600 matches
-
că România e dușmanul) a dat roade și tot ce a făcut Statul Român în Basarabia, între 1918-1940 și 1941-1944 se reduce în gândirea politică de la Chișinău, la rolul nefast jucat de funcționarii și jandarmii români, la exploatarea „norodului” de către boierii și burghezii din România. Rusia sovietică și apoi URSS au dus, după 1918, o politică de discreditare și de izolare a României, politică continuată și după 1989, când s-a încercat bararea drumului spre UE și spre NATO. Se poate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în alte documente cu numele de „împrejurași”și „megieși” care s-au „tâmplat” acolo, lângă oameni buni și bătrâni care iscălesc cu degetul, alții, puțini, pun pecețile sau chiar iscălesc cu mână proprie. Alte zapise sunt încheiate cu martori dintre boierii cu dregătorii de pe lângă curtea domnească, așa cum este cel prin care Mihăilă din Obârșia Berheciului (astăzi satul Obârșia din comuna Izvoarele Berheciului) care dăruiește la 4 septembrie 1660, pentru binele făcut, lui Pătrașcu logofăt „a mea dreaptă ocină și moșieîce se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Apariția satului Slobozia lângă Filipeni a făcut ca vechiul sat Filipeni să se integreze în noul sat și puțini locuitori mai știu acum că partea din sus a satului Slobozia se chema Filipeni. Locuitorii din cele două sate depindeau de boierii și moșia familiei Rosetti, s-au amestecat prin căsătorii și puține „urme” mai sunt acum din vechea alcătuire social-economică a satului Filipeni. Luând ca reper dispunerea vechilor delnițe și concentrarea unei suprafețe mai mari de pământ în jurul gospodăriei, se poate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jos, începând, se spune fără o documentare adecvată, de la gura Dunaviciorului până la vărsarea Dunavățului în Berheci, pe teritoriul actual al comunei UnceștiLozinca. Delimitarea între cele două moșii - Filipeni și Frunteni - s-a făcut în urma unor îndelungate procese între răzeși și boierii din familia lui Filipaș Dunavățu, apoi cu cei din familia Rosetti, stabilindu-se, în final, un hotar despărțitor care pornește din zarea Oțeleștilor, la gura Știubienei, pe sub Margine, peste deal la Velniță, pe după Cocolie, până în zarea Poienilor. Cel mai vechi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
găzduire, s-a arătat plin de grijă și interes. Pot spune despre Ilie Vraciu că este animatorul acelui grup de entuziaști care cred posibilă scrierea și apariția monografiei satului, pentru care își merită calitatea de colaborator cu autorul. Cap. III - Boierii din familia Rosetti, proprietari ai moșiei Filipeni III. 1 Cei dintâi Rosettești și urmașii lor Potrivit unei tradiții înregistrată de Radu Rosetti în lucrarea „Familia Rosetti”, neamul Roseteștilor ar fi originar din Genova, de unde un Ioan Rosetti ar fi venit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s rămână tot la bunăvoința proprietarului boier, care, direct sau prin administratori avizi de avere, impunea condiții greu de suportat. Nu este de mirare că țăranii s-au răsculat (1888 și 1907), cerând condiții mai bune la încheierea învoielilor cu boierii. Este de mirare, și oarecum inexplicabil, cum într-o țară cu o economie predominant agricolă nu se putea asigura hrana zilnică pentru cel care lucra direct pe ogoare. În această situație au fost și familii din comuna Filipeni, fiind relatate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dezvoltat satul Lunca”, întocmit de Olimpia Bădăluță, Toader Gh. Boca, în vârstă de 90 de ani în 1970, absolvent al școlii de agricultură de la Trifești - Roman, se dovedește a fi un foarte atent cunoscător al raporturilor dintre țăranii luncași și boierii Rosetti și Sterian, precum și a raporturilor dintre luncașii clăcași și locuitorii satelor răzășești din jur. Pe aceeași linie se înscrie și mărturia lui Constantin Boca și Vasile Boca, ambii domiciliați în București, care în timpul primului război mondial aveau 13, respectiv
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care nu aveau nici un interesă pentru școala și spitalele românești. Departe de preocupările culturale, mănăstirile, prin stareți și călugări, se ocupau de treburi lumești: strângeau dările de la țăranii care stăteau pe moșiile mănăstirești, de la preoții de sat, se judecau cu boierii, răzeșii și cu alte mănăstiri pentru moșii și hotare. Vom exemplifica cu mănăstirea Răchitoasa, care era aproape de satele comunei Filipeni, în procese nesfârșite cu răzeșii din Oțelești pentru hotare și încălcări de proprietate, dar nicăieri nu se spune că ar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai probabil la Răchitoasa din același ținut al Tecuciului, apoi se învăța pe lângă biserica satului, cu un preot sau dascăl. Unii răzeși aveau interesă să învețe carte pentru a accede în diverse funcții și pentru a obține mici titluri de boierie: căpitan, agă, postelnic. Până la jumătatea secolului al XIXlea, cu toate încercările de organizare și funcționare, într-un cadru organizat al învățământului, școala la românii din Moldova și din țara Românească era mai mult un deziderat decât o realitate palpabilă. Un moment
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lipsa școlilor și a învățătorilor, dezinteresul organelor locale care trebuiau să asigure spațiul, încălzirea, curățenia și salariul învățătorului. Asemenea obstacole a întâmpinat și școala și învățământul din satele comunei Filipeni, depășite numai prin interesul și abnegația învățătorilor. Proprietarii moșiei Filipeni - boierii din familia Rosetti - nu s-au gândit la copiii clăcașilor, să le facă coală, să arunce o lumină într-un hău de întuneric. Maria Dumistrăchioaia (Rosetti), după cum se arată în recensământul din 1774, avea ca scutiți de dări 12 duhovnici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și fotbal. Cei care au acum aproape 70 de ani și peste, își amintescă că la Primărie, acolo unde este biroul primarului acum, era o sală amenajată pentru șah și amatorii nu lipseau. De ce n-or fi făcut treaba asta boierii Rosetti și Sterian, regimurile politice anterioare, e greu de spus, între cauze, însă, trebuie să trecem și nepăsarea și nu trebuie, că-i bine și așa. Pentru practicarea sporturilor de echipă nu erau terenuri amenajate; tot tinerii le-au făcut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost numit bumbășir (un fel de perceptor) asupra satelor: Glodurile, Oțelești, Tarnița, Filipeni și Fruntești, poruncindu-i să meargă prin ele și împreună cu zapcii aflați acolo să execute pe locuitori să-și îndeplinească obligațiile. Alți slujbași, răzeși cu titluri de boierie, erau însărcinați să strângă salahori (meșteri de prin sate) cu uneltele necesare și să-i ducă la locurile fixate unde se construiau magaziile pentru armatele rusești de ocupație, sau să strângă produse pentru aceleași armate. Trebuie să spunem că, începânăd
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un chiler, în care stătea apoi toată viața. Ambiția de a avea o biserică proprie, pe care a cumpărat-o mama poetului, pare să distingă familia în raport cu ceilalți săteni; acest act se înscrie pe linia unei tradiții boierești, numai că boieria fusese și ea cumpărată, așa cum ne-o relevă documentele epocii. Trăindu-și copilăria în această vatră de sat și de casă, Eminescu a fost marcat existențial de ele; acest spațiu restrâns deschide în creația sa orizontul albiei-matcă. Privindu-l însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de căminar 1. Având în vedere că succesiunea rangurilor, în ordine crescândă, era: sătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, pahanic, căminar, comis, ban, spătar, agă, postelnic, hatman, vornic, vistier, logofăt, se poate trage concluzia că Eminovici a obținut boieria contra cost, întrucât a sărit peste alte șase ranguri pe care ar fi trebuit să le parcurgă în mod firesc; după moda timpului însă, ordinea lor nu era strict respectată, iar importanța unui rang putea crește în detrimentul altuia, în funcție de dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să mulțumesc pentru boerie, răspunse tata. Prin ce cârciume te-i tăvăli de-acu înainte? îl întrebă Sturza. Și atâta a fost audiența... Se vede că au fost unii, cari după ce i-a boierit, se tăvăleau prin cârciume și necinsteau boieria și vorbele lui Mihail Sturza erau un fel de morală. Când ne-a istorisit-o tata, s-a pus Mihai pe un râs, de nu-l mai puteam opri2. Gheorghe Eminovici n-a băut niciodată, dar se vede limpede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Mihail Sturza erau un fel de morală. Când ne-a istorisit-o tata, s-a pus Mihai pe un râs, de nu-l mai puteam opri2. Gheorghe Eminovici n-a băut niciodată, dar se vede limpede că prinsese gust la boierie și voia să se poarte ca atare. Pe 20 iulie 1840 o luase în căsătorie pe Raluca, fiica stolnicului Iurașcu din Joldești (Botoșani), și n-ar fi vrut în ruptul capului să arate soției că el ar fi mai prejos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bani, Eminovici a vândut separat o parte din teren. În pofida locului micșorat, tranzacția din 1855 îi aduce căminarului frumoasa sumă de 1050 galbeni. Mai mult ca sigur că Gheorghe Eminovici construise o casă nouă, mărind valoarea imobilului cumpărat în 184211. Boieria și deșertăciunea (de care Eminescu însuși vorbea într-o scrisoare) l-au îndemnat pe Gheorghe Eminovici la datorii de tot felul, așa încât s-a văzut nevoit, în 1848, să închirieze casele din Botoșani și să se mute cu familie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-n sobă - de blazat ce-i. Măi motane, Vină-ncoa să stăm de vorbă, unice amic și ornic; De-ar fi-n lume-un sat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată boieria ce-i, sărmane! {EminescuOpVII 98} Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vro cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, or în pod
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
1817). Manuc-bei a fost înmormântat la Hâncești. Infarctul se produsese după ce a vrut să arate musafirilor cum se călăresc armăsarii arăbești pe care îi avea, mândrindu-se nevoie mare cu ei. Astfel s-a pecetluit vânzarea Basarabiei. Zadarnic au protestat boierii moldoveni (reuniți în Adunarea de pe 26 octombrie 1812) pe lângă domnitorul fanariot Scarlat Callimachi, despre care se spunea că ar fi fost filofrancez. Dar protestul este foarte important, fiindcă arată limpede că autohtonii nu au consimțit la fraudă. Rușii deja tratau
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Ștefan a trebuit să asigure prin călău urmarea fiului său pe tron. Cu venirea lui Ștefan cel Tânăr pare a fi prins oarecare slabe rădăcini legitimismul luminatei roade de Mușatin. Însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii."19 Discordia dintre boieri a produs necurmate lupte pentru tron, meteahnă care va fi moștenită în pseudodemocrația din secolul al XIX-lea și din cele următoare. Lipsind legitimismul domnesc în stare să mențină echilibrul între antitezele din sânul aristocrației, discordia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
dintr-o carte cu titlu grăitor, O istorie a expansiunilor rusești: "Rusia se simțea jignită că pământurile românești aparțin românilor!"24 Din păcate, răul din afară va continua să se solidarizeze cu cel din interior. După Unirea de la 1859, metehnele boieriei degradate au supraviețuit în sânul partidelor politice, în ceea ce Eminescu va numi "pătură superpusă". O analiză a acestei degradări a instituției boieriei o făcuse Ion Heliade Rădulescu în Echilibrul între antiteze (1869). Eminescu o va adânci, observând că partidele politice
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
păcate, răul din afară va continua să se solidarizeze cu cel din interior. După Unirea de la 1859, metehnele boieriei degradate au supraviețuit în sânul partidelor politice, în ceea ce Eminescu va numi "pătură superpusă". O analiză a acestei degradări a instituției boieriei o făcuse Ion Heliade Rădulescu în Echilibrul între antiteze (1869). Eminescu o va adânci, observând că partidele politice din România nu reușesc să devină partide în sensul european al cuvântului, rămânând facțiuni care-și urmăresc interesele personale și de grup
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
5 noiembrie 1728), deja își asigură asemenea drepturi asupra creștinilor din Orient. Cu Ecaterina a II-a, "politica rusească în Orient s-au copt cu desăvârșire"117. În 1769, în războiul cu Turcia, Galițin ocupă Hotinul, iar în februarie 1770 boierii moldoveni și munteni se văd nevoiți să jure credință Ecaterinei. De altfel, țarina voia o Românie unită de la Nistru la Carpați, dar sub protectoratul ei. Din corespondența baronului Francisc Maria Thugut cu prințul Wenzel Anton Kaunitz, reiese și candidatura lui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
1848; ba chiar existența sa politică este contestată. Această clasă se formează treptat din tinerii care au ceva studii și care îndeplinesc profesii liberale; din neguțătorii indigeni și fiii de comercianți europeni naturalizați; din ofițeri avansați prin propriul merit în afara boieriei. Pot fi clasate în rândurile burgheziei rămășițele moșnenilor scăpate în urma nimicirii castei lor. Vreo câteva familii ale acestora se mai află încă în regiunea muntoasă, dar rar în orașele de la câmpie. Moșnenii poartă nume vechi, dragi țării; antipatia lor pentru
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
va aparține niciuneia dintre familiile domnitoare ale Rusiei, Austriei sau Turciei". Această condiție nu plăcu la Petersburg, și se renunță la proiect. În 1851, o vedem reapărând în memoriul celor patru hospodari destituiți care, numindu-se procurorii împuterniciți ai marii boierii, se oferiră să pună Moldo-Valahia sub suzeranitatea austriacă. Franța, în sfârșit mai bine informată despre originea, situația și aspirațiile românilor, interveni pentru cauza lor. Ea ceru, pe 23 martie 1852, la conferința de la Viena, unirea Principatelor sub un conducător ereditar
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]