418 matches
-
un Toblerone. Nimic surprinzător în asta. Nu v-ar veni să credeți câte Toblerone vindem la bord. Și, Doamne ferește, unii pasageri încep să mănânce ciocolatele pe loc. De parcă nu le-am da și așa destulă mâncare! Următoarea clientă cere o broșă cu o harpă pe ea. Nu aș purta-o nici într-o mie de ani și nu am întâlnit pe nimeni care să o facă. Ei bine, cu excepția acestei femei, evident. E americancă și are o față drăguță, blândă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
purta-o nici într-o mie de ani și nu am întâlnit pe nimeni care să o facă. Ei bine, cu excepția acestei femei, evident. E americancă și are o față drăguță, blândă, dar nu cred că ar trebui să cumpere broșa asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i așa? Da, este, zic eu solemn. Am una la fel acasă. Păi chiar am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
asta, pentru că e odioasă. O scoate din cutie și-și aprinde veioza de citit, ca să vadă broșa mai bine. E frumoasă, spune ea. Nu-i așa? Da, este, zic eu solemn. Am una la fel acasă. Păi chiar am o broșă acasă, așa că nu e pe de-a-ntregul o minciună. Bineînțeles că e mult mai drăguță decât asta. Mi-a dat-o bunica mea și o păstrez din motive sentimentale. Dar n-o să mă vedeți purtând-o când ies în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
o minciună. Bineînțeles că e mult mai drăguță decât asta. Mi-a dat-o bunica mea și o păstrez din motive sentimentale. Dar n-o să mă vedeți purtând-o când ies în oraș. Doamne ferește. Sub nici o formă. Oricum, cine poartă broșe? Eu nu am văzut niciodată oameni tineri purtându-le, voi? Mulți pasageri nu pot să se hotărască asupra ceasurilor și a câtorva suveniruri celtice. Doamne, ce-aș vrea să se grăbească și să se hotărască. Sunt intrigată de acestă presupusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de un cordon pe corpul femeii care privea cu seriozitate înainte, așa cum îi va fi spus fotograful. Părea de o statură potrivită, nu prea înaltă, purta părul strâns la spate, cărare pe mijlocul capului, cu o piesă ornamentală, probabil o broșă sau un pieptene așezat în partea dreaptă a podoabei capilare. Fața ovală, vioiciunea ochilor, hotărârea și dârzenia din priviri, făceau ca asemănarea ei cu feciorul - Vasile să fie apropiate. De la tatăl sau nu păstra amintiri fotografice. Ocupat cu gospodăria dar
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fiind zise, se Îndreptă spre partea mai veche a bazarului. În zona aia erau vânzători care o cunoșteau după numele mic, În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu e sublim faptul că o bucată de lemn trăiește mai mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sublim faptul că o bucată de lemn trăiește mai mult decât noi? Deși știa că remarca fusese făcută pentru a demonstra calitatea mărfii, Hovhannes Stamboulian se Întristase puțin. Totuși cumpărase biroul. Împreună cu el achiziționase din același magazin o broșă - o broșă delicată, În formă de rodie, acoperită cu fire fine de aur de jur Împrejur, ușor crăpată În mijloc, cu sâmburi din rubine roșii strălucind dinăuntru. Era o piesă lucrată cu mare măiestrie de un artizan armean din Sivas, așa i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din viața lui. Însă din fericire se apropia de sfârșit. Capitolul pe care-l scria În seara asta era ultimul și cel mai solicitant dintre toate. Când va termina, va coborî, va lega Întregul text cu o fundă, va ascunde broșa de aur Înăuntrul nodului și-i va Înmâna pachetul soției sale. Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii Îi era dedicat ei. — Citește-o, te rog, intenționa să spună. Dacă nu e destul de bună, vreau s-o arzi. Până la ultima filă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
părerea celorlalți, astfel Încât pare să primească sentimentul propriei existențe doar prin intermediul părerilor celorlalți despre el. Când au terminat cu cărțile, au Început să cerceteze cu grijă nenumăratele sertare ale biroului de nuc. În clipa aia unul din soldați a zărit broșa de aur de pe birou. I-a Întins-o sergentului care a luat rodia aceea În miniatură, a cântărit-o În palmă, a răsucit-o În aer pentru a vedea mai bine rubinele dinăuntru și apoi i-a dat-o lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un copil oropsit din poveste. I-a trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trecut prin minte că sâmburii de rodie fuseseră probabil, Într-o altă viață, diamante mici și prețioase. — Mătușă, s-a Întors spre mătușa ei cea mai În vârstă, ce s-a Întâmplat cu broșa de aur pe care o aveai? Broșa În formă de rodie, mai ții minte? Unde e? Mătușa Banu a pălit În timp ce domnul Bitter Îi șoptea În ureche de pe umărul stâng: — Când ne amintim lucrurile pe care ni le amintim? De ce punem Întrebările pe care le punem? Potopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
domnul Bitter. — Nimic, a șoptit mătușa Banu pe când deschidea unul din sertarele măsuței de toaletă și scotea de acolo o cutie. Pe Învelitoarea de catifea se odihnea broșa În formă de rodie. Fiind cel mai mare copil al familiei Kazanci, broșa asta Îi fusese dată ei, era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era un cadou de la tatăl ei care o moștenise de la mama lui - nu de la mama vitregă, Petite-Ma, ci de la mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mama despre care nu vorbea niciodată, mama care Îl abandonase când era copil, mama pe care nu o iertase niciodată. Broșa era În același timp sublimă și sfâșietoare. Mătușii Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Banu Îi era teamă. Nimeni nu știa asta, Însă o dată ținuse broșa În formă de rodie, cu sâmburi făcuți din rubine În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În apă sărată ca să o spele de povestea ei tristă. Sub privirea cercetătoare a djinnului, mătușa Banu a mângâiat broșa, simțind vraja rubinelor strălucind Înăuntru. Până când nu o Întâlnise pe Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai departe. Oricât ar fi fost de tentată să-i dea broșa lui Armanoush, fiindcă era Încredințată că ei Îi aparținea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush nu Îi trecuse niciodată prin cap să investigheze povestea broșei În formă de rodie. Totuși acum când cunoștea povestea, nu reușea să se hotărască ce trebuia să facă mai departe. Oricât ar fi fost de tentată să-i dea broșa lui Armanoush, fiindcă era Încredințată că ei Îi aparținea mai mult decât oricui, ezita fiindcă nu era prea sigură cum Îi putea explica de ce i-o dădea. Îi putea spune lui Armanoush Tchakhmakhchian că broșa aceea fusese odată a bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de tentată să-i dea broșa lui Armanoush, fiindcă era Încredințată că ei Îi aparținea mai mult decât oricui, ezita fiindcă nu era prea sigură cum Îi putea explica de ce i-o dădea. Îi putea spune lui Armanoush Tchakhmakhchian că broșa aceea fusese odată a bunicii ei Shushan, fără să-i spună și restul poveștii? Cât din știința ei putea să le Împărtășească celor ale căror povești le aflase prin intermediul magiei? Patruzeci de minute mai târziu, În partea cealaltă a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să stea o vreme Împreună cu părinții ei. Abia după hotărârea asta au intrat În camera lui Hovhannes Stamboulian și au găsit manuscrisul lui, Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii, care aștepta să fie terminat. Acolo, printre pagini, au descoperit și broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
broșa În formă de rodie. Shushan Stamboulian a văzut pentru prima oară broșa În formă de rodie acolo, pe biroul din lemn de nuc al tatălui ei. Toate celelalte detalii ale acelei zile nefaste au pălit, nu Însă și amintirea broșei. Poate că strălucirea răspândită de rubine fusese cea care-o vrăjise, sau poate că faptul de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau poate că faptul de-a vedea lumea din jur prăbușindu-se Într-o singură zi a făcut ca acesta să fie singurul lucru pe care și-l putea aminti. Oricare ar fi fost motivul, Shushan nu a uitat niciodată broșa În formă de rodie. Nici când s-a prăbușit aproape fără suflare pe drumul spre Aleppo și a făst lăsată În urmă; nici când cele două turcoaice, mamă și fiică, au găsit-o și au luat-o În casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
urmă, să le mănânce vreo pasăre, fiindcă ea Însăși n-avea să mai fie niciodată În stare să se Întoarcă acasă pe drumul acela. Deși până și cele mai dragi amintiri ale copilăriei ei au pierit În cele din urmă, broșa i-a rămas viu Întipărită În minte. Și mulți ani mai târziu, când un om din America a apărut la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Deși până și cele mai dragi amintiri ale copilăriei ei au pierit În cele din urmă, broșa i-a rămas viu Întipărită În minte. Și mulți ani mai târziu, când un om din America a apărut la ușa ei, tocmai broșa aceasta a ajutat-o să-nțeleagă că străinul acela nu era altul decât propriul ei frate. Yervant Stamboulian și-a făcut apariția la ușa ei cu ochii lui Întunecați și strălucitori, umbriți de sprâncene negre, stufoase, cu nasul lui ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A rămas În pragul ușii. Briza din Istanbul trasa cercuri În jurul lor și pentru o clipă li s-a părut că fuseseră aruncați În afara timpului. La sfârșitul scurtei lor discuții, Yervant Stamboulian i-a dat lui Shermin Kazanci două lucruri: broșa În formă de rodie și timp de găndire. Uluită și confuză, a Închis ușa și a așteptat să asimileze acea dezvăluire. Levent se târa și gângurea lângă ea, pe covor, cu un entuziasm fără margini. S-a Îndreptat În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]