1,700 matches
-
bună parte a clădirii. Forțele speciale au luat cu asalt clădirea și au evacuat toți deputații răzvrătiți. Până pe 5 octombrie, orice formă de rezistență armată împotriva lui Elțin încetase. Conflictul de 10 zile au fost cel mai sângeros de la revoluția bolșevică din octombrie 1917. Conform cifrelor oficiale, 187 de persoane au fost ucise, iar 437 au fost rănite. Programul de reformă al lui Elțin a intrat în vigoare pe 2 ianuarie 1992.() În scurtă vreme, prețurile au început să crească necontrolat
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
După 18 luni de închisoare, Litvinov a condus evadarea a 11 prizonieri din închisoarea Lukianovskaia și a ajuns să trăiască în exil în Elveția, unde a fost editor la ziarul revoluționar "Iskra" (Scânteia). În 1903, Litvinov s-a alăturat facțiunii bolșevice a PSDMR-ului și s-a reîntors în Rusia. După Revoluția din 1905, el a devenit editor a primului ziar legal al PSDMR-ului, "Novaia Jizn" (Viața Nouă) din Petrograd. Când guvernul țarist a început arestarea bolșevicilor în 1906, Litvinov
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
Ilici Lenin în funcția de reprezentant al guvernului sovietic în Regatul Unit. În 1918 însă, Litvinov a fost arestat de guvernul britanic și a fost ținunt ostatic până când a fost schimbat cu Robert Lockhart, un diplomat britanic arestat în Rusia Bolșevică. Litvinov a devenit apoi ambasador itinerant al guvernului sovietic. Datorită, în principal, eforturilor sale, guvernul britanic a acceptat să pună capăt blocadei economice împotriva Uniunii Sovietice. Litvinov a negociat mai multe înțelegeri economice cu diferite țări europene. În februarie 1929
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
din nou pe bolșevici, după care a trecut la organizarea unui a Teritoriilor libere ale Ucrainei, o societate anarhistă, care ar fi trebuit să se opună autorității statale capitaliste sau comuniste. „Teritoriul liber” și-a încetat existența odată cu consolidarea puterii bolșevice. Mahno a fost descris de teoreticianul anarhist Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească. Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea. s-a
Nestor Mahno () [Corola-website/Science/318799_a_320128]
-
a fost bazată pe sistemul planificării administrative și pe proprietatea de stat. Uniunea Sovietică a dezvoltat prima economie planificată centralizată. Dintr-o țară subdezvoltată în primii ani ai revoluției bolșevice, Uniunea Sovietică a ajuns să fie una dintre cele mai puternic dezvoltate state după Statele Unite ale Americii. Din 1928 până 1991, întreg cursul economiei a fost ghidat de o serie de 13 planuri cincinale. Țara a ajuns una dintre primele
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
originile sale în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, alții le plasează spre sfârșitul Primului Război Mondial, deși tensiunile dintre Imperiul Rus, alte țări europene și Statele Unite datau încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Ca urmare a Revoluției bolșevice ruse din 1917, urmată de retragerea Rusiei din Primul Război Mondial, tânăra republică sovietică s-a găsit izolată în diplomația internațională. În această situație, liderul bolșevic Vladimir Lenin a declarat că Rusia Sovietică a fost „înconjurată de state capitaliste ostile
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
într-o perioadă de „stabilitate temporară a capitalismului”, care precede eventuala sa prăbușire Diverse evenimente înainte de cel de-al Doilea Război Mondial au demonstrat lipsa de încredere reciprocă și suspiciunea între puterile occidentale și Uniunea Sovietică, în afară de provocarea filosofică generală bolșevică făcută capitalismului. A existat un sprijin occidental antibolșevic pentru Mișcarea Albă în Războiul Civil Rus, iar, apoi, finanțarea sovietică din 1926 a muncitorilor britanici care făceau grevă a determinat Marea Britanie să rupă relațiile cu Uniunea Sovietică. În 1927, Stalin a
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
a fost deschisă o bibliotecă. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Divizia a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
de către guvern. Demisia de onoare le-a fost respinsă în schimbul unei declarații formale în ziarul "Tribuna" din Sibiu. A trăit sub urmărire permanentă și a avut fericirea să vadă realizată Marea Unire de la 1918. A reușit să supraviețuiască terorii revoluției bolșevice ungare și s-a stins din viață împreună cu soția la Budapesta în vara anului 1919. Prin grija fiului său Iuliu I. Mezei Câmpeanu, odată cu retragerea Armatei Române din Budapesta au fost repatriate sicriele ambilor părinți și ale fratelui mai mare
Ioan Mezei Câmpeanu () [Corola-website/Science/328791_a_330120]
-
a fost o răscoală eșuată a marinarilor sovietici împotriva primului guvern bolșevic al RSSF Rusă. Ea a fost ultima mare ridicare la luptă împotriva guvernării bolșevice. Rebeliunea a avut loc în primele săptămâni ale lunii martie 1921 în Kronstadt, o bază navală fortificată a Flotei Ruse a Mării Baltice și un avanpost pe ruta maritimă de acces către Sankt Peterburg, la 35 de mile depărtare de orașul
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
dreptul muncitorilor de a se aproviziona din zonele rurale. În cele din urmă, în martie 1921, baza navală Kronstadt, pe care propaganda comunistă o sărbătorea ca pe una dintre sursele Revoluției din Octombrie, s-a ridicat la luptă împotriva guvernării bolșevice. Marinarii și alți militari din Kronstadt au cerut soviete libere și convocarea unei adunări constituante. Guvernul bolșevic a dat marinarilor un ultimatum pe 21 martie. Se insinua că revolta a fost "fără îndoială pregătită de serviciile de spionaj franceze" și
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
obligate să-și atace camarazii sub amenințarea pedepsei capitale, perioadă în care au existat dezertări care au îngroșat rândurile răsculaților, cei aproape 50.000 de militari de sub comanda lui Mihail Tuhacevski au înabușit în sânge rebeliunea. Pe 17 martie, forțele bolșevice au intrat în cele din urmă în orașul Kronstadt, după ce suferiseră pierderi cifrate la peste 10.000 de victime. Deși nu există cifre demne de încredere asupra pierderilor suferite de rebeli în luptă, istoricii estimează că au fost mai multe
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
mod ironic, la o zi după cucerirea bazei navale Kronstadt, bolșevicii au sărbătorit a 50-a aniversare a Comunei din Paris. Deși unitățile Armatei Roșii au înăbușit în sânge revolta, rebeliunea a exprimat cel mai bine nemulțumirea populară față de guvernarea bolșevică. Examinând fondul nemulțumirilor, Vladimir Ilici Lenin, care între timp trăsese și concluzia că revoluția mondială nu este iminentă, a hotărât înlocuirea comunismuluii de război cu Noua Politică Economică - NEP.
Rebeliunea din Kronstadt () [Corola-website/Science/298799_a_300128]
-
rasiale și incidente au avut loc. Acestea au inclus Chicago, Omaha, si revoltele rasiale din Elaine . Un fenomen cunoscut sub Red Scary avut loc 1918-1919. Odată cu ascensiunea revoluțiilor comuniste violente din Europa, radicalii de stânga au fost încurajați de Revoluția bolșevica din Rusia și erau dornici să răspundă la chemarea lui Lenin pentru revoluție în lume. La 1 mai 1919, o paradă a mișcării de stânga din Cleveland, Ohio, a protestat față de arestarea liderului Partidului Socialist, Debs Eugene, izbucnind mai multe
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
a urmat, mai multe națiuni neruse și-au cucerit independența, unele numai pentru a o pierde în scurt timp. Republica Populară Ucrainiană și Republica Populară Belarus au avut fost state efemere, ocupate la scurtă vreme după proclamarea independenței de Rusia Bolșevică. Finlanda, după proclamarea independenței, a trecut prin războiul civil. A fost nevoie de două războaie cu Uniunea Sovietică (în 1939-1940 și 1941-1944) pentru ca Finlanda să-și asigure în mod definitiv suveranitatea. Lituania, Letonia și Estonia și-au cucerit o independență
Urmările Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/305524_a_306853]
-
cauzate de lipsa pământului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii s-au plâns în mod repetat către autorități de dificultățile financiare. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în localitate. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea târgușorului. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, Tuzla a făcut parte din componența României, localitate de reședință a Plasei Tuzla din județul Cetatea Albă. El includea și localitatea suburbană Bazarianca (cu o populație predominant
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
în Rusia, unde îl reîntâlnește la Moscova în 1918 pe Kurt. Pictorul german căzuse anterior prizonier la ruși și suferise o schimbare radicală: el abandonase arta și se transformase într-un revoluționar înflăcărat ce sprijinea punerea în aplicare a ideologiei bolșevice. În calitate de membru de frunte al Sovietului de deputați al soldaților germani, Kurt Wann este trimis în orașul de provincie Semidol pentru a supraveghea repatrierea prizonierilor de război germani, iar Andrei Starțov îl însoțește. Aflat și el în Rusia, markgraful von
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
de altă parte. După eșecul evident de la Stalingrad, care urma să devină începutul sfârșitului pentru supremația militară a Germaniei Naziste, tema majoră s-a schimbat, devenind cea a Germaniei salvatoare a „culturii europene vestice” de asaltul iminent al „barbarelor hoarde bolșevice.” În același timp, introducerea „armelor de răzbunare” V-1 și V-2 era prezentată „publicului” britanic ca o dovadă clară a lipsei oricărei speranțe ca Germania să fie vreodată învinsă. În ziua de 23 iunie 1944, naziștii au permis Crucii
Propagandă nazistă () [Corola-website/Science/302674_a_304003]
-
Take Ionescu la gesturi politice aproape iraționale, neînțelese nici de tovarășii săi de partid, cum a fost acela de a se opune din toate puterile adoptării de către guvern a unei decizii de a se întreprinde o acțiune militară împotriva bandelor bolșevice care creau dezordine și debandadă în Moldova, în decembrie 1917. În urma adoptării acestei decizii își va prezenta demisia, în ciuda rugăminților unanime, inclusiv din partea regelui Ferdinand, de a nu comite acest gest. "„Drama lui sufletească și rezistența lui îndârjită provenea din
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
care îl cerea lui Pocklewski - nu se sfia să solicite pentru ziariștii săi devotați, Fermo și Honigmann, elixirul dătător de entuziasm al fondurilor secrete de la Petersburg”". Într-o telegramă secretă germană interceptată de către ruși și publicată după război de autoritățile bolșevice erau precizate și sumele pe care Take Ionescu le-ar fi primit pentru aceste servicii: "„350.000 de ruble pentru cumpărarea ziarului «Universul», 100.000 de ruble pentru «Adevărul», «Dimineața» și «Național» și 50.000 de ruble pentru «La Roumanie
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
și Austriei. Puterile Centrale nu anexau noua republică, dar aveau permisiunea să amplaseze trupe în Ucraina și își asigurau o importantă sursă de alimente. Tot la Brest-Litovsk avea să se semneze, în 3 martie 1918, Tratatul de la Brest-Litovsk dintre Rusia Bolșevică și Puterile Centrale. Rada Centrală ucraineană și-a exprimat dorința de pace cu puterile străine și recunoașterea internațională a existenței nou proclamatului stat independent. Cum reprezentanții Regatului Unit și Republicii Franceze au refuzat să recunoască independența Ucrainei, considerată doar o
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
separate de pace, dar a respectat dorința reprezentantului maghiar, contele István Csáky, și a refuzat să accepte discuții în problemele Galiției și Lodomeriei, Bucovinei și Transcarpatiei. Czernin a acceptat însă pretențiile ucrainene asupra guberniei Holm și a regiunii Podlasia. Delegația bolșevică rusă, condusă de Troțki, a recunoscut, inițial, delegația independentă ucraineană (10 ianuarie). Delegația ucraineană s-a reîntors, în 20 ianuarie 1918, la Kiev, unde Rada Centrală a proclamat, în 25 ianuarie, suveranitatea statului ucrainean (declarație antedatată pe 22 ianuarie). Imediat
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
25 ianuarie, suveranitatea statului ucrainean (declarație antedatată pe 22 ianuarie). Imediat după acest eveniment, delegația ucraineană a plecat înapoi la Brest, având-o acum în frunte pe Oleksandr Sevriuk. Între timp, Republica Populară Ucraineană a trebuit să lupte împotriva rebeliunilor bolșevice, cea mai importantă fiind cea de la Arsenalul din Kiev. Responsabilii ucraineni au decis ca, în condițiile în care tânărul stat nu dispunea de unități militare regulate, să caute sprijinul puterilor străine. Pe de altă parte, situația Puterilor Centrale era, de
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
de Iuhim Medvediev și Vasili Șahrai. Reprezentanții Puterilor Centrale au continuat negocierile doar cu delegația Republicii Populare Ucrainene, considerată singura reprezentantă legitimă a poporului ucrainean. În timp ce Rada Centrală era obligată să părăsească Kievul și să abandoneze capitala în mâinile trupelor bolșevice, delegații la tratative au semnat, în noaptea de 9 - 10 februarie, actul care consfințea pacea dintre Ucraina și Puterile Centrale. Semnarea tratatului de pace s-a făcut în ciuda protestelor delegației bolșevicilor ucraineni. Oleksandr Sevriuk (șeful delegației), Mikola Liubinski, Mikola Levițki
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
P. Gancev Marele vizir Mehmed Talat, I. Hakki Pașa, A. Nessimi Bei și Ahmed İzzet Pașa Imediat după semnarea tratatului, Puterile Centrale au trimis în Ucraina o armată de 450.000 de oameni. După numai o săptămână, aproape toate trupele bolșevice fuseseră alungate, cu ușurință, din Ucraina, astfel că, la 2 martie 1918, Rada Centrală a putut să-și reia activitatea în Kiev. Republica Populară Ucraineană și Austro-Ungaria au semnat, de asemenea, o înțelegere secretă cu privire la Galiția și Bucovina. Partea austro-ungară
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]