767 matches
-
dispecer de producție la Nivea, referent literar la Teatrul Dramatic, redactor la revista „Astra”, instructor cultural-sportiv. Frecventează Cercul literar 19 din Brașov (alături de Gheorghe Crăciun, Alexandru Mușina, Al. Țion, Ovidiu Moceanu, Paul Grigore ș.a.). Martor al revoltei anticomuniste a muncitorilor brașoveni de la 15 noiembrie 1987, le vorbește ziariștilor francezi Michel Labro și Alexandra Lavastine despre mișcare. Reportajul apare în „L’Événement de jeudi” (ianuarie 1988). Între 1990 și 1993 este redactor-șef al revistei „Astra”, apoi referent la Biblioteca Județeană „Gh.
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
ziariștilor francezi Michel Labro și Alexandra Lavastine despre mișcare. Reportajul apare în „L’Événement de jeudi” (ianuarie 1988). Între 1990 și 1993 este redactor-șef al revistei „Astra”, apoi referent la Biblioteca Județeană „Gh. Barițiu”, redactor la posturi de radio brașovene, profesor-asociat la Universitatea „Transilvania” din Brașov. În aceeași perioadă călătorește în Franța (1990) ca bursier al Fundației pentru Întrajutorare Intelectuală Europeană și participă la conferințe internaționale în Elveția, Ungaria, Cehia, Ucraina, Republica Moldova, SUA. Din 1997 trăiește la Cluj-Napoca, lucrând ca
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Proverbele românilor, Sibiu, 1877; ed. îngr. Constantin Negreanu și Ion Bratu, pref. I. C. Chițimia, Timișoara, 1985. Traduceri: [Autor neidentificat], Pățaniile multcercatei Griselde, Brașov, 1876. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877, passim; Ion Mușlea, Un sas brașovean - folclorist român: I. C. Hintz-Hințescu. Contribuțiuni bio-bibliografice, în Omagiu fraților Alexandru și Ion I. Lăpădatu, București, 1936, 561-573; Cercetări etnografice și de folclor, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, I, 155-168; Dicț. lit. 1900, 438; I. C. Chițimia, Cuvânt înainte, în
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
, Brașov), traducătoare. Este fiica poetului Szemlér Ferenc. După absolvirea Liceului de Muzică din orașul natal (1953), urmează Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1954-1959), lucrând apoi în redacția revistei clujene „Utunk” (1959-1962), la săptămânalul brașovean „Új Idö” (1963-1966), la „Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet”, „Korunk”, „Művelödés”, „Astra”, „Convorbiri literare
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
Művelödés” (1967-1968) și ulterior la „Brassói Lapok”. Debutează cu poezie în „Utunk” (1958), fiind prezentă cu versuri, traduceri, cronici teatrale, recenzii, schițe și reportaje în „Igaz Szó”, „Utunk”, „Elöre”, „Új Élet”, „Korunk”, „Művelödés”, „Astra”, „Convorbiri literare”, „Cronica” ș.a. Conform tradițiilor brașovene, prin traducerile pe care le face L. adâncește relațiile literare româno-maghiaro-germane. Astfel, publică în presă tălmăciri în limba română din poezia lui Radnóti Miklós, Juhász Gyula, Szabó Lörinc, Garai Gábor, Nemes Nagy Ágnes, Juhász Ferenc. Din literatura română traduce în
LENDVAY Éva (24.VI.1935. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
, Constantin (4.VIII.1807, Brașov - 14.X.1887, București), editor și traducător. Aparține ramurii brașovene a unei vechi familii boierești de origine italiană, cunoscută în Țara Românească încă din secolul al XVI-lea. Tatăl, Dumitru Lecca, a fost unul dintre negustorii de vază ai Brașovului. În cartierul Șchei, el și frații lui au ridicat o
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
de Ion Minulescu, la care se adaugă un articol al lui Ion Foti și altul al Mariei Baiulescu, oferindu-se și un grupaj din lirica poetului. În Gânduri... (2/1929), Ion Focșeneanu mărturisește, pe un ton mai apăsat, refuzul grupării brașovene de a face „«pasul înainte»... în gol” precum „domnii «scriitori francezi de la Capșa»”, copiindu-i, paștișându-i ori compilându-i pe Tristan Tzara, Paul Éluard, Marcel Proust, Jean Cocteau sau colecțiile revistelor „Nouvelle revue française” și „Littérature”. De aceea, și acest
RITMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289285_a_290614]
-
de Administrație București (2003). Redactor la revistele „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1972-1983), la ziarele „Scânteia tineretului” (1983-1989) și „Tineretul liber” (1989-1993, unde va fi redactor-șef adjunct), ulterior este funcționar la Serviciul de presă al Senatului României. În anii studenției brașovene este fondator și redactor-șef al revistei „Sigma”, iar în noiembrie 1990 întemeiază, împreună cu un grup de scriitori, Editura Tudor Arghezi. Debutează în „România literară” (1973) la rubrica „Vă propunem un nou poet”, girată de Geo Dumitrescu. În 1974 a
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
numărându-se atașamentul partinic, lupta de clasă, prietenia și ajutorul sovietic, colectivizarea, viața „nouă” în fabrici și uzine, condamnarea războiului rece, a imperialismului și colonialismului etc. Publicația se sprijină în cea mai mare parte pe forțe locale, colaboratorii fiind scriitori brașoveni sau din zonă. Semnează versuri D. Gherghinescu-Vania, Darie Magheru, Ștefan Stănescu, Petru Homoceanul, Ion Potopin, Daniel Drăgan, I. Sassu-Ducșoară, Victor Calmuc, George Popa, Ion Lupu, Constantin Olteanu, Mircea Avram, Șt. A. Banaru, V. Copilu-Cheatră, V. Diaconescu, Lidia Magheru ș.a. Între
LUCEAFARUL DE ZIUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287864_a_289193]
-
e alcătuită din mici schițe caracterologice. Aventură la Brașov (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) continuă firul întâmplărilor narate în Băiat de București, cu unele reminiscențe autobiografice. Dacă anterior fusese investigat universul mirific al copilăriei, acum e urmărită adolescența. Obiceiuri brașovene, întâmplări și întrebări iscate de vârsta protagonistului ar fi putut suscita interesul lectorului dacă prozatorul nu le-ar fi înscris într-o exagerată tentă didacticistă. Ș. este și autorul a două piese de teatru nereușite: Cinstea noastră cea de toate
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură (1581). Adăugând, la toate acestea, tipăriturile lui biblice în limba slavonă (Evangheliar, 1562, 1579, 1583, Liturghier, c. 1568-1570, Psaltire, 1577 ș. a.), precum și activitatea altor tipografi brașoveni contemporani lui Coresi (diacul Lorinț tipărește un Evangheliar la 1570 și o Evanghelie la 1579, Călin tipograful reproduce la 1566 Evagheliarul coresian), se poate conchide că sfârșitul secolului al XVI-lea a fost momentul decisiv de trecere de la circulația orală
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
s-a afirmat, în paralel, printr-o suită de studii de critică și istorie literară, mai întâi în calitate de colaborator la volume colective (Dicționar de personaje literare, 1998, Romanian Poets of the ’80s and ’90s, 1999, Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori brașoveni, 2003, apoi cu lucrări personale. Mircea Cărtărescu (2000) și George Coșbuc (2002) sunt monografii concepute după structura impusă de colecția „Canon” a Editurii Aula din Brașov: studiu sintetic, antologie din opera scriitorului comentat, dosar de receptare critică, repere biobibliografice. Direcția
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
2000, pref. Ion Bogdan Lefter, Pitești, 2001; George Coșbuc, Brașov, 2002; Șapte teme ale romanului postpașoptist, Pitești, 2002. Antologii: Romanian Poets of the ’80s and ’90s, introd. edit. în colaborare cu Romulus Bucur, Pitești, 1999; Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori brașoveni, pref. edit., Brașov, 2003 (în colaborare cu Caius Dobrescu și Alexandru Mușina). Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Mircea Mihăieș, Turneul candidaților, O, 1988, 23; Al. Cistelecan, Poezia de mâine. Facțiunea brașoveană, VTRA, 1991, 12
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
Antologia tinerilor prozatori brașoveni, pref. edit., Brașov, 2003 (în colaborare cu Caius Dobrescu și Alexandru Mușina). Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; Mircea Mihăieș, Turneul candidaților, O, 1988, 23; Al. Cistelecan, Poezia de mâine. Facțiunea brașoveană, VTRA, 1991, 12; Traian T. Coșovei, „Pauză de respirație”, CNT, 1993, 28-29; Al. Cistelecan, Poetica de sub Tâmpa, LCF, 1994, 9; Caius Dobrescu, Lada și omul, VTRA, 1995, 1-2; Cornel Moraru, Un maratonist al clipei, VTRA, 1995, 1-2; Traian Ștef, Noul
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
din capitală. A mai fost redactor la „Apostrof” și „Viața românească”, muzeograf la Muzeul Literaturii Române. Debutează în 1975, cu versuri, la „Echinox”. Preocupările sale literare erau însă anterioare anilor studenției. În adolescență a învățat multe despre literatură de la poetul brașovean Darie Magheru. A activat în cenaclul revistei „Astra” (1969-1973), apoi în cenaclul de la „Echinox” (1975-1979), iar după decenii a devenit unul din principalii animatori ai dezbaterilor în cadrul unor importante cenacluri bucureștene: din 1998 la cenaclul Asociației Scriitorilor (condus de Nora
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
istoria epidemiologiei. Personajul suscită În zilele noastre interesul entuziast al tânărului Eugen Ciurtin, autor al unei teze de doctorat despre Imaginea și memoria Asiei În cultura română și contextul european (sec. XVII-1940), care repune cu succes În circulație figura poligrafului brașovean prin mai multe publicații și manifestări: ediția de față, o nouă contribuție În Stvdia Asiatica și o alta, În colaborare, Într-un periodic din Occident, precum și un simpozion În pregătire la Brașov. Acum aproape o jumătate de veac, când m-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Dasgupta: „În 1939 primisem, la București, telegrama lui Dasgupta propunându-mi să vin la Roma, unde se afla, oaspetele lui Tucci, «ca să ne reîntâlnim»”2. Urmează Nae Ionescu, reîntors prin surprindere din lagăr și de la sanatoriu, și cum Honigberger e brașovean, În locul maharajahului se plasează cu ușurință un editor bucureștean (nu Alcalay, cum scrie În Memorii, ci Socec 3). Maharajahul din Lahore și maharajahul de Kassimbazar nu au avut același rol? În fond, Între ceea ce scrie Honigberger despre mirajul Orientului și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ascendenții lui Honigberger devin acum niște „vechi brașoveni”, deși nici Eliade, nici naratorul, nici altcineva nu s-a preocupat de genealogia sa. Dacă s-ar fi Întâmplat altminteri, Eliade ar fi știut În primul rând că Honigberger este un farmacist brașovean, că țara lui natală e Transilvania și abia apoi că memoriile sale cuprind episodul Haridas. Dna Zerlendi continuă: „Soțul meu a purtat o Întinsă corespondență cu feluriți medici și savanți care Îl cunoscuseră pe Honigberger, căci deși acesta murise În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Honigberger și a contextului euro-asiatic din care Își extrage el importanța. Dacă ne gândim o clipă că și bibliotecile visate s-ar putea moșteni- În timp ce arhivele lui Honigberger sunt poate definitiv pierdute -, Înțelegem că efortul de restituire a călătorului brașovean este infinit periclitat de prestanța unui erudit imbatabil, care a cercetat ani la rând urmele sale pentru a dispărea asemenea bibliotecii lui, adică fără să fi publicat vreun rând despre el. Între dosarele lor paradiziace și umbra unui Honigberger al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sikh din slujba lui Guru Govind Singh, pe care Îi descrie și Honigberger, sunt foarte asemănători tocmai cu cavalerii teutoni. Johann Martin Își va face studiile la liceul Honterus din oraș, după care va intra ca ucenic Într-o farmacie brașoveană, continuându-și apoi studiile și practica la o farmacie din Bistrița 1. Farmaciile În care Își descoperă vocația medicală sunt o instituție veche a civilizației germane din spațiul transilvan, iar originea lor coboară În Evul Mediu către Începutul mileniului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Principate, lasă inclusiv urme literare - mai târziu, În periodice, va fi semnalată anonim o Legendă a cholerei, de proveniență asiatică 5, sau să amintim doar că ea devenise pe la 1830 un personaj În fanteziile lui M.G.Saphir 6. Dar perioda brașoveană dinainte ca tânărul sas să treacă munții e sincronă cu amestecul Încă dureros al calamităților: n-ar trebui văzută aici o sincronie promițătoare Între dorința de a pleca Înspre Orient și necesitatea de a lăsa În urmă acest Brașov? Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
interesului istoricilor. Sperăm Însă că ele vor fi editate, cel puțin parțial, de Jean-Marie Lafont, În colaborare cu unii descendenți ai lui Court 2, și că astfel se va mai adăuga o mărturie primordială asupra destinului În Panjab al călătorului brașovean, pe care o pot fructifica și autorii altor comentarii recente 3. Sunt adunați aici, prin urmare, treizeci și cinci din cei cincizeci de ani petrecuți de Honigberger În Asia1 Într-un du-te-vino pentapotamid, cu zilele și nopțile lor pentru care, potrivit unui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Alba Iulia. În 1942-1943, elev în penultima clasă, întrerupe școala pentru un an, fiind grav bolnav. Debutează la „Universul literar”, în noiembrie 1942, cu poezia Tristia, pe care i-o comentează Ștefan Baciu în cadrul rubricii „Cântece noi”. Colaborează la publicațiile brașovene „Tribuna” (1942), „Claviaturi” (1943), iar în 1946, la recomandarea lui Ion Caraion, pe care îl cunoscuse încă din 1939 în redacția revistei „Tinerimea română”, va fi prezent în câteva numere din „Lumea”, condusă de G. Călinescu. Licențiat al Facultății de
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
Perjovschi, București, 2002; TU (în colaborare cu Alexandru Vakulovski), București, 2002; Tatuaje, București, 2003. Repere bibliografice: Grigore Canțâru, Un poet în gâlceavă cu spiritul de grup, „Contrafort”, 1997, 12; Z. Ornea, Eveniment, „Contrafort”, 1998, 4-5; Paul Cernat, Păpușoiul și estetica brașoveană, „Litere nouă”, 1998, 7; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999, 247-252; Cărtărescu, Postmodernismul, 472-473; Adina Dinițoiu, „Nemuritor în păpușoi”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Bucur, Poeții optzeciști, 219-222; Codruța Cuc, „Nemuritor în păpușoi”, ECH, 2001, 3-4; Dumitru Crudu, Un critic
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
Lupu și veghează neobosit la păstrarea vechii „legi” ortodoxe, care conferea autonomie românilor șcheieni. Ca dascăl și grămătic la școala din Șchei, unde învățase și el, copiază texte religioase, printre care și un manuscris din 1616, păstrat într-un codice brașovean. Între 1628 și 1633 alcătuiește o scurtă cronică a evenimentelor petrecute în Șchei, pornind de la înșiruirea preoților bisericii „Sf. Nicolae”, de fapt o cronică a propriei familii. Deși în stil analistic, scrierea are o concepție unitară: lupta pentru păstrarea identității
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]