400 matches
-
concentrației scăzute de tanin în comparație cu ceaiul negru sau ceaiul verde. Rooibos contine polifenol, inclusiv flavanol, flavone, flavanone și dihidrocalcone. Frunzele procesate si tulpinile contin acid benzoic și acid cinamic precum și nothofagin. De-a lungul secolelor 17 și 18, călătorii și botaniștii europeni care au vizitat regiunea Cederberg din Africa de Sud au făcut referiri cu privire la abundența unei "plante bune" în scopuri curative. În 1772, naturalistul suedez Carl Thunberg a remarcat că "oamenii de la țară prepară ceai" dintr-o plantă pe care o numesc
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). În anul 1721, specia a fost descrisă pentru prima oară de botanistul francez Sébastien Vaillant (1669-1722), în lucrarea sa "Botanicon parisiensis" (publicată 1727), dându-i numele "Fungus phalloides, annulatus, sordide virescens et patulus", apoi, în anii 1822-1823, a descris-o Elias Magnus Fries în trilogia sa "Systema mycologicum", volumul II, ca "Agaricus
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
-i numele "Fungus phalloides, annulatus, sordide virescens et patulus", apoi, în anii 1822-1823, a descris-o Elias Magnus Fries în trilogia sa "Systema mycologicum", volumul II, ca "Agaricus phalloides", fiind redenumită, în 1833, sub numele "Amanita phalloides" de naturalistul și botanistul german Johann Heinrich Friedrich Link (1776-1851) în volumul 3 al operei sale "Handbuch zur Erkennung der nutzbarsten und am häufigsten vorkommenden Gewächse". Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
1,2 mm și un colorit auriu. Larve eclozează după 2 săptămâni, ele sunt planctonice și se hrănesc cu zooplancton. Peștele ventuză Candolle nu prezintă importanță din punct de vedere economic. A fost numit în 1810 de Risso în onoarea botanistului elvețian Augustin Pyrame de Candolle (1778 -1841).
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
(n. 31 mai 1718, Querfurt - d. 5 ianuarie 1790, Regensburg) a fost un teolog luteran german precum unul di cei mai faimoși botaniști, micologi, entomologi, ornitologi, inventatori și scriitori științifici din secolul al XVIII-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Schaeff.. Fiul arhidiaconului Johann Christoph Schäffer a urmărit școala primară la Querfurt și Glaucha, astăzi suburbie de Halle, apoi liceul din
Jacob Christian Schäffer () [Corola-website/Science/335208_a_336537]
-
Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri mici, din iunie până octombrie. Inițial botanistul și micologul francez Jean Baptiste François Pierre Bulliard (1752-1793) a descris acest burete în opera să (editata parțial postum) "Histoire des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
postum) "Histoire des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui croissent naturellement en France" că "Boletus aurantiacus" (1783) care a fost confirmat ca specie sub acest nume de botanistul suedez Elias Magnus Fries în 1821. Tot în anul 1821, în lucrarea să "A natural arrangement of British plant" (Editură Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821), botanistul, farmacistul și micologul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic "Leccinum" nou
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
că "Boletus aurantiacus" (1783) care a fost confirmat ca specie sub acest nume de botanistul suedez Elias Magnus Fries în 1821. Tot în anul 1821, în lucrarea să "A natural arrangement of British plant" (Editură Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821), botanistul, farmacistul și micologul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic "Leccinum" nou, adăugând această specie sub denumirea "Leccinum scabrum". În memoria marelui medic, botanist și micolog austriac Julius Vincenz von Krombholz (1782-1843), în anul 1881, micologul finlandez Petter
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
la el, în 1886, renumitul Lucien Quélet i-a dat numele "Gyroporus rufus", apoi micologul german Hanns Kreisel "Leccinum rufum" (1984). Dar taxonul cu adjectivul "rufus, -um" nu s-a impus, ci cel al lui Pierre Bulliard. Neindependent de Schäffer, botanistul și micologul francez Jean Baptiste François Pierre Bulliard (1752-1793) a descris acest burete în opera să (editata parțial postum) "Histoire des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui croissent naturellement en France" că "Boletus aurantiacus" (1791). În anul 1821, în lucrarea să "A natural arrangement of British plant" (Editură Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821), botanistul, farmacistul și micologul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic "Leccinum" nou, adăugând această specie sub denumirea "Leccinum aurantiacum". Mai departe, micologul francez Édouard-Jean Gilbert a denumit specia "Krombholzia aurantiaca" în onoarea marelui micolog german Julius Vincenz von
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
purpurii. Florile sunt galbene grupate în raceme, fiecare cu 9 sepale și 6 petale, iar fructele bace, de culoare albăstruie. Cultivată în România și Republica Moldova ca plantă ornamentală prin parcuri, grădini și cimitire. Numele genului "Mahonia" este dat în onoarea botanistului și horticultorului american Bernard McMahon (1775-1816). Numele speciei "aquifolium" provine din latinescul "aqui" sau "acer" = ascuțit + "folium" = frunze, adică cu frunze ascuțite la vârf. Mahonia este o specie exotică originară din regiunile temperate ale Americii de Nord, unde crește ca arbust de
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
Giacomo Bresadola (1847-1929) l-a denumit după micologul, preparatorul și farmacistul francez Narcisse Théophile Patouillard (1854-1926) "Inocybe patouillardi", nume de specie folosit lider până la sfârșitul secolului al XX-lea. Apoi s-a ales altă denumire, anume "Inocybe erubescens", creată de către botanistul precum geologul norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1989), după notițele găsite și editate postum în (1904) 1905. Astfel ciuperca a primit numele botanic după caracteristicile ei principale, ce se poate recunoaște ușor ținând cont de acestea: Inocybe însemnând pălărie fibroasă, pe când
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă a fost comentată de mulți micologi aproape mereu ca o formă respectiv variație a speciei Amanita phalloides. În anul 1780, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de botanistul francez Pierre Bulliard în volumul I al operei sale "Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume" sub denumirea "Agaricus bulbosus" "f." (forma) "vernus". Aceasta a fost modificată de savantul francez Jean-Baptiste de Lamarck (1744-1829) în volumul
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Schaeffer. A doua denumire, "Psalliota arvensis", a lui Gillet din 1878 precum acea a botanistului german Otto Kuntze (1843-1907) din 1890, "Fungus arvensis", au fost acceptate că sinonim<refIndex fungorum</ref> Această specie este nu prea rar confundată și astfel parțial incorect descrisă în cărți și articole. În mod general șampinionul oilor poate fi doar
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris "Agaricus xanthodermus" a fost botanistul și micologul francez Léon Gaston Genevier (1830-1880) în studia să din 1876 "Étude sur leș Champignons consommés à Nantes sous le nom de Champignon roșe ou de couche". În anul 1884, compatriotul lui Genevier, Claude Casimir Gillet (1906-1896), a redenumit
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
este inovatoare, fiind prima despre flora britanică în care a fost utilizat sistemul natural de clasificare a plantelor al lui Jussieu, o îmbunătățire semnificativă față de clasificarea lui Carl Linné. Probabil din acest motiv, Gray nu a fost bine acceptat de către botaniști conservatori, parțial până în zilele de azi. El a fost prima persoană care a pornit dereticarea „totul aparține genurilor mare” al sistemului Fries de clasificare, prin crearea de grupări mai mici de genuri precizându-le astfel mai exact ca de exemplu
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
anul 1977. Este căsătorit și are un fiu. In 1991 obține conducerea proiectului de evaluare a florei și faunei sălbatice de pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării, în vederea elaborării măsurilor de protecție. La acest proiect colaborează cu peste 70 prestigioși specialiști botaniști și zoologi din România (București, Cluj, Iași) și din străinătate (Rep. Moldova, Ucraina, Austria). Un număr imens de date obținute privind speciile sălbatice existente sunt utilizate prin procesare în sitem GIS și în perioada actuală în vederea analizelor multiple și protecției
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
2008. În 2009, cercetătorii japonezi au anunțat descoperirea unei forme ale acestei specii căreia îi lipsește stadiul sexuat al ciclului de viață; această formă asexuată a fost numită "Kumanasamuha geaster". Primul exemplar a fost colectat în 1893 în Austin de către botanistul Lucien Marcus Underwood, care a trimis specimenele micologului Charles Horton Peck pentru a le identifica. Peck a descris specia "Urnula geaster" în revista "Annual Report of the New York State botanist" ("Raportul anual al botanistului din New York"), dar și-a exprimat
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
colectat în 1893 în Austin de către botanistul Lucien Marcus Underwood, care a trimis specimenele micologului Charles Horton Peck pentru a le identifica. Peck a descris specia "Urnula geaster" în revista "Annual Report of the New York State botanist" ("Raportul anual al botanistului din New York"), dar și-a exprimat dubiile cu privire la poziția speciei în genul "Urnula". În 1902, studenta micologistă Elsie Kupfer a contestat clasificarea unor specii în genurile "Urnula" și "Geopyxis" într-o publicație din 1896 despre Discomycetes de Heinrich Rehm. Ea
Chorioactis geaster () [Corola-website/Science/333096_a_334425]
-
sau a doua tratare cu succes a Teiului lui Eminescu. În timpul directoratului său, Grădina Botanică din Iași a devenit o instituție universitară importantă din România. s-a născut într-o familie extrem de modestă, în satul Prelipca, comuna Salcea, județul Suceava. Botanistul își aduce aminte că în casa părintească ""nu exista nicio carte"" . A absolvit, în ciuda greutăților financiare, liceul "Ștefan cel Mare" din Suceava. Studiază apoi la Iași, unde a absolvit Facultatea de Agricultură din cadrul Universității Agronomice.. Și-a început cariera universitară
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
povestesc toată istoria palatului. Cum s-au plantat arborii acolo încă de la 1833. La urmă le-am spus că «aveți dreptate, că nu s-au mai îngrijit plantele». Le-am promis că vin cu ai mei și rezolv problema"", explică botanistul. În jurul anului 1990, Leocov a primit sarcina de a încerca să reabiliteze Teiul lui Eminescu, la câteva decenii după primul tratament dendrologic al arborelui, efectuat în urma unei furtuni violente care a distrus axul principal al teiului. "„Am desfăcut plomba de
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
am mai întâlnit fenomenul ăsta. Este unic." [...] Lemnul era mort, arborele supraviețuiește numai printr-o minune a naturii: două rădăcini aditive, care au crescut și s-au strecurat pe lângă plombă, au ajuns, prin golul din trunchi, în pământ"", a precizat botanistul." " Leucov l-a criticat pe primarul Iașiului Gheorghe Nichita pentru ceea ce botanistul a descris ca o lungă tradiție de incompetență dendrologică și abuzuri ecologice săvârșite de administrația condusă de acesta. Reacționând la campaniile edilitare de retezare a coroanei arborilor din
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
numai printr-o minune a naturii: două rădăcini aditive, care au crescut și s-au strecurat pe lângă plombă, au ajuns, prin golul din trunchi, în pământ"", a precizat botanistul." " Leucov l-a criticat pe primarul Iașiului Gheorghe Nichita pentru ceea ce botanistul a descris ca o lungă tradiție de incompetență dendrologică și abuzuri ecologice săvârșite de administrația condusă de acesta. Reacționând la campaniile edilitare de retezare a coroanei arborilor din aliniamentele stradale și de tăiere rasă a sute de copaci din oraș
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
și să-și păstreze pâinea. Indicațiile sunt tot de sus. Teii din Copou au fost plantați de Gheorghe Asachi, la 1812-1813, după aceea au mai fost înlocuiți. Aceștia de astăzi nu respectă nicio normă de plantare și îngrijire"", a declarat botanistul. De asemenea, alături de numeroși intelectuali, specialiști și profesori universitari din Iași și din străinătate, inclusiv 19 ingineri silvici , Leocov a criticat vehement decizia primarului Gheorghe Nichita de a tăia, în februarie 2013, toți teii din centrul orașului (Bd. Ștefan cel
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
înlocui cu arbuști japonezi pitici ("<nowiki>Sophora japonica ' Pendula'</nowiki>"), sugerând că aceștia din urmă sunt plante utilizate în cimitire, dezlipite de tradiția și cultura orașului și lipsite de proprietăți ecologice benefice omului (umbră, filtrarea aerului, eliberare de fitoncide etc.). Botanistul a participat, de asemenea, la numeroase proteste civice împotriva tăierii arborilor din Iași, precum la cel organizat pe 11 mai 2014 în Parcul Expoziției, unde primăria a dispus marcarea silvică (marcaj de tăiere) a sute de arbori . Botanistul a explicat
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]