratic. Soliditatea instituțiilor și exhibițiile rebelilor merg mai greu împreună. Cât despre punctele de vedere și argumentele partidei ,reacționare" (cu N. Iorga și Nichifor Crainic în poziții dominante), acestea
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
toți fac și publicistică, sunt citiți, desenați și pozați în revistele literare, pe scurt, sunt cunoscuți. Generația nouă se strânge la București și se afirmă zgomotos. Adolescenții din 1920 șAnton Holban, Șerban Cioculescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, M. Blecher, Geo Bogza, Octav Șuluțiu, Eugen Ionescu, Constantin Noica...ț scriu deja toți, în 1930, unii au debutat cu cărți, alții sunt gazetari sau își pregătesc intrarea în viața literară. Secolul al XIX-lea, atât de vizibil și de prezent la 1920, nu
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
o vădită exagerare, Felix Aderca aprecia că ,romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale". Notorietatea i-a adus-o scriitorului scandalul provocat de acuza de pornografie, în care romanul Bagaj era pus alături de versurile din Poemul invectivă de Geo Bogza și de romanul Femeia sângelui meu al lui Mihail Celarianu, la care se vor adăuga ulterior, în 1937, nuvela Domnișoara Cristina și romanul Întoarcerea din rai de Mircea Eliade. Restituind la Editura Polirom cele două romane ale ciudatului scriitor evreu
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
la mahala! Acolo e, pentru mine, toată poezia pe care o iubesc atâta"); al iubirilor (pentru Florina, Loti, Magdalena, dar mai ales pentru Loti, singura lui iubire). Diaristul are și antipatii, dar sunt accidentale, fără adâncime afectivă: pentru Vladimir Streinu, Bogza, Bellu Zilber, Mircea Grigorescu - șef la Timpul. Se-nțelege că jurnalul este și un document al vremii: despre cutremurul din 1940, despre legionari, dar mai ales despre atmosfera și colegii de la Timpul, unde lucra (și semna cu pseudonimul Paul Scorțeanu
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
niște versuri obscene având ca destinatară... România, Claudiu Komartin, mezinul generației 2000, și-a arătat prin reviste o față sarcastic-demonică, publicând versuri pline de măscări și oripilând-o, pe bună dreptate, pe Constanța Buzea... Coleg de celulă imaginară cu Geo Bogza și alți ,pornografi" autohtoni ori străini, Claudiu Komartin îmi pare că are exact acel dozaj de nebunie și calcul, agresivitate și retractilitate, expunere mediatică și reală interiorizare ce asigură, în timp, succesul unui autor. Dacă asemenea exhibiții postavangardiste nu ar
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
și cu clei. Căci eu aveam atîtea lucruri de întrebat, iar memoria lui se dovedea a fi de-a dreptul fabuloasă. Oameni excepționali veneau din amintire și înviau instantaneu în pupile și în auz. Șerban Cioculescu, Tonegaru, Streinu, dar și Bogza, Brunea-Fox, Ștefan Baciu, Sesto Pals, Paul Păun, Gherasim Luca, Tomaziu, Vona, Gabriela Melinescu - dar nu numai ei - ni se așezau alături, ca prieteni vechi". Rezultă de-aci un soi de autobiografie a scriitorului, artistului plastic, medicului Alexandru Lungu, coincidentă cu
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
Din șirul amintirilor lui Alexandru Lungu nu putem a nu reține cîteva evocări de scriitori surprinși ,pe viu", captivante în exactitatea lor ce nu exclude generozitatea, prin empatia lor ce nu exclude observația omului de formație științifică. Iată un Geo Bogza balansînd între patetism și răsfăț, între poetică și determinare clinică: ,El era puțin ipohondru, adică își exagera micile tulburări. îmi dădea, eu fiind medic, mai tot timpul tot felul de telefoane: "Lungule, ce să fac, zăpușala asta mi-a făcut
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
doctor, fă-mi ceva, dă-mi ceva...". Asta ținea de psihologia lui hiperbolică. Geo era un hiperbolic. Mă gîndeam de multe ori ce legătură ar putea exista între constituția sa biologică, ieșită din comun, și opera lui. Cred că la Bogza marile desfășurări, marile unduiri ale frazei sale, predilecția pentru cultivarea hiperbolei se aflau în oarecari legături, adînci și oculte, cu constituția lui de hiperhipofizar. Oasele acelea mari, mari, ca la nimeni altcineva... Era, neîndoielnic, un produs al propriei geologii". în
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
a mai pricinuit călătorului și observatorului decât o senzație negativă și chiar repulsie. Senzație ce a rămas, totuși, izolată și nu s-a răsfrânt asupra imaginii Basarabiei în întregul ei, așa cum, după douzăzeci de ani, a propus-o cititorului Geo Bogza, scriitor cu predilecție pentru efecte șocante care, în Basarabia - țară de pământ (1939) a descris-o ca pe un ținut subdezoltat, înecat în murdărie, sărăcie și aflat undeva în afara lumii civilizate. Interesul călătorului s-a concentrat asupra situației în care
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
că literatura trebuie să stea în serviciul revoluției, am fost un defensiv, și tot ce-am cîștigat am cîștigat așa. În interbelic, erau ziare de dreapta și ziare de stînga, chiar de extremă stînga, în care fiecare putea să scrie. Bogza a scos un volum masiv cu scrierile lui interbelice, Anii împotrivirii. Pe urmă, nu s-a mai putut, dar literatura avea libertatea ei, pentru că era ficțiune. Nu trebuie să citim o carte sau să privim o operă de artă încercînd
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
masă. Și cuvântarea lui Ion Iliescu, și a lui Miron Mitrea, și a lu'...Ce momente pesediste! Te ia cu frisonade... Bine că încep Jurnalele tv de seară... - Oho!, exclamă Haralampy. Ia uite, cuscre, ce imagini tv de la Școala ,Geo Bogza"! Ay, mamă, ce forțoși s-au întors din vacanță vitejii noștri pui de daci! Bravo! Ia uite-i cum își încordează mușchii... Reîncep bătăliile pe câmpiile școlare. Uraaaa! Că mai vedem și noi un divertisment... Deocamdată corp la corp, dar
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
însa. Trecând prin fața anticamerei lui Marin Preda, directorul Editurii Cartea Românească, autorul percepe glasul "de buhai" al lui Adrian Păunescu care-i făcea "recomandări" directorului: "Domnul Gelu Ionescu ar face mai bine să se ocupe de marii noștri scriitori, de Bogza, de Jebeleanu, de Preda - și nu de unii care ne înjură!, combătea Păunescu (ce falnică ierarhie valorică avea momentul acela, în care chiar un semidoct ca Păunescu putea numi mari scriitori pe un Bogza, pe un Jebeleanu sau chiar un
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
ocupe de marii noștri scriitori, de Bogza, de Jebeleanu, de Preda - și nu de unii care ne înjură!, combătea Păunescu (ce falnică ierarhie valorică avea momentul acela, în care chiar un semidoct ca Păunescu putea numi mari scriitori pe un Bogza, pe un Jebeleanu sau chiar un Preda...)". Opinia însușită rapid de oportunistul conducător al prestigioasei edituri care-i întinde condescendent mâna tânărului exeget, cu cuvintele: "Monșer, Ionescu ne cam înjură și nu prea mai vrea să știe de țara lui
Tablou de epocă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10238_a_11563]
-
soluția unei ,năpîrliri" (a cîta?), a unei ,normalizări". De facto, nu era decît proba unui oportunism în desfășurare, rimînd cu comportarea analoagă a altor ,realist socialiști" inflamați, obișnuiți cu o situare centrală, cu privilegii și avantaje, în cap cu Geo Bogza și Eugen Jebeleanu. Nu văd ce ne-ar opri - în orice caz, nu bunul simț - a ne rosti opinia față de aspectul dezolant-aventuros al unor trasee literare ale adaptabilității pe etape. Dl Cosașu poate iarăși sări ca ars, declarînd, așa cum a
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
-l concis, cu cruzime analitică, portretele din volum făcînd deliciul unor pagini în care autorul arată un ochi malițios, sub privirea căruia orice personaj e mușcat de dinții ascuțiți ai diatribei. De pildă, cu două exemple din cîteva zeci, Geo Bogza e „vicios, slăbănog, histrion anarhist și incult filosofic” (p. 81), iar Camil Petrescu și Petru Dumitriu sunt „megalomani, semidocți, beletriști amestecați în filosofie, fără studii grele, pe trepte, fără titluri academice.” (p. 54) Verdictele sunt spelci înfipte în carne vie
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]