399 matches
-
25.000 de specii de orhidee care înflorește numai pe timp de noapte. Autor: Anca Murgoci Noua specie face parte din genul Bulbophyllum nocturnum. Cercetătorii nu știu motivul pentru care floarea are acest comportament ciudat. Orhideea a fost găsită de către botanistul englez El de Vogel . Acesta a încercat să observe comportamentul plantei pentru a înțelege de ce florile își deschid petalele la miezul nopții. „În pădurile tropicale, majoritatea orhideelor cresc deasupra arborilor deoarece la nivelul solului este prea întuneric, iar ele au
Descoperire: Orhideea care înfloreşte doar noaptea () [Corola-journal/Journalistic/68171_a_69496]
-
ei fierb un fel de terci”. La Roma, orezul a fost cunoscut abia în vremea lui Octavian Augustus; era un produs rar și foarte scump apreciat mai mult ca medicament, căruia i se spunea „aurisa”. Cercetători de vază, între care botanistul Sprecher V. von Bernegg, apreciază că orezul a ajuns în bazinul Mării Mediterane prin intermediul arabilor în secolul al VII-lea după Hristos. Ascensiunea arabilor, ca urmare a unei expansiuni politico-militare, duce la cucerirea unor țări cu civilizații înfloritoare: Persia, Siria
Agenda2004-14-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282251_a_283580]
-
la "Focus" (Prima Tv), tot în exclusivitate parcă... - Mă, cuscre, ce de exclusivități avem!, exclamă Haralampy. Revizie tehnică. (Ne) Revenim uitând de cele peste 120 de focare ale gripei aviare, Reforma din sănătate inspirată de celebra "mișcare browniană", purtând numele botanistului scoțian șiiiiii... Pfui, Tată ceresc!, vorba soacrei lui Haralampy. Ce știre-reportaj mai e și asta? Migrăm cu toții spre sufragerie, de fapt ne îmbulzim să vedem... ...E sfârșitul săptămânii, televiziunile ne delectează - în sfârșit! - cu un spectacol în aer liber de
Ce mai parade! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10565_a_11890]
-
d i n e a E ora 8 fără un sfert. Dimineață vântoasă și sumbră, cu ferestrele pistruiate de ploaie. Mesteacănul se clatină ca de-o amețeală, ramurile „plângătoare” se zbat violent dar fără scăpare. „Betula tristia” - l-au botezat botaniștii. Nici că se putea un mai potrivit nume. Dar, în ciuda tristeții de afară - barometrul, încă și mai trist, a coborât sub „Ploaie” spre „Furtună” - Pierde-Țară se freacă la ochi și rezistă ispitei patului moale și cald. „Cunosc doar două mobile
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
uman. Grație datării cu C-14, oamenii de știință au descoperit că oamenii, spre deosebire de celelalte mamifere, nu își înlocuiesc neuronii din bulbul olfactiv, ceea ce poate fi explicat de faptul că majoritatea oamenilor depind foarte puțin de simțul mirosului. De asemenea, botaniștii folosesc la rândul lor „explozia” de C-14 din atmosferă pentru a studia copacii. Fiecare copac din lume care era în viață în 1954 poartă amprenta exploziilor nucleare, fie că este vorba de copaci din Thailanda, Mexic, Brazilia sau din
Misterele bombelor nucleare dezvăluite de corpul uman by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64875_a_66200]
-
fantastic psihologic. Viziunea este clară din punct de vedere imagistic, cinematografică, făcându-l pe cititor să asiste, printr-un mic efort imaginativ, la un thriller filosofic. Nu e de mirare că, sub forța torențială a narațiunii, acest Petru pragmatic contemporan, botanistul de la Institutul de Genetica Plantelor din Borna, devine, prin alunecare de accent, un fidel Pavel, alter-ego al lui Opreanu, moștenitor al revelației sale doar aparent modeste: atingerea unei stări de spirit în armonie cu firea, a replierii sferice, închidere triumfală
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
condusă de maiorul Stephen Long au numit această zonă „Marele deșert american“. În raportul său către Washington, maiorul Long declara că bucata de pământ este „total neadecvată pentru culturi și, bineînțeles, de nelocuit pentru o populație care depinde de agricultură“. Botanistul și geologul expediției i-au confirmat spusele, observând „sterilitatea incurabilă și irecuperabilă“ a unui ținut care ar trebui „să rămână pentru totdeauna sălașul neatins al vânătorului băștinaș, al bizonului și al șacalilor“. Odinioară, turmele de bizoni cutreierau acest bazin. Râuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceste bogății. Ei se străduiesc să Înalțe din nou și să extindă prețioasele păduri de cedri. Căci cine spune cedru spune și samur. Și nu e oare o perspectivă minunată să Îmbraci Întreaga Siberie Într-o imensă blană de samur? Botaniștii și silvicultorii siberieni caută să obțină hibrizi de cedri și seqvoia ridicându-se până la o sută cincizeci de metri, care vor fi cei mai Înalți arbori din lume. Mâna omului, care cunoaște legile naturii și dispune de minunate mijloace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poate face nimene: să fie mai inteligent decîteste, să creeze o inteligență superioară inteligenței sale. 17. Domnișoara care se plimbă printr-o grădină, e firesc să seextazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n seamă vâzdoaga și chiar bujorul. Botanistul care face ca dânsa ar fi un dobitoc. 18. ... orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandrețipentru puii de om (și, prin derivație, de animal, de plante și chiar pentru miniaturile de obiecte). 19. E senin ca un zeu când
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
natura nu trebuie văzută doar în simpla ei prezență. Însă ea poate săți apară astfel, căci poți face abstracție de ceea ce se lasă văzut prin unele sau altele dintre preocupări. Vezi atunci de pildă doar florile pajiștii - nu și plantele botanistului, vezi doar „izvorul țâșnind din adânc“ - nu și locul geografic din care sa stabilit că izvorăște acesta. Cum am putea sesiza totuși un asemenea mod de ființare, simpla ei prezență? Probabil regresiv, venind dincoace de privirea ambientală și de 126
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
acum pentru a atrage din atmosferă nutriment destul pentru câțiva mușchi negri-mohorîți. Acești mușchi, cari îmbracă deși pământul lângă gropile din Fahlun și Dannemora din Suedia și prin colorarea lor mohorâtă dau un aspect întunecos gropilor, se numesc de cătră botaniști mușchi stygici sau mușchi de Fahlun. Dar ei nu sânt nimic mai puțin decât soli ai morții. Putrezirea lor pregătește loc eleganților mușchi de Alpi (Alpenmoos) după a cărui distrugere urmează în curând alți mușchi, mai verzi și mai spornici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cununile împletite din planta „coada-cocoșului” (numită și „Pecetea lui Solomon”, Polygonatum odoratum sau Polygonatum officinale). Într- adevăr, planta conține diverși alcaloizi și este folosită, inclusiv în medicina populară românească, împotriva nevralgiilor de tot felul. „Pentru durerile de cap - spune Plinius - [botaniștii] reco- mandă purtarea unei cununi făcute cu această plantă” (Naturalis historia, XXVII, 117) (38, p. 283). Amintesc în scest context și de cununa de mirt pe care o poartă, în mitologia clasică, zeița dragostei Afrodita (Venus) și muzele din alaiul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
teoriile științei și filosofiei și nu aș da decât acest răspuns: prin cultul morților. Cultul acesta (latinescul colere = a cultiva, a-ngriji, a practica, a sprijini) este propriu numai omului și nicidecum și celorlalte animale și insecte. Unii zoologi și botaniști, în savantele lor cercetări și experiențe, ne înfățișează adeseori cazuri de animale, insecte sau plante, din care s-ar deduce, că există și printre ele un cult rudimentar cu privire la morții lor (ex.: albinele, necroforii etc.). Va fi ceva poate dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de contribuția unor personalități medicale cunoscute În istoriografia medicinii românești. Din cadrul instituțiilor, În prim planul tradițiilor se situează Societatea de Medici și Naturaliști din Iași. Această societate, rod al conștiinței profesionale și științifice a numeroși intelectuali ieșeni - medici, farmaciști, chimiști, botaniști, ingineri agronomi și juriști, a asigurat climatul propice Începutului unei adevărate activități științifice precum și oportunitatea de a lua contact cu lumea științifică europeană grație omului de știință și organizatorului de geniu care a fost doctorul Iacob Cihac. Statutul societății redactat
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri bruni, ca de câmp, în ultimele luni de toamnă! Nu știu cum le făcea să crească așa de repede! O vreme, am crezut că Lea era chiar botanistă, cu patalama, până când mama mi-a povestit că avea studii de franceză, că făcuse o căsătorie nefericită și terminată „urât“ undeva prin străinătate și că suferea, ca mai tot neamul nostru ciupit de câte-o maladie cu personalitate, de un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scrisoare. Înainte să fi predat ultimul articol. Înainte să fi apucat s-o anunțe că, până să se întoarcă la Sevilla, mai avea de făcut un drum la Barcelona, urmat de încă unul, tocmai la Fez. Citise povestea cu studenta botanistă și manuscrisul unui anonim arab de secol VIII (sau IX?) de la Archivo de Indias. Despre cum făcuse municipalitatea săpături pentru că ea, studenta, găsise acolo, în schițele de plante rare, cu rădăcini și corole și tentacule și clorofilă împletită în caligrafie
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită prin cărțile de pe rafturi. Mai multe titluri îi reținură atenția. "Aristotelianismul și istoria nearistoteliană a planetei Venus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
natura nu trebuie văzută doar în simpla ei prezență. Însă ea poate săți apară astfel, căci poți face abstracție de ceea ce se lasă văzut prin unele sau altele dintre preocupări. Vezi atunci de pildă doar florile pajiștii - nu și plantele botanistului, vezi doar „izvorul țâșnind din adânc“ - nu și locul geografic din care s-a stabilit că izvorăște acesta. Cum am putea sesiza totuși un asemenea mod de ființare, simpla ei prezență? Probabil regresiv, venind dincoace de privirea ambientală și de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
iubea parcurile, verdeața, copacii, apele, mereu spunea că „apele știu”, era un fel de Hildegard von Bingen... — Cine-i asta? — A fost. Se spune despre ea că era latura feminină a lui Dumnezeu. Fusese, în Evul Mediu, predicatoare, scriitoare, doctoriță, botanistă și cercetătoare a naturii. Era o femeie practică. Doar că Anita mea nu era practică deloc... Povestea ei e secretul meu, deocamdată. Despre Anita o să-ți spun altădată, ți-am mai zis că o să-ți povestesc despre ea, dacă meriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
înghite zgârie-norii centimetru cu centimetru. Acum, aici și acum, scriu din Seattle. La o zi, la o săptămână, la o lună după. Cine știe la cât timp după ce s-a întâmplat evenimentul. Îmi continui vânătoarea de vrăjitoare, împreună cu dom’ sergent. Botaniștii numesc această nouă subspecie de iederă englezească Hedera helixseattle. La un moment dat începuse să dea pe dinafară în jardinierele de la Olympic Professional Plaza, să zicem. Iedera sufoca panseluțele. Niște vițe se agățaseră de o latură a fațadei de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
afecțiuni prin expunerea aromelor în formă volatilă nervilor olfactivi ai nasului, care sunt uniți în mod direct cu creierul și cu meridianele energetice. Aceste uleiuri esențiale sunt secretate în interiorul plantelor de unele glande speciale din rădăcini, tulpini, frunze și flori. Botaniștii compară aceste secreții cu hormonii secretați de animale. Tratatul clasic al Împăratului Galben afirmă că „esența se transformă în energie”. Cu alte cuvinte, atunci când uleiurilor esențiale ale plantelor aromate li se permite să se evapore în aer, ele își eliberează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Are părul lung și alb și are acum 142 de ani. Își petrece timpul în meditație.” „142! Se poate așa ceva?” „Desigur. Este taoist.” Unul din cele mai remarcabile cazuri de longevitate care au ajuns până în secolul XX este cel al botanistului și adeptului taoist Lee Ching-yuen, care și-a păstrat vigoarea tinerească, potența sexuală și sănătatea perfectă pe tot parcursul unei vieți lungi și active. Lee a murit în 1933, la puțin timp după ce s-a căsătorit cu cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
creier. Am dat peste prima mea orhidee Soldier, o specie pe care Îmi doream de mult s-o Întâlnesc, dar pe care n-o văzusem decât În paginile cărților. Am Îngenuncheat În fața ei În felul pe care-l cunosc toți botaniștii. Pentru siguranță, am identificat-o cu ajutorul profesorilor pe care-i aveam la Îndemână - Clapham, Tutin și Warburg (Flora britanică standard), am măsurat-o, fotografiat-o, am Însemnat pe hartă locul unde se afla, pentru referiri ulterioare. Eram emoționat și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pădure, mai vezi câte un pâlc de frasini și câțiva arbuști de ilice. Însă arborele care domnește este bătrânul rege peste toți arborii: Quercus robur, stejarul englezesc, sau stejarul comun. Coborâm, spre marginea cea mai Înaltă. Nume, știință, istorie... nici botanistul cel mai de neclintit În clasificări nu se gândește la specii și ecologii când se află pentru prima oară În Codrul lui Wistman. E prea straniu pentru așa ceva. Înălțimea normală a stejarului comun matur este de treizeci până la patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Înaltă, spre nord. Crește Într-un amfiteatru natural mic și se dovedește a fi cea mai luxuriantă, complicată și minunat de verde din toată seria. Poposesc În tăcerea ei, sub unul dintre cei mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]