524 matches
-
coboară cu o navă mică, dându-se drept o Onorată Mater care, în confuzia generală, a scăpat din mijlocul Bene Gesseritului cu toate secretele lor. Incapabilă să își controleze furia, Logno o atacă, dar e ucisă de Murbella. Îngrozite de bravura ei care impune respect, celelalte Onorate Matres sunt forțate să o accepte ca noua lor conducătoare. În timpul luptei, Odrade este și ea omorâtă, iar Murbella împărtășește cu ea memoriile, devenind și Maică Superioară. Ascensiunea Murbella spre putere nu este considerată
Canonicatul Dunei () [Corola-website/Science/322539_a_323868]
-
Dirty Harry cu puțin din comisarul Moldovan, un "frate mai mare" care visează la o lume utopică. Autor: Răzvan Băltărețu Acțiunea se desfășoară cu trunchieri narative, adică este prezentată pe măsură ce John Edgar Hoover (Leonardo DiCaprio) își dictează biografia. Actele de bravură se petrec în tinerețe când, de la un post banal, Edgar ajunge să pună bazele FBI-ului și să-l transforme într-un organism primordial în cercetările criminalistice. Deși are spirit de inovator, el este, însă, același funcționar, până i se
RECENZIE: "J. Edgar", trei oameni și un Birou () [Corola-journal/Journalistic/67372_a_68697]
-
se petrec mai multe „evenimente′′ care sunt realizate printr-o conducere inegală a vitezei acestuia, corelată cu presiunea și cu vibrato. Rezultatul este plastic, elegant și extrem de expresiv. Finalul concertului, Allegro molto vivace cu prima temă scherzando a evoluat cu bravură într-o perfectă suprapunere cu instrumentele de suflat, care îl însoțeau pe aceeași schemă ritmică dificilă. Pasajele figurate, perlate ale lui Brovstyn aruncau scântei în contrapunct cu tema a II-a, foarte lirică a suflătorilor, moment absolut genial al construcției
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
fusese de ajuns, solistul a oferit un bis scris de compozitorul belgian Eugène Ysaÿe, Chant rustique , o temă cu variațiuni din ce în ce mai complexe nu numai tehnic dar mai ales muzical, motiv pentru solist să-și demonstreze întreaga bravură pe un text aparținător stilistic universului francez deosebit de rafinat. Pentru violoniști a fost „o seară miraculoasă′′. Ca fost violonist, neobositul Sir Neville Marriner i-a asigurat un acompaniament de excepție.
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
cel puțin în versiune franceză). Prima dimensiune a literaturii sale, cea scripturală, este, dintre toate, cea care contează cel mai puțin în evaluarea locului ocupat de romancier în conștiința publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constituie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier în tabăra criticilor și teoreticienilor (unul
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
în roman. Întîmplarea face ca în cîteva săptămîni doar după alegere, să aflu că numele acesta era și al unui ins de treabă. Caut un al treilea. Dau de unul care însă a făcut dovadă, aflu, de un act de bravură. Tot schimbînd așa numele, mă întorc la cel dintîi, căruia îi schimb doar o literă. Ca prin farmec, personajul învie și cinismul lui se impune cu succes în intriga romanului. Sînt coincidențe care pur și simplu te lasă cu gura
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
Agenția Centrală de Investigații, dar Congresul intenționa să nu dea curs acestui raport și să nu-l facă public. Intreaga tărășenie este povestită pe câteva zeci de pagini de Schorr, care a avut mult de suferit din cauza acestui act de bravură necugetat (mai ales pentru că nu avusese prudența de a face totul ca la carte). A fost chemat în fața Comitetului de etică al Senatului, a refuzat, invocând drepturile asigurate de Constituție, să-și dezvăluie sursele, conducerea postului de televiziune a cedat
E greu să fii ziarist! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6070_a_7395]
-
avut un impact pozitiv asupra publicului. A urmat Sonata nr. 7 opus 30, în do minor (elaborată în anul 1802) de Beethoven, lucrare de anvergură instrumentală, care a oferit celor doi artiști ocazia de a-și manifesta deplin măiestria și bravura. Aceștia au realizat o versiune magistrală a capodoperei beethoveniene, care a impresionat profund pe toti cei prezenți în piața Ateneului. În prima mișcare, Allegro con brio, interpreții au evocat convingător temele impregnate de elan, de forță și eroism, au conferit
Recital ?n Pia?a Ateneului by Carmen MANEA [Corola-journal/Journalistic/83856_a_85181]
-
2002) etc. Sinonimul ironic și depreciativ al cuvîntului diplomă este patalama: "Un incompetent care vine și se plînge pe la instituții că are patalama, dar nu găsește slujbă" (EZ 2522, 2000); categoria exclusiv negativă e o tagmă: "un simplu act de bravură din partea vreunui teribilist proaspăt intrat în tagma "secretoșilor" finanțați de la Buget" (Cotidianul 27.04.2002); muzica adevărată e dublată ironic de muzichie ("Muzică & muzichie", LA&I 10, 2004), iar politica de politichie ("Biserica vrea politichie", EZ 1763, 1998). Administrația are
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
a fiecărui sunet ori motiv muzical. În afara momentelor lirice, evocatoare, solistul a acordat atenția cuvenită secvențelor strălucitoare, de anvergură instrumentală. Publicul a fost captivat de aplombul și lejeritatea cu care au fost executate pasajele de virtuozitate pline de strălucire și bravură. În concertul de la Ateneu, Emil Vișenescu a dezvăluit virtualitățile profunde ale lucrării de o intensitate expresivă și ideatică fără egal. Interpretul a reușit să perceapă în lucrarea care i-a fost încredințată nu numai poezia și verva, ci și aceea
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
într-un tempo extrem de rapid. Lucrarea conține numeroase efecte coloristice și timbrale neașteptate, pe care solista le-a reliefat convingător, într- o manieră originală, plină de strălucire și pregnanță. Autorul a imaginat un perpetuum mobile frenetic, plin de vervă și bravură, cu o anumită tentă umoristică, pe care Diana Moș l-a realizat cu multă fantezie și dezinvoltură. Publicul a apreciat lucrarea originală, răsplătind cu binemeritate aplauze interpreta și compozitorul. În încheierea concertului, au fost prezentate cele 5 Studii Transcendentale pentru
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
dificultăți incredibile, spectaculoase. În dubla sa calitate de compozitor și pianist, Dan Dediu exaltă magnificența instrumentului preferat, destinat să întruchipeze un caleidoscop cuceritor de imagini muzicale și de stări sufletești. Muzicienii au desfășurat un adevărat arsenal pianistic, cuprinzând tehnica de bravură în octave și acorduri masive, alături de numeroase pasaje rapide strălucitoare și salturi plasate cu dezinvoltură pe întreaga claviatură; în același timp ei au acordat o atenție specială laturii expresive din secțiunile cantabile de mare poezie, realizate printr-un tușeu sensibil
Recital-eveniment la Ateneul Rom?n by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
Dan Dediu, lucrare de ample dimensiuni, destinată interpreților o experiență camerală îndelungată și un nivel instrumental și artistic foarte înalt. Diana Moș, apreciată îndeosebi pentru performanțele în muzica modernă și contemporană, a oferit măsura adevăratei sale valori. Violonistica sa de bravură impresionează prin siguranța și abilitatea cu care face față celor mai dificile pasaje, prin efectele spectaculoase pe care le realizează, prin energia și impetuozitatea debordantă pe care le transmite, dar și prin subtilitatea cu care evidențiază momentele interiorizate, de factură
Recital-eveniment la Ateneul Rom?n by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84210_a_85535]
-
de a fi obiectiv în judecata asupra neamului său, Cantemir sfîrșește chiar la excese. În orice caz, în aceeași carte în care se vorbise cu căldură despre nobila origine a românilor sau despre însușirile hotărîte, cum ar fi cea de bravură, în aceeași carte în care pledează parcă pentru români, Cantemir se grăbește, fără temei adesea, să-i și critice. E ceva inconsistent, e o lipsă de armonie în sufletul său înstrăinat. Inima, elanurile lirice ale gîndului îl îndreaptă spre înțelegerea
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
și-l păstrează și în anii studenției clujene. Ceea ce a atras asupra lui în serie suspiciuni și neplăceri. Dar toate astea nu l-au cumințit. A continuat să irite pe mulți, sfidându-i și tratându-i adesea cu aroganță. Însă „bravurile” sale, vădit teribiliste, uneori duse până la patimă și agresivitate, nu le-am perceput ca fiindu-i adevărata față, ci mai degrabă un mod de a se proteja, de a-și apăra sensibilitatea. Toți cei care îmi vorbeau despre el, chiar
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
înșile „haiduci" (Arnăuțoii își botezaseră grupul „Haiducii Muscelului"). In schimb, comuniștii îi consacraseră sub numele de „bandă de teroriști", „dușmani ai poporului" sau „fugari". Oricum s-ar fi numit, ei sunt un caz inclasabil de tragism stupefiant, un exemplu de bravură petrecută pe un fundal de letargie endemică a populației băștinașe. Autoarea cărții de față, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, este fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Plop, și s-a născut într-un adăpost din Munții Muscelului, cu doi ani înainte de prinderea
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
poate fi decît unul singur, măreția aceasta nu poate fi decît tragică: nu dramatică, nu dureroasă, nu tulburătoare, ci tragică. Dar cum trăim într-o lume în care deriziunea a devenit regulă de apreciere publică, cuvinte ca tragism, eroism și bravură au ceva din emfaza retorică a lozincilor exaltate. In realitate, nu e nimic hiperbolic în a-i numi pe luptătorii de la Nucșoara niște eroi tragici. Căci au fost o picătură de verticalitate într-o mare de pasivitate endemică. Niște lupi
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
pe dinlăuntru de nerăbdare - / un aer cît se poate de războinic respiră iarba și gardul / viu dincolo de care se bănuiește că freamătă spectatorii" (Pariind pe gonaci imberbi). Ambițios, poetul se joacă de-a gravitatea fără a o părăsi. Chiar parodiată, bravura disciplinei se menține: "se zîmbește / �nainte marș / stîng drept stîng drept/ stîngul stîngul / stîng drept stîngul // ce-ți închipuiai/ că-n text se intră oricum (...) ce fac poeții de toate calibrele / pe care criticii îi descarcă în ținte inefabile/ trăgînd
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
politică, va fi cruțat, va fi dat afară din baroul de avocați din Timișoara și, drept represalii pentru atitudinea anticomunistă a fratelui în Occident, va deveni o țintă predilectă a Securității. Așa se face că Nicolae va plăti în țară bravura fratelui din Occident, ajungînd să facă doi ani de Canal, apoi șase ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan (la Zagna și Rubla), pentru a-și încheia calvarul în închisorile din Botoșani, Văcărești și Aiud. Cu totul, 12 ani de detenție
Cruciatul și crucificatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6574_a_7899]
-
întrebarea „de ce nu s-a sinucis Cioran” n-aș merge, precum Ion Vartic, pe argumentul unei „regresiuni finale reușite”. Și asta pentru simplul motiv că filozoful nu și-a dorit-o, ci a căzut pradă fatalității ei. Un capitol de bravură al cărții, asupra căruia nu pot insista îndeajuns, este cel intitulat Epigonul lui Iov. Gînditorul privat, unde, fără a fi cu totul negată, mult-invocata identitate de „scriitor” a lui Cioran e subordonată celei - definitorii - de „gînditor personal”, ostil filozofiei impersonale
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
cădea în patetism dacă vom recunoaște că omul acesta a fost un erou. Gestul său sacrificial probează un eroism fără nicio urmă de vanitate și spectaculozitate. Nu o dată, actele pe care obișnuim să le considerăm eroice au un caracter de bravură sau chiar de bravadă; în cazul lui Fondane e vorba de o asumare simplă, firească, neezitantă, de o decizie spontană, menținută apoi și la lumina reflecției analitice. De câte ori s-ar fi putut răzgândi în acest interval, câte alibiuri n-ar
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
de eliberare de sub cizma ocupantului dictatorial. Pe locul întîi vom pune însă cele petrecute în Irak însuși. Nu numai răsturnarea unui tiran odios care se înscria în primele rînduri ale macro-criminalilor secolului nostru, dar mai ales răspunsul de o inegalată bravură și demnitate al irakienilor de rînd, care sub ploaia obuzelor și asasinatelor teroriste s-au prezentat la urne în majorități considerabile și au dansat pe străzi, strigîndu-și bucuria de a-și fi dobîndit dreptul la libera decizie a propriului viitor
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
mecanismele de auto-proiecție colectivă, cauzele și scopurile edificării unui Pantheon românesc, în epoca romantică. Concrescute organic, în secolul 19, din chiar necesitatea vitală a creării și continuării unei tradiții autohtone exemplare, imaginile identitare tari, substantive comune ori proprii (ospitalitatea românească, bravura puiului de dac, respectiv Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și alte figuri din galeria eroilor neamului), apar astăzi mai uzate, prin discursurile naționaliste ce le-au vehiculat și secătuit. Resimțite ca indispensabile în momentul auroral al închegării unei mitologii, ele
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
lor decît recomandări, rapoarte, instrucțiuni și circulare), să mă opresc în fața redacțiilor de ziare, reviste, edituri ca să privesc cu jind cum ies sau intră țanțoși colegii mei de facultate mai norocoși, care trecuseră cu chiu cu vai examenele în contul bravurilor comise de părinții lor prin abataje, turnătorii sau pe ogoare". Pătrundem într-o atmosferă kafkiană. ,Coada", emblemă a sistemului ,socialist", asociată cu mai toate trebuințele existenței curente, la pîine, la carne, la medici, la diversele instituții etc., sugera o așteptare
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
de mulți critici opera cea mai importantă a modernismului din secolul al XX-lea, lectură de căpătâi pentru Ginsberg și generația beat), care înglobat declarat și tehnicile trubadurești. Romulus Bucur s-a îndreptat la rândul său, începând cu volumul Dragoste&Bravură, 1995 (titlu declarat trubaduresc) și culminând cu Cântecel(e), fast-food poems, 1998, către aceste teme și secvențialitatea muzicală; totul scris, desigur, ca pentru un cititor român din mileniul al treilea. Că e vorba de programatism, nu încape îndoială. Până și
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]