1,006 matches
-
pe-acolo, domnule, îl sfătui un măturător vigilent de la casa inspectorului sanitar . O să fiți opriți imediat din nou în fața casei lui Vermaji, după ce dați colțul. Nevasta lui se mută. E o problemă foarte rușionoasă. Întunecat ca un nor de muson, brigadierul ordonă cavalcadei să se întoarcă pe drumul pe care venise și să o ia pe un altul care ducea afară din oraș, dar mult mai lung. Până vor ajunge în cele din urmă în livadă, era clar că maimuțele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza și confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați planul, spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar fi trebuit să fie deja descărcate. Dar plasele care ar fi trebuit să țină maimuțele îl țineau în clipa aceea pe băiatul Hungry Hop în loc, și, când soldații se duseră să le ia, desoperiră că eforturile lor de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară domnul Chawla și Ammaji, militarii și polițiștii, adepții și orășenii. Fără să vrea își luară ochii de la vârful muntelui. Deasupra ceaunului uriaș de gătit al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Cruce GHEORGHE DRĂGOI din Bacău, născut în februarie 1932, arestat în anul 1949 (avea 17 ani) și condamnat la 3 ani închisoare, dus la Poarta Albă, lagăr de muncă forțată, împreună cu alți deținuți, trebuia să execute norme mari de exterminare. Brigadierii erau deținuți de drept comun și dintre aceștia cei mai cruzi și mai feroci (condamnați pentru crimă) cu care ofițerii politici și paznicii torturau fizic și psihic deținuții politici. Acești oameni nu mai aveau respect pentru om și pierduseră orice
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în afara realității, care ne aștepta de fapt afară, plină de simboluri mari. Ce discutam noi acolo? ne întreba el, și adăuga: Chiar în ziua aceea între Agnita și Botorca se perforase ultimul metru de tunel care îi mai despărțea pe brigadieri să se întilnească. Trebuia să ne ducem acolo, erau clipe mari, pe care n-aveam să le mai întîlnim în istorie. Ce stăm acolo închiși între niște ziduri?! Literatura trebuie să descrie viața, și viața nu e printre fum de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
strigăte înspăimîntate. Într-o clipă adjunctul cade asupra directorului și-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i se zbat spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice albastră e consternat. .................................................. .................................................. .. Ieri Pandele a fost înmormîntat. Într-atât i-a zguduit pe oameni absurditatea acestei morți, încît ei nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i se zbat spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice albastră e consternat. .................................................. .................................................. .. Ieri Pandele a fost înmormîntat. Într-atât i-a zguduit pe oameni absurditatea acestei morți, încît ei nu-și pot reveni. Există o lege a absurdității? Sau întîmplarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la femeile care se înghesuiau să vadă de aproape sicriul acoperit cu flori, cu capacul așezat alături. Cu nelipsita lui geantă la șold, atîrnată de o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică iar femeile plecau netulburate la plozi și la trebile gospodărești. Trimestrial, ședințele se țineau la centru, în căminul cultural. Participau toți salariații din comună: deputați, brigadieri de cîmp, socotitori, contabili, normatori, funcționari, cantaragii, profesori, doctori și ingineri cu tehnicienii lor la care se adăoga bibliotecara de la cămin împreună cu frații ei care erau operatori de film. De dimineață, la primărie se ținea ședința cu șefii de instituții
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
organizațiile de partid, cooperativele de producție, rețeaoa școlară și toate instituțiile să facă totul ca să se ajungă la cel mai înalt nivel. Ordinea de zi era aprobată în una din limitate de voturi. Urmau înscrierile la cuvînt. În introducere un brigadier de cîmp declară că el este țăran al poporului, precizînd că trebuie operitate: stăm prost cu opinia, nu se difuzează presa și nu ne docomentăm. Cu ton revoluționar, îl întreabă pe factorul poștal: - Care-i situația, tovarășu’? Exprimîndu-și adeziunea la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că n-o să pupi primăria nici măcar o zi, că eu nu am fost slugă la nimeni, băi puță ce ești!” „Da’ ce te-ncingi așa, bre, Moș Pulă! Vrei să spui că n-ai tras foloase de pe urma comuniștilor? Ai fost brigadier la CAP și i-ai păzit pe alții să muncească. Mata decât treceai acolo, la răboj, cine și câte norme a făcut și gata munca. Bănișorii la sfârșit de lună, membru de partid și toate alea, căruța plină de bucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zic că zărgheala i s-ar trage de la prea multa iubire ce-a avut-o față de nevastă-sa. Nu-i adevărat! Un om puturos nu poate iubi pe nimeni!” „Ia stai, nea Gogoașă”, sări unul cu gura, văzând că fostul brigadier se oprise câteva clipe ca să răsufle. „Că tot aduseși vorba, mata ce zici de Întâmplarea care am auzit că s-a petrecut azi-noapte? Îmi ajunse mie la ureche cum că te-ai nimerit prin preajmă și ai ști niște lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca și ceilalți. „Ia uite, domnule!” și a tras scurt cârpa deoparte. Oamenii au rămas Înmărmuriți de frumusețea și strălucirea picturii. Asemenea bogăție Îi lăsa cu gurile căscate. Mie Îmi era rușine de-mi venea să intru În pământ. Fostul brigadier Gogoașă a luat primul cuvântul, căci până atunci pe prispa lui fusese cea mai vestită pictură din sat. „Frumos, ce să zic”, Începe el. „Ca lumea. Culori de n-ai treabă. Să fii sănătos! Și nevasta a ieșit foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tinerilor pentru comunism. Parc-o aud și acum: „Când eram studentă la București prin 1962, eram în stare să mă iau de piept chiar cu Dumnezeu, pentru Partidul Comunist.” Oare ce resort uman, a pus în mișcare miile de tineri brigadieri, care în mod voluntar s-au înscris în brigăzile de muncă patriotică și numai cu roaba și târnăcopul a mutat munții din loc, cântând voioși cu credința în suflet că ei construiesc o țară liberă, un viitor luminos pentru ei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din școală, cu Tătarul și de ceea ce a urmat - să zicem că pe aceea o căutasem - nici un Rus nu m-a atins. Nici măcar o palmă n-am primit de la vreunul cu uniformă - ciomege, picioare Încasam, la lucru, de la gardieni, de la brigadieri, dar nici un porc de enkavedist nu mi-a dat măcar o palmă... - Nici nu era nevoie, zic. - Asta, da. Nu te omora frigul, munca, foamea? Și-apoi ăștia, uniformații ne considerau pe noi, deținuții, ne-oameni, ce să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
alegea dacă-i împărtășea preocupările sale intelectuale. Oftând, apucă telefonul ca să-l sune pe medicul-șef, care ar fi putut să-i dea mai multe detalii despre faptele maimuțelor. Departe, la postul militar de la marginea orașului, agitația de dimineață continua. Brigadierul, care tocmai terminase cu ziarele, ridică receptorul telefonului care suna. — Medicul-șef? zise Verma. — Ați greșit numărul, îi răspunse brigadierul. — Îmi cer scuze, zise Verma. Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să-i dea mai multe detalii despre faptele maimuțelor. Departe, la postul militar de la marginea orașului, agitația de dimineață continua. Brigadierul, care tocmai terminase cu ziarele, ridică receptorul telefonului care suna. — Medicul-șef? zise Verma. — Ați greșit numărul, îi răspunse brigadierul. — Îmi cer scuze, zise Verma. Într-o clipă, telefonul sună din nou. — Ah, îmi cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cer iertare, zise Verma. Știți ce încurcate sunt liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze, domnule. Brigadierul trânti receptorul în furcă, scoase telefonul din priză și se retrase la baie, unde se așeză pe vasul său de toaletă de tip occidental, cu binoclul la ochi, cercetând cu atenție păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
liniile telefonice din orașul ăsta - doar din când în când se-ntâmplă să nimerești numărul bun. La câteva minute după aceea: țâr, țâr. țâr. — Vrei să-ncetezi să mă suni? țipă nervos brigadierul. — Cling, cling. — Vai, îmi cer scuze, domnule. Brigadierul trânti receptorul în furcă, scoase telefonul din priză și se retrase la baie, unde se așeză pe vasul său de toaletă de tip occidental, cu binoclul la ochi, cercetând cu atenție păsările care ar fi putut să se ivească primprejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]