927 matches
-
treabă anevoioasă și primejdioasă, care-i expusese furiei animalelor în primul rând pe cărăuși. Cine putea urî într-un asemenea hal ceea ce încerca el să înfăptuiască încît să riște atîta? Nici măcar Arrus și Vartil nu îndrăzniseră să spună ceva, să bombăne împotriva lui, așa cum o făceau de obicei. Îi atacaseră mai întîi policornii, pe care-i respinseseră relativ repede, dar imediat, veniseră florile cântătoare, care reușiseră să dezorganizeze randul și să creeze mici spații de vibrații ucigașe chiar pe schelele semisferice
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înfrînt fiindcă au fost mai mulți. Dar asta nu se va putea întîmpla mereu, fiindcă și resursele lor sunt limitate. Și, dacă e să merg cu presupunerile și mai departe, aș putea spune că și ei știu lucrul ăsta... - Mda, bombăni Bella. Dar, vezi tu, decizia de a-i lăsa pe Zuul și pe mătcile alea să plece nu a fost tocmai una la care să mă fi putut împotrivi. Nici nu puteam să explic extratereștrilor elemente de teorie militară și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate risca proceduri mai delicate de contact. Pentru mine sirena unei barje de minereu de pe Laesia... - Iar pe mine mă face să percep mediul înconjurător de parcă aș fi în spațiul gol, completă Heyyn Tars. - Ciudată mai e și femeia asta, bombăni Bella. Quinții se priviră fără vorbe. Discutaseră îndelung ce semnificație putea avea faptul că simbolurile la care recurgea Alaana pentru a le atrage atenția că se află în contact psi cu ei reprezentau cele mai intime motive de groază, care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ținta, în timp ce oamenii se năpusteau cu toate tunurile ionice aduse la incandescență, împrăștiind radiații mortale, care creau adevărate breșe în frontul compact al zeților. - Nu se poate! De unde au atâtea nave și mai ales de unde au atâta austral? continuă să bombănească Bella. - Sire, cred că am reușit să iau legătura cu colonelul Rotte. Bella se repezi spre consolă: - Rotte, nu credeam să fiu vreodată atât de bucuros să-ți revăd fața aia pocită! Încântat de complimentul pe care i-l făcuse
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că e Îndatorirea fiului mortului să se ocupe de asta. O nouă reacție de surpriză În audiență, căci acest gen de Îndatorire nu este treaba tinerilor, ci a bătrânilor, iar mortul mai are un frate În viață, pe Claudius: „Bătrânii bombăniră: astfel de semne erau treaba stăpânilor și a bătrânilor, nu a tinerilor; nimic bun nu poate ieși din ceva făcut pe la spatele unui stăpân; era clar că Horațio nu era unul dintre cei care știu cum stau lucrurile.” Laura Bohannan
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cal, care „ronțăie capodopere și bea discuri de patefon”. Se pune la fript un mistreț care, atunci când crede că s-a prăjit destul, se oferă spre ospătare: „Apare în prag, dar nu ne place, nu-i fript de ajuns,/ el bombăne și sare la loc, pe plită. Bag un ceas/ chefere pe foc (cu pendula frig ursul, iar cu ceasul-brățară al iubitei inima căprioarei)/ e cald, e noapte, e cafea și când întorc Aznavour/ calul mănâncă discul ca pe o foaie
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
apucă o prăjină lungă, de sapă și-i crestă vîrful cu un briceag, ca să vîre acolo scrisoarea și s-o predea astfel oamenilor din ambarcațiune, fără ca aceasta să se apropie și mai mult de vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ajunse din urmă, fiind mînată de vînt; în clipa aceea pînzele ei trufașe se dezumflară ca niște bășici plesnite, iar de pe coca lovită a corabiei păru să se spulbere orice urmă de viață. Ă Vești proaste, ne aduce vești proaste! bombăni bătrînul de pe insula Man. Dar, pînă să-și ducă la gură pîlnia portavocei comandantul corabiei, care stătea în picioare în ambarcațiunea lui, se auzi deodată glasul lui Ahab: Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Da, ieri. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că mi-a luat ceva timp (dar nu era decât un moment din eternitate)”. Urmează apoi descrierea lipsei de oxigen și a asfixiei din ultimele momente: „Trebuie totuși să recunosc că am avut o carieră lungă: n-ar trebui să bombănesc, vorba bătrânului nostru grădinar”. „În conversații, continuă soția lui, el evoca adesea ziua morții cu seninătate și își imagina dinainte experiența aceasta pentru a încerca să mă obișnuiască și să se obișnuiască cu ideea că va veni și această zi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
decât vreo zece, la sfârșitul luptei... Cuvintele astea inutile au fost întrerupte de soneria unui telefon din geanta cuiva. Începură cu toții să-și pipăie buzunarele, să scotocească prin genți. Cineastul își dibui în cele din urmă aparatul în buzunarul hainei. Bombănind, își extrase trupul din fotoliu și se îndepărtă câțiva pași. Fără el, conversația se fărâmiță pe perechi, se pierdu în vacarmul sălii. Am străbătut mulțimea, încercând să mă scutur de dezgustul că spusesem prea multe. Dar vorbele rostite reveneau necontenit
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unui om jignit, reluă cu o intonație în care nu se mai simțea nici o notă de ciudă: — Știi, la urma urmelor, trecutul ăsta traficat e, poate, pentru ei, și un mod de a nu se mai gândi la el. Eu bombăn pentru că am văzut în bătălia de la Kursk șenilele tancurilor acoperite de carne zdrențuită, mi-amintesc aversa care s-a abătut seara peste miile alea de tancuri, iar apa fierbea și aburii se ridicau pe oțelul fierbinte... Dar dinozaurii de soiul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în mușchii lor, în curgerea mașinilor ce veneau dinspre nord, spre a lăsa să se reverse trupurile acelea bronzate pe nisip și pe terase sau spre a le purta către alte plăceri. Bucuria lor de viață părea să spună: „Puteți bombăni cât poftiți, noi avem dreptate!“ De altfel, ceea ce spunea Vinner era mai curând obișnuitul lui număr ce-i servea drept test de angajare, un discurs bine rodat, menit să scormonească opiniile cercetătorilor pe care-i recruta în Est. Știa că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
supa mea a aterizat o gânganie! Nu știu cum se făcea, dar în ciorba sau supa lui întotdeauna cădea câte ceva, fapt ce făcea să apară un prilej de discuție la masă. Mama făcea schimb cu farfuria ei, dar el tot continua să bombăne. Frosa privea și mânca în liniște. Când s-a terminat masa, a dat să o ajute pe mama la strânsul și spălatul vaselor, dar mama a ripostat: - În casa noastră, în semn că au fost mulțumiți și bine primiți, oaspeții
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Se ridică din nou În picioare. ― Unde te duci? ― Să mai caut mâncare. ― Nu pleca, Îl rugă Desdemona. Îmi pare rău. Nu-mi place să stau aici singură. Dar Lefty deja plecase val-vârtej. Părăsi cheiul și hoinări pe străzile orașului, bombănind de unul singur. Era supărat pe Desdemona pentru că Îl respingea și era supărat pe el Însuși fiindcă era supărat pe ea, pentru că știa că ea avea dreptate. Dar supărarea nu Îl ținu mult. Nu-i stătea În caracter. Era obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o siluetă. Îmbrăcat cu un costum balcanic format din vestă, pantaloni bufanți și cizme Înalte de piele, emigrantul Își duce avutul Într-o bocceluță, la capătul unui toiag. Se uită În jur cu teamă, apoi coboară În creuzet. ― Ce propagandă, bombăne Zizmo În scaunul lui. Lina Îl șușuie. Acum În creuzet coboară SIRIA. Apoi ITALIA. POLONIA. NORVEGIA. PALESTINA. Și, În cele din urmă, GRECIA. ― Uite, e Lefty! Cu o vestă palikari brodată, cu o poukamiso cu mânecile bufante și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zâmbea. Învățarea replicilor avea să ceară un efort din partea Obiectului. O inițiativă originală. ― Antigona are de departe cele mai multe replici, spuse el. Așa că dacă Antigona vrea să joace fără scenariu, atunci cred că toate trebuie să jucați fără scenariu. Celelalte fete bombăniră. Dar Tiresias, având o viziune În viitor, se Întoarse spre Obiect. ― O să repet replicile tale cu tine. Dacă vrei. Viitorul. Deja se Întâmpla. Obiectul se uita la mine. Pleoapele translucide i se ridicau. ― Bine, spuse ea distantă. Ne-am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucrurile care, În mintea domnului Go, o recomandă pe Flora. Nu e tânără Flora, dar are pielea frumoasă, netedă. Domnului Go i se pare sănătoasă. În seara aceasta Însă Flora se dă jos de pe domnul Go după numai două cântece, bombănind: ― Eu nu sunt birou de credit, să știi. Și pleacă țanțoșă. Domnul Go se ridică, Își aranjează pantalonii și chiar În acea clipă mirosul de piscină Îl lovește din nou și curiozitatea i se aprinde tare de tot. O ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trăgându-și mâna după el), și intră În Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă să apar din clipă-n clipă. Mâna Încă Îl mai Înțepa, bombănind ca pentru sine. Milton se gândi la servieta care stătea În pubela de gunoi. În minte Îi apăru imaginea banilor dinăuntru. Douăzeci și cinci de mii! Văzu teancurile de hârtii de o sută de dolari, cu chipul lui Benjamin Franklin repetându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
povestit, mi-am dat seama că vizitatorul era un om al Ministerului. A insistat de câteva ori să vorbească cu directorul, dar răspunsurile scurte și reci ale celui din fața mea l-au dezarmat și l-au trimis pe musafirul nostru bombănind în drum spre ieșire. Deocamdată, eram salvați, dar nu pentru totdeauna. Le-am spus să fie tot atât de activi și de expeditivi și cu ceilalți musafiri care ar fi putut veni. Zâmbetul lor mi-a dat întrucâtva încredere în abilitățile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sale. Elevul din fața sa, în mod vizibil intimidat de izbucnirea lui Sergheiov, se făcea, parcă, din ce în mai mic cu fiecare cuvânt pe care-l auzea. Primind arma neagră înapoi, țâșni într-o clasă apropiată, făcându-se nevăzut. Sergiu bombănea pentru sine ceva ce nu puteam auzi, dar care eram sigur că erau înjurături din cele mai piperate, specialitatea lui. Văzându-mă, încetă din înjurat, făcu o cruce mare și se îndreptă spre mine trecându-și mâna prin păr. Parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sau nu. Mi-am zis că ați venit la cură, nu ca să ne dați o mînă de ajutor. De altfel, știam că, dacă acest caz v-ar fi interesat, veți... Maigret chiar că devenea morocănos. — Asasinul și-a jefuit victima? bombăni el. — Nici vorbă. — O crimă pasională? — Puțin probabil. Spun asta, dar, după douăzeci și patru de ore, nu știu mai multe decît ieridimineață cînd am sosit. Scotoci printre hîrtii. — Numele victimei este Hélène Lange. Avea patruzeci și opt de ani și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dus la sediul poliției și va fi condusă la morgă să identifice cadavrul. Lecoeur o așteaptă acasă la victimă. Întreabă dacă ți-ar face plăcere să te duci și tu să asiști la interogatoriul. Maigret se ridicase deja din pat, bombănind, și În primul rînd deschise obloanele să readucă În cameră lumina și viața. — Ne Întîlnim la izvor? Izvorul, primul pahar cu apă, scaunul de fier, toate acestea erau programate la cinci după-amiază. — Nu va dura chiar atît de mult. Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
poate. Nu-i cunoaște vocea. Cu siguranță că și Lecoeur s-a gîndit la asta. Ar fi de ajuns să plaseze o femeie avînd aproape aceeași vîrstă În camera 406... Și cînd va telefona... Maigret se opri În mijlocul aleei și bombăni, cu pumnii strînși, ca și cum asta l-ar fi Înfuriat: — Ce naiba caută de riscă atît de mult? Răspunse o voce de bărbat: — Alo! Cu cine doriți? Aș vrea să vorbesc cu domnișoara Francine Lange. — Cine o caută? — Comisarul divizionar Lecoeur. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lucruri neprevăzute s-au întâmplat și se întâmplă în continuare sub domnia principelui, încât trupele trebuie dirijate dintr-un loc într-altul mult mai frecvent decât pe vremea predecesorilor săi. — Chiar și în provinciile senatoriale e uneori nevoie de ele, bombăne împăratul. Secretarul nu are nimic de spus. — Trimit legiunile unde am mai multă nevoie de ele, mur mură abătut bătrânul principe. Trece la reproșuri: — De gura ta, am ajuns să le mut de colo-colo, ca un copil care se joacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ton. — Tu ai fost cel care ai decis ca tezaurul public să nu mai fie administrat de chestorii urbani, ci dat pe mâna foștilor pretori sau a pretorilor în exercițiu. — Și crezi că am făcut rău? se înfoaie principele. Bombăne iritat: — Am evitat în felul acesta o birocrație inutilă și am stabi lizat veniturile. Nu-i spune și celălalt motiv. Chestorii sunt niște tinerei la prima lor magistratură, care n-au habar de nimic, pe când pretorii au mai multă experiență
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]