451 matches
-
furat și a mâncat șuncile, va fi stat pe lângă pârău zece zile în șir, ca să poată birui atâta sărătură. Frumos animal; n-are nimic deosebit, decât blana asta întunecată. Încolo, ochiul i-i rotund ca la orice urs și fruntea boltită. Ghiarele parc-ar fi de fildeș. Trebuie să fie un baci bătrân. Și-a adus aminte de locul cu bunătăți și s-a întors și în ist an. Aștepta, poate, să găsească și vin. Culi nu mai descoperea acuma nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi se părea artistic. Era absurd - arta se confunda cu ignominia, ca florile bălții cu magma rău mirositoare a ghiolului. Am auzit cândva o legendă de la Egipet. Anume, că ar fi fost o regină demult moartă, în mormânt de porfir boltit, învăluită în triplu giulgiu, care se întoarce din când în când în valea Nilului din călătoria ei fără sfârșit prin ținutul umbrelor. Numele ei era Nitacrit. Când silueta ei fină și nealterată se întorcea din veacul vechi în lumea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
contribuit - nu, în nici un caz - căposul, scorțosul meu stăpân, și nici împăratul Napoleon, ci potaia stăpânei, afurisitul Bichon. PAGINĂ NOUĂ 3 Exista și o față ascunsă a orașului. Dublul lui subteran. Un spațiu întunecat, dar primitor, o rețea de galerii boltite, un sistem eficient și vechi de câteva secole, construit pentru ocrotirea și salvarea locuitorilor. Iancu iubea mai ales acest oraș. Cunoștea bine fiecare galerie încă din adolescență. Faptul că acolo nu ajungea niciodată lumina zilei nu-l deranja. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ocupase boierul informator, cât mai ales pentru liniștea și clipele de desfătare trăite în casa acelui boier, clipe care nu vor mai reveni niciodată. După cum nu vor mai reveni nici vinurile tămâioase gustate direct din buțile stivuite în pivnițele boltite, răcoroase și adânci. Ambrozii savurate pe îndelete din ulcioare păstrate în lăcașuri anume săpate în ziduri pentru ele, de a căror vechime nici măcar marele boier nu-și mai amintea. Și toate astea sub lumina amețită a unui opaiț ținut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
păcate, draga mea, nu mai pot rămâne. Am de scris niște scrisori importante... Dar se opri deodată, cu o expresie de supremă surpriză. Liniștea și clipele de desfătare din casa marelui boier Filipescu... Vinurile gustate direct din buțile stivuite... Pivnița boltită... Răcoarea... Ambrozia savurată din ulcioare vechi... Lumina amețită a unui opaiț ținut în palmă de un fecior palid... Acel zeu alungat din Olimp... Glasul de înger... Cântecele despre iubiri vinovate și doruri rătăcite... În fața lui stătea acum chiar acel prince
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vizavi de agenția lui Felix Gordean, se lăsă pe spate în scaun și, cu binoclul la ochi, începu să supravegheze clădirea. Era o construcție cenușie, în stil franțuzesc de Provence, cu un singur nivel, ferestre cu oberliht și o intrare boltită. Numele era imprimat cu litere din bronz, în stil art deco, deasupra cutiei poștale. În față fusese amenajată o parcare împrejmuită, cu intrarea iluminată de proiectoare fixate pe acoperiș. Acolo erau parcate trei mașini. Danny își concentră privirea și notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
s-au numărat mulți camarazi de-ai Marinei din aviație, și, desigur, fetele din Escadrila Sanitară. A participat întregul corp diplomatic de la București, și foarte mulți invitați din protipendada bucureșteană. O adevărată feerie: curtea palatului, luminată cu torțe, iar pivnița boltită, cu sute și sute de lumânări aprinse. Aici, între icoanele vechi care improvizau un iconostas, s-a oficiat cununia. Cu această ocazie au fost purtate pentru ultima dată câteva neprețuite bijuterii rămase de la Vodă Brâncoveanu: o diademă, un colier și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Așadar, locuia chiar la ei! ... Apoi venea bucătăria, micuță dar cu acea strălucire de laboratoriu nou-nouț. Lina cumpărase bateria cratițelor de aluminiu cu aceeași îngrijire ca forcepsele. - Baba mea nu se poate deprinde. Cere mereu cuptor de cărămidă și hrubă boltită. Răcitorul și cămara în perete sunt dușmanii ei. Se cam in furcă cu fata asta cam îndrăcită. Mă fac că nu bag de seamă . . . Am nevoie de ea. Mi-ar mai trebui chiar o ajutoare. Casa nouă cere întreținere . . . M-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tenișilor ei pe mozaicul lucios al pardoselii. În spatele unei mese În cerc, un gardian moțăia cu capul atârnat ușor pe o parte și cu mâinile pe burtă, Încleștate pe o cărțulie de exerciții. Nu se vedea nimeni altcineva. Sub tavanul boltit, o rândunică singuratică zburătăcea străduindu-se zadarnic să găsească o scăpare. Margaret și-a continuat drumul până la ușa din fundul sălii și a ieșit În căldura de afară. Umbrită de clădirea nouă, se afla o alta, mai mică și veche
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu poate să renunțe, trebuie să se poată face ceva! Dar nu se poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gurii invadat de toate gusturile trecutului, de lapte cald, și mentă, și brânză de capră, și ghimbir, și gem de mure, și brioșe calde, și, da, o, da!, vanilie, în timp ce în moalele capului se proiectau, ca pe un imens tavan boltit, tapetat cu pânză albă, imaginile altei vieți - puii lui Dominique și felul în care îi creștea părul pe ceafă, pistruii ei și râsul copilului, bluza aceea cu mâneci bufante (albastră, oare? să fi fost albastră? nu, nu, era albă! albă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aruncată peste bord, pentru că-și schimba culoarea și um pluse de duhoare cabinele, ce-i drept, nelocuite, ale pasagerilor. Era ceva nou. Ceva... nedeslușit. Era ca și cum un abur care nu venea din nici un ceainic s-ar fi ridicat în tavanul boltit al cabinei lui și ar fi făcut rețetele scrise cu cretă să se scurgă unele într-altele, lăsând ardeiul iute să alunece pe nesimțite drept în inima homarului și caperele să nimerească, în chip cu totul și cu totul nepo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
camere. Din spatele uneia dintre acestea, Gosseyn auzi zgomot de veselă și percepu aroma bucatelor ― chinul lui Tantal. Urcă. La etaj, un coridor cu mai multe uși. O deschise pe cea mai apropiată. Era un dormitor spațios cu o mare fereastră boltită, care dădea spre o pădurice de arbori ci-clopeeni. Gosseyn îl trânti pe Prescott pe podea, lângă pat, rupse în grabă un cearșaf și cu fâșiile obținute îl legă și-i puse căluș. În vârful picioarelor, coborî din nou în living-room
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înfipse printre elitre câte un ac în trupul lichid și-i reașeză, fiecare la locul său, în insectarul memoriei. În cele din urmă, îndrăzni să cerceteze sipetul negru din fața sa. Era un cufăr din lemn de paltin, ferecat, cu capacul boltit, din acelea folosite în lungile călătorii cu vaporul sau poștalionul. Interiorul era căptușit cu postav nisipiu și compartimentat în lăcașuri și sertare, după o arhitectură bizară. Trăgând la întâmplare de un bumb de alamă, deschise un sertăraș în care găsi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru morții familiei, ci mai degrabă la gândul că și lucrurile tale își vor găsi locul în acest bizar cimitir de vechituri. Bătrânul își punea mantaua decolorată a vreunui unchi și mănușile destrămate ale vreunei bunici și deschidea timorat cufere boltite și albume prăfuite. Acolo afla cu uimire că obiectele se nasc, trăiesc, iubesc și mor, aidoma unor ființe tăcute și demne. Cu strângere de inimă, mai afla că ele ne supraviețuiesc, continuând ceva din biografia și condiția oamenilor. Bătrânul avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
șapte vieți, în pieptu-i de aramă, ci pentru că el e sămânță rea, care nu piere, așa că n-o să-și lase el ciolanele într-o hrubă ferecată de ape și nu va da în primire Iar eu, cercetând cu privirea încăperea boltită a nișei, socoteam cam de cât aer am dispune în ea și pe cât timp ne-ar ajunge, dacă accesul spre galerie ar fi complet astupat de ape E mare încăperea nișei, însă văzând distanța de la Apă la partea de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
auzisem. Dincolo de ușa principală, treceai printr-un punct de control și mergând mai departe te găseai la baza unei scări care era la fel de mare ca un apeduct. Sus, la capătul scărilor, te trezeai într-o cameră de așteptare cu tavan boltit, cu trei ferestre cu arcadă de dimensiunile unei locomotive. Sub fiecare dintre ferestre se afla o bancă din lemn de felul celor pe care le vezi la biserică și acolo am așteptat așa cum mi se spusese. Între ferestre, pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rămas cu temeliile puternice, adânc înfipte în pământul strămoșesc. Cetățuia a reținut atenția tuturor vizitatorilor de la înălțarea ei și până astăzi. Biserica elegantă și simplă, o găsim așezată în mijlocul ansamblului mănăstiresc. Apoi, vedem casa domnească cu un sistem de pivnițe boltite și cu cerdac la care se ajunge printr-o scară exterioară. Urmează cuhnea domnească, astăzi este ultima clădire cu o astfel de arhitectură și destinație pe care o mai găsim în țara noastră. În colțul opus palatului domnesc se află
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a fost inaugurată la Putna. Din camere separate ele au devenit nișe în zidul bisericii. Nișa sepulcrală sudică decorată cu brâu torsadă Nișa sepulcrală nordică Naosul are tot formă dreptunghiulară cu șase ferestre evazate spre interior și cu două abside boltite semisferic. La naos avem sistemul de boltire amintit, cu deosebirea că aici arcurile de piatră în torsadă, care susțin întregul sistem de bolți, nu se sprijină pe piedestale, ci pe console de piatră.Turla de pe naos are un diametru mai
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
două pivnițe se face printr-o scară care își are punctul de plecare sub pridvor. Palatul voievodului Gheorghe Duca după restaurare ` La etajul palatului se ajunge urcând scara de piatră a unui foișor, din care se pătrunde într-un antreu boltit semicilindric și pardosit cu dale de piatră. În dreapta și în stânga antreului sunt câte două încăperi în prelungire. În interiorul casei constatăm că suntem mereu în fața unor legături surpriză care au fost gândite să fie ascunzători. În peretele de sud al încăperii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Ibidem footnote>. Interiorul sălii gotice În partea opusă tindei în raport cu trapezăria se află un șir de încăperi. În dreapta tindei și comunicând cu aceasta printr-o ușă arcuită se găsește o săliță în lungul clădirii în spatele căreia descoperim o încăpere mare, boltită cilindric, lipsită de lumină, în care se deschide scara interioară ce duce în pivniță; alte două încăperi mari, despărțite prin tindă care dau în pridvorul mic, ocupă restul aripii stângi; trebuie remarcat la încăperea din stânga acestei de a doua tinde
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de pe fațada principală. Bolțile, frumos construite, se nasc din pătrunderea reciprocă a doi cilindri longitudinali în alți trei cilindri transversali, formând în mijlocul pivniței două picioare puternice de susținere cu secțiunea pătrată. Lumina se primește prin două ferestruici. O altă pivniță, boltită tot cilindric, este luminată de o singură ferestruică și comunică printr-o deschidere mică și joasă cu o adevărată tainiță întunecoasă. A treia încăpere este compusă din două pivnițe, boltite cilindric, dar de dimensiuni inegale. Pivnița mare este luminată de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pătrată. Lumina se primește prin două ferestruici. O altă pivniță, boltită tot cilindric, este luminată de o singură ferestruică și comunică printr-o deschidere mică și joasă cu o adevărată tainiță întunecoasă. A treia încăpere este compusă din două pivnițe, boltite cilindric, dar de dimensiuni inegale. Pivnița mare este luminată de trei ferestre înalte și înguste, tăiate în zidul de la apus. Comunicația interioară între aceste pivnițe și etaj se face pe o scară tăiată în grosimea zidului. Forma actuală a edificiului
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]