441 matches
-
privea cu superioritate pe tov., a pus mâna pe creion doar de câteva ori până a reușit să caligrafieze (hm!) Polina O (de la Oprișan) și cu asta basta. Dar, cum eu nu aveam complexe de superioritate față de învățătorul acela altfel bonom și vesel de la un anumit păhăruț în sus, am profitat de școala gratuită și am învățat, pe lângă băutul țuicii, să scriu și să citesc. Ei, eram scriitor? Ba bine că nu! Mai urma să devin cititor. Aici a fost mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Îi cred. Dar sunt ceasuri de noapte când, mute, morile de vânt, înalte, cu aripi lungi, uscățive, deșirate, palide, îmi apar în vis mergând la pas, călări pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap și bonome, păstrând în ochi o poftă de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci, în acest secol al vizualului al cărui rob sunt, constat înfiorat că mă aflu în fața Cavalerului - Moară de Vânt și a scutierului său - Moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
În atitudine a descoperit un om cu farmec și o candoare deosebită departe de orice egoism, malignitate sau invidie. O prietenie adevărată l-a legat de colegul său de generație, profesorul N. Cozma, anatomist și neurochirurg un activist naiv și bonom. De asemenea a fost apropiat de mai tinerii săi colegi dr.H. Aldea și V. Dimov cu care a realizat o serie de lucrări științifice, si cu care a colaborat pe plan profesional. Eforturile profesionale adesea necontrolate (gărzi nesfârșite, program operator
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
în 1916 reușiseră să oprească o invazie germană. Aceste lucrări depășesc limitele concretului, generând diverse interpretări ale semnificației celor trei sculpturi. Brâncuși era o persoană sociabilă și complexă pe care nu multe persoane au reușit să-l înțeleagă. Jovial și bonom, purta barbă iar în ultima parte a vieții haine țărănești. Era interesat de aproape orice subiect începând cu muzica (avea înclinații spre muzica eclectică), știință, filosofie. Viziunea sa asupra vieții era influențată atât de Platon cât și de gândirea filosofilor
A doua oară unu by Viziteu Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92957]
-
-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse, ca urmăritorii lui, soldații Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum v-aș putea refuza invitația! Sunt sigur că aveți ce să-mi povestiți, de când ați terminat școala și până în prezent. Dacă veți vrea, dacă nu, discutăm despre politică sau despre fotbal. Începe să râdă. - Ați rămas, domnule profesor, la fel de bonom, cum ați rămas în amintirea generațiilor de elevi care v-au trecut prin față. Dar pentru mine... Mai bine intrăm în bar, căutăm un colț retras și cum eu am la dispoziție vreo două-trei ceasuri voi reînvia anii când mi-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali, cât și Noimann-Bonaparte, chiar și Noimann-Mussolini aveau o figură bonomă, vie, extrem de expresivă; privindu-i, erai pătruns de senzația că statuile ce-l reprezentau tocmai au ieșit din baie, unde și-au făcut minuțios toaleta de seară și acum se pregătesc să se așeze Într-un fotoliu, cu gândul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nimic de adus în completarea tabloului cenușiu al unei vieți de studios, mai fericit ca Riemann dar tot așa de sărac în evenimente exterioare. Să așezăm totuși, aici, amintirea noastră dintr-o călătorie de acum 22 de ani, despre un bonom: șters și abstract ca o cifră, ușor de confundat cu oricare din filistinii micului târg universitar; putând fi văzut în fiecare dimineață pe strada principală, întorcîndu-se pe bicicletă din piață, cu coșnița prinsă de mâner, un ceas mai pe urmă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
glasul mi se stinse, Tomás mă Îmbrățișă În tăcere. Aveam zece ani. Din acea zi, Tomás Aguilar a devenit cel mai bun prieten al meu, iar eu, singurul prieten al lui. În ciuda Înfățișării războinice, Tomás avea un suflet pașnic și bonom, Însă aspectul lui Îl scutea de orice confruntare. GÎngăvea destul de mult, mai ales atunci cînd vorbea cu oricine altcineva În afară de maică-sa, de soră-sa și de mine, adică aproape niciodată. Îl fascinau invențiile extravagante și mașinăriile, iar În curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a început Tămaș, colegul meu, profesor de istorie, discuția cu mine după ce directoarea școlii m-a prezentat în prima zi și ne-a lăsat singuri „să-mi facă instructajul”. Era spre 60 de ani, avea o figură de senator roman, bonom, elegant, zeflemitor, mare amator de femei. Mi-a zis să mă așez în prima bancă în cabinetul lui de istorie. El stătea la catedră, uitându-se la mine pe sub ochelari: „Bă, eu sunt singurul care face rezistența în școala asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că am uitat unde mă aflu. Îl ridic și văd că am primit un SMS. sunt jos. am o surpriză pentru tine. nat. Cobor scările, dar mintea îmi e în altă parte. Mânia mă înăbușă ori de câte ori mă gândesc la zâmbetul bonom al lui Arnold, la glumele lui ce încurajau dezordinea de pe biroul meu, la cum mi-a zis că o să facă tot ce poate, cum m-a ascultat când eu mă învinovățeam, când mi-am turnat cenușă-n cap și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista aia... Nu, profesorul habar n-avea că fuseseră rostite aceste fermecate cuvinte! Nici că fuseseră însoțite de șmecherescul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și... a zburat. L-a părăsit pe Adam. Abia apoi a fost Eva, soția. Femeia de pământ nu poate fi înlănțuită de nimic și de nimeni, își ia zborul. Iși ia zborul, ajunge înapoi în cer. — Frumos, frumos. Raționalistul Marga, bonomul, un credincios? Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori... Ești credincios, doctore? — Nu. Mă apropie de cer doar pacienții mei. Vezi, muzica de astă-seară puteam s-o ascult și acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală, între oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aventuri ne trimite la Bocacio. De unde și o lectură a posibilului cititor, reconfortantă, mai ales prin promovarea portretisticii ca stil, pe lângă talentul de peisagist social - nu agresiv, dar concludent abordat. Constantin Manoliu este și devine pe parcursul lecturii noastre un autor bonom, când vesel, când trist, când Don Juan, când familist, pe care îl urmărești cu interes în ipostazele exprimate. Privit în ansamblu, Jurnalul profesorului C. Manoliu este, în parte, un ansamblu de portrete ale colaboratorilor săi, ale cunoscuților și ale iubitelor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
s-a distins corpul sanitar al Spitalului civil, unde au fost internați majoritatea celor atinși de boală; dintre medici s-au remarcat: Vasile Baich, Ferdinand Virag, Franz Reichard, Franz Gnädiger, Peter Eirich, Leopold Pinkus, Jakob Wanyek, Ignaz Fischluft și Antal Bonomi 159. În sudul Transilvaniei, epidemia s-a ivit spre sfârșitul lui iulie. La Brașov, ea a bântuit între 20 iulie și 24 septembrie, din 452 de bolnavi murind 330 și vindecîndu-se doar 122, deci o letalitate de 73%; holera s-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prezentat pentru conformitate locotenentului Matei Silviu, TRAIAN MANU ar fi o achiziție importantă pentru folosul cauzei noastre. „Emilian” * Colțurile buzelor subțiri se pungiseră În timp ce citea, dar, cum a pus foaia de-o parte, fața i s-a luminat. Zâmbetul Înșelător bonom, cu strungăreața neliniștitoare Între dinții lați, din față. — ...Da’ ai stat ceva, de data asta, toarășu’ academician! O lună În cap, cam atât, nu? O lună-n cap În Italia! Nu, n-o lua așa, n-am vrut să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dacă Îmi permiți, toarășu’ academician! — ...E reconfortant pentru mine să știu că am susținerea instituției! Adică persoane de Încredere care Îmi cunosc valoarea și devotamentul! Chiar prietenie, după atâta timp... Prietenie cu Satana În persoană! Care arată ca un contabil bonom, cu o burtică rotunjoară sub costumul gri, spelb de blond și cu părul creț. Unde-i sunt antrenamentele și orele de sală? Se vede că nu mai face teren! Un contabil la GAS din satul lui, așa ar arăta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mi-a spus, barbă, ochi albaștri, căsătorit cu o femeie cu copii mari. Sursa „Ene” * Trage de pe masă pachetul de Dunhill, Își aprinde țigara, face rotocoale de fum și tace. Se uită În tavan, fumează și tace, cu mutra lui bonomă, de contabil la CAP. L-a prins pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna prin părul creț, ce i s-a rărit pe fruntea pe care Îi crește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
diplomatic, probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat, ea săraca la Traian, încă de pe când era la primărie, zău că merită... Sfânta dezlegare la sex Dacă ar trăi bonomul cel șugubăț, fost trăitor în liniștea Țicăului și băutor la Trei sarmale, cred că ieri ar fi spus cu umorul său humuleștean, get-beget, „Ne-am prostit di tăt”. Și eu de colo, pe glasul al optulea, „Amiiin”. Adică, de ce nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]