2,542 matches
-
semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate, unde vehiculul exploda propulsiv În eleroane și turboreactoare. Înăuntru Cadillacul era plușat și luminat discret, ca barul de la Ritz. Mânerele de la banchete erau echipate cu scrumiere și brichete. Interiorul Însuși era tapisat cu piele neagră și emana un miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și lung Îi era legat la spate, ca să-i fie mai ușor să facă ce tocmai făcea și anume să-și aprindă o țigară. Stând În poziție de semi-lotus, Obiectul se apleca În față, ținând țigara În gură peste o brichetă verde de ceramică, În formă de anghinare. Bricheta nu mai avea gaz. O scutură și apăsă cu degetul mare pe buton până când, În sfârșit, țâșni o flacără. ― Te lasă ai tăi să fumezi? am Întrebat. Ridică privirea surprinsă, apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i fie mai ușor să facă ce tocmai făcea și anume să-și aprindă o țigară. Stând În poziție de semi-lotus, Obiectul se apleca În față, ținând țigara În gură peste o brichetă verde de ceramică, În formă de anghinare. Bricheta nu mai avea gaz. O scutură și apăsă cu degetul mare pe buton până când, În sfârșit, țâșni o flacără. ― Te lasă ai tăi să fumezi? am Întrebat. Ridică privirea surprinsă, apoi Își reluă activitatea curentă. Aprinse țigara, inhală adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nervoasă, pentru că părul meu lung și lucios a reprezentat până la urmă una dintre caracteristicile mele favorite și da, am încredere în Geraldine, dar vreau oare să am atât de multă încredere? Geraldine își scoate o țigară, și-o aprinde de la bricheta mașinii, după care-mi oferă și mie una, numai că eu scutur din cap. ― Nu, mersi, m-am lăsat. ― Te-ai lăsat? Geraldine pare uimită și impresionată în același timp. ― Da. Brad urăște fumatul, așa că am zis că pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta, au urcat mulți oameni și nu am mai reușit. Din cauza lor, la Kodemmachō nu mai vedeam punga. Răspândea un miros de dizolvant. Credeam că era ceva periculos. Lichidul se prelingea deja prin hârtia de ziar. Mirosea ca gazul pentru brichete Zippo. De aceea credeam că este ceva explozibil sau inflamabil, mai degrabă decât ceva otrăvitor. Era periculos dacă dădeam foc. Toți cei din jur spuneau: «Miroase urârt.» Toți ziceau în cor același lucru. După ce am trecut de Akihabara, lichidul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte un obiect personal o brichetă, un briceag, o monedă, o cheie... și o poftiră pe ea să aleagă. Femeia cochetă, întârziind cu mâna în chipiu până să scoată un gaj. În timp ce cu degetele pipăia obiectele, alegea și cu privirea-i unsuroasă, plimbând-o pe fețele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în care se strânseseră o mulțime de lucruri mici și inutile dar care, privite laolaltă, indicau într-un fel o dimensiune a condiției cazone a gornistului: două cheițe, o cruciuliță de tablă, un blacheu îndoit, un nasture de manta, o brichetă neîndemânatic meșterită dintr-un cartuș, un pachețel aproape gol de hârtie "LUX" pentru țigarete, un ban găurit pe care era scris "Bun pentru un leu", un ac de siguranță ruginit, un mic magnet, o bucată arsă de tămâie, un cărăbuș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de material pentru lucrările interioare...! Încercați totuși mâine...!” Cuvintele secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să acționeze energic. În acest scop, cumpără dela bișnițari câteva cartușe de țigări americane, iar În final o brichetă electronică de fabricație japoneză, o bijuterie. Optimist și, Încrezător În reușita tentativei, a două zi dimineața se prezentă la secretara ministrului care-i zâmbi Într-un anumit fel. „Tovarășul ministru a venit de câteva minute. Am să vă anunț imediat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din inimă să te pot ajuta, ce să zic...Pe a mea răspundere, Îți ofer două mii de metri pătrați. Ești mulțumit...?” Tony Pavone cumpăni fulgerător situația. Hotărât, cu Îndrăzneală Îmbulzi restul cartușelor În sertarul Întredeschis oferindu-i drept suvenire și bricheta japoneză, suspinând. „Vă rog din suflet, tovarășe Ministru, dați-mi aprobare pentru toată cantitatea. În caz contrar, nu mai garantez de libertatea mea...! Generalul Balaur, Comandantul aviației militare mă poate trimete În fața tribunalului militar Întrucât am făcut o imprudență: am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două hangare pentru reparația acoperișului fără a avea asigurat materialul necesar...!” minți el cu nerușinare sperând ca ministrul să nu telefoneze și atunci totul era pierdut. Ministrul Îl mai privi câteva fracțiuni de secundă, mai aprinse o țigară studiind prelung bricheta japoneză ornamentată pe toate fețele cu fete unele mai apetisante decât celelalte, apoi puse un „Se aprobă” toată cantitatea, rostind. „Dute la secretară să pună ștampila iar dacă mai ai nevoie de alte deficitare materiale, te aștept cu multă plăcere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
stiloului fiind gata să-și pună aprobarea dar, În ultima secundă se răzgândi. „Dela ce Întreprindere ai venit...?” „Cooperativa de construcții București. Evident plictisit, Contabilul Șef puse hârtia deoparte. Își aprinse o țigară de proastă calitate „Mărășești fără filtru”, dela bricheta pe care Tony Pavone i’o puse la Îndemînă. La un momenr dat, fu tentat să repete tragico-comedia aprinzând și el o țigară dar, renunță. „O Cooperativă din București...? Pierdem timpul, domnule...! Această unitate ne datorează o importantă sumă de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
după ce am explicat suita de motive...! Vă rog...!” „Directorul se ocupă de latura tehnică a fabricei În timp ce eu de cea financiară. Toate necazurile, pe capul meu se năpustesc...!” Contabilul Șef Își mai aprinse o țigară tot de dubioasă calitate iar bricheta electronică o introduse În buzunar de parcă ar fi fost a lui...! Deci, precedentul fiind creeat, Tony Pavone se grăbi să Îndese cele câteva cartușe de țigări În sertarul permanent deschis Încercând să justifice gestul. „Fi-ți amabil domnule Contabil Șef
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bancă În favoarea noastră iar obiectele mai puțin țigările americane vor fi depuse În comerț pentru valorificare.Pricepi...?” Mafiotul Mingoti, desfăcu ostentativ un pachet de țigări americane oferind colegilor câte una, aruncând neglijent pachetul În mijlocul mesei. Apoi dela o excepțională elecronică brichetă de fabricație japoneză aprinse toate țigările,savurând cu vădită satisfacție parfumul lor și făcând distractiv unele artificii cu fumul dela țigară. “Bune țigări colega...” aprecie Lct.Col.Tudose Ion. “De unde la ai...?” Mingoti zâmbi În zeflemea, privind cu superioritate la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care am nevoie și uite, Îți promi, te voi servi cu o cafea.Bine...?” „Am răspuns, nu...!” „Deci nu vrei să ne ajuți să aflăm adevărul, se stropși la mine canalia. Puțină răbdare...!” „Unul din ce-i prezenți aprinse o brichetă și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost ținută mai mult timp În același loc, am scos un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la mine canalia. Puțină răbdare...!” „Unul din ce-i prezenți aprinse o brichetă și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost ținută mai mult timp În același loc, am scos un horcăit de muribund, făcând semn să Înceteze...!” Tony Pavone Îl privi duios. „Ai dreptate bătrâne...! Dacă nu le făceai pe plac te schilodeau...! Ai ideie bătrâne, ce pedeapsă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
că sunt acolo. Dar un aparat de fotografiat poate fi introdus oriunde. Au până și fotografii de copii În pântece. Cumva au băgat un aparat foto acolo. Tocmai am făcut rost de un Minox nou care e mic cât o brichetă. Nu fi stupid, Lionel. Nici n-ar ști. Te asigur. N-ar ști ce se Întâmplă. Pozele pot fi de preț. Prinzi un delincvent, vinzi povestea la Look. Le faci felul și polițiștilor În același timp, și lui Lindsay, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a remedia situația. Connolly dădea din umeri neîncrezător când Sheba tocmai a fost chemată urgent undeva. Un elev din clasa a opta pe care îl avea în grijă tocmai încerca să-l ardă pe unul dintr-a șaptea cu o brichetă. În seara aceea, Sheba și-a amintit mica discuție cu Connolly și și-a notat în agendă să facă investigații cu privire la posibilitatea de a-i modifica orarul. Era greșit, simțea ea, ca băiatul să nu aibă posibilitatea de a urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și l-am Întins apoi spre ei, poftindu-i să se servească. — Aș vrea să vă Întreb două-trei lucruri. Focul strict interzis! strigă, brutal, cel mai În vîrstă. Cel tînăr luă Însă una, calm, și-o aprinse. Apoi Îmi aduse bricheta pînă la nas. — N-are nici o importanță. VÎntul suflă dinspre vest În seara asta. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai autorizație pentru explozivi și combustibili! — Ce-mi pasă mie! M-am hotărît și eu, fără pic de jenă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
are nici o importanță. VÎntul suflă dinspre vest În seara asta. — Cum poți să vorbești așa? Parcă ai autorizație pentru explozivi și combustibili! — Ce-mi pasă mie! M-am hotărît și eu, fără pic de jenă, să-mi aprind țigara de la bricheta pe care mi-o Întinse, considerînd-o oricum mai puțin periculoasă decît un foc În aer liber. Dacă e să se aprindă pe-aici, continuă el, totul se petrece În prima secundă. Oricum, sîntem asigurați, totul e asigurat aici. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se zguduia din toate încheieturile, înghițea lacom câte șapte galoane de benzină pe milă. Până și Fiasco-ul meu e mai economic. Zburam la clasa a doua din economie, dar și eu aveam nevoie de combustibil. Stăteam cu țigara și bricheta pregătite, așteptând să dispară avertismentul cu FUMATUL INTERZIS. Întorcându-mi capul, am sesizat apropierea funebră a măsuței pe care erau băuturile. Mi-am înghițit prânzul, punându-mi tot farmecul la bătaie în vederea unei o a doua porții de la atotzâmbitoarele stewardese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vorbe și gesturi. Și iată-l pe Spunk, rămas în pustiu, în bătaia vântului pe piscul cel golaș. Se încruntă, se încordează - se uită-n hăul fără fund. Fata e acolo, murmură, și tremură, cu ultima ei țigară și o brichetă electrică. Genericul. Eram profund mișcat. Mișcat? Am avut o cădere nervoasă. Încă mai îmi curgeau lacrimile când am dat-o la closet Nici o îndoială în privința asta, absolut nici una: Davis avea să fie un nume mare, mare de tot. În Autocrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o ușă spre balcon. Era împărțit în standuri, lăsând doar câțiva centimetri liberi între rânduri ca să poată trece lumea. Întunericul a coborât din nou până când ochii mei s-au obișnuit. Unele standuri vindeau zorzoane care strălucesc în întuneric pentru cluburi: brichete, insigne, bijuterii pictate cu vopsea UV în mov fosforescent, citron, portocaliu și verde. Altele vindeau tricouri, îți citeau în palmă, îți împleteau părul și ofereau casete piratate cu concerte. Singurul ieșit din comun avea doar o bancă lată, goală, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă schimbare“. Circul e același. Pomenile electorale la fel de deșănțate. Plicuri cu bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am publicat, în anii de entuziasm tembel, când credeam că într-adevăr românii vor să schimbe ceva în viețile lor după ce au scăpat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]