462 matches
-
Parcă ar fi Casablanca, zise Reiko, râzând. Reiko ne-a interpretat apoi câteva bossa nova. Între timp, eu am rămas cu ochii ațintiți pe Naoko. Mi se părea că e așa cum îmi scrisese în scrisoare. Arăta mult mai bine, era bronzată, părea mai robustă, poate datorită sportului și a muncii în aer liber. Ochii ei au rămas aceleași două luminițe sclipitoare, ca și altădată, iar buzele mici îi tremurau timid, dar aerul general era al unei femei mature - o femeie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
artă?“ Trecuse un sfert de oră după miezul nopții, iar aplauzele erau răzlețe și Împrăștiate În toată sala. Într-un colț am descoperit-o pe Molly. Îmbrăcată Într-o bluză subțire care Îi stătea trăznet, făcea conversație cu un bărbat bronzat Într-o germană defectuoasă dar fantastică. Probabil că e din Africa de Sud-Vest, nimeni nu știe sigur. Nici măcar ea. Molly zâmbi și atunci am observat că nu a avut timp să treacă pe la dentist. Într-o seară de decembrie, anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
atâtea ori, Încât Începu să arate ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
contopi Într-un colectiv pe cât de exaltat, pe atât de insultător, Îmbrăcați doar În numele lor. Pentru mine asta părea o sumă care era mai mică decât părțile care o compunea. Știam cum arată duminica la Lunabad. Apa rece, lămpile de bronzat și paturile pentru masaj erau la dispoziția tuturor. La fel și mingile medicinale și iaurtul bulgar. Dar era Îndeajuns să auzi sunetul Înotătoarelor clipocind pe gresia udă pentru ca starea aceasta adamică să-i separe din nou pe oameni. Imediat ce apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Învelit Într-un ștergar imaculat. — Mizilicuri de băgat la raft, a strigat. Cât ați clipi din ochi, vă veți și linge pe degete, negrăit de desfătătorule Parodi. Lapte și miere! Empanadas prăjite În ulei la foc mic de două mâini bronzate; blidul În care lenevesc se mândrește cu armele și deviza Prințesei Hic jacet!. Un baston de malaca l-a potolit. Îl flutura În aer triplul muschetar Gervasio Montenegro - clac Houdin, monoclu Chamberlain, mustață neagră și sentimentală, parpalac cu manșete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-i spună inginerului că suntem derbedei..." Uite că se adeverise această prezicere a lui, dar nu se gândea să-mi reproșeze. Poate că nu era adevărat? Poate că într-adevăr nu mai era nevoie de noi? Soarele de iulie ne bronzase, începuse să ne placă ceea ce făceam și iată, eram trimiși înapoi, să... - Ne pricepem noi să fim pontatori? îl întrebai. - Învățăm repede, răspunse el liniștit. Câteva ore rătăcirăm printre muncitori neștiind cui să ne adresăm. Pe cine întrebam, dădea din
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
hol. Era un bărbat în jur de treizeci și cinci de ani, ar fi zis ea, o vârstă ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i un aer serios, dar totodată plin de șarm. Și, observă Henrietta, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căzut de pe scara vonmobilului și ne-a stricat concediul, și ce prăjituri bune făcea, și casa mea cu animale, cum stăteam eu la soare și desenam și ieșeam desculță și lupul mă iubea și pisoiașii, citeam în șezlong și mă bronzam în soare tot timpul, toate erau la locul lor, farfuriile la farfurii, conservele în beci, mâncarea de câine făcută, boabele pisicii și ficățel crud și răcoare în casă și liniște și niciodată nu m-am simțit ca acasă, în demarajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îndrăgostești de mine, când Mihai s-a purtat atât de frumos și de bun și de cald și a stat cu mine și mi-a vorbit și m-a ascultat și Miau m-a mângâiat pe mână și s-a bronzat cu mine în nisip la vânt ca un șnițel, nu găsim farmacie în Mamaia, spunem noi mergând printre oameni ca și cum am fi extratereștri cu piele humanoidă, Marius îmi vorbise foarte urât atunci, știi Cehov? Mâncăm o ciorbă de burtă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de la mare. Mergeți voi mai în față, Miau! mai vorbesc și eu cu Bianca. L-am pierdut, îți închipui, l-am pierdut pur și simplu, stăm la masă, târziu, Filosoful nu venise încă să mă pupe pe obraz, te-ai bronzat, te-ai mai împlinit, mi-a zis și Cezar, aha... deși asta nu mă încântă atât de tare, Miau îmi spune să-i dau un mesaj Păianjenului, să vedem ce face, nu-i spusesem încă ce se întâmplase la mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se rugă cowboy-ul cu voce de soprană lirică. Fă-l să tacă din gură. Ne distram atât de bine! Era o petrecere formidabilă. Nici măcar nu-i amuzant. — E foarte adevărat, întări un oaspete extrem de elegant, a cărui față îngrijită era bronzată cu ajutorul fardului. E într-adevăr insuportabil. Teribil de deprimant. — De ce trebuie să ascultăm toate prostiile astea? întrebă alt oaspete, fluturându-și țigara de parcă ar fi fost o baghetă magică cu care-l putea face pe Ignatius să dispară. E vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din fața magazinului era ticsită cu tichii evreiești și porci cu puști. La ușa din față stătea un paznic care îi îndepărta pe potențialii clienții. Tipul staționat la ușa din dos părea pe jumătate adormit - stătea pe un scaun și se bronza la soarele arzător al dimineții. Buzz reperă și doi trăgători neutri - Dudley și al patrulea om trebuiau să fie înăuntru, unde avea loc acțiunea. Buzz îi făcu semn cu mâna omului din colț - complicele lui plătit în avans, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plecat din Insulele Canare la 20 ianuarie - ajunge în Florida, la 20 iulie, trecând Atlanticul într-o barcă cu vâsle (8 metri lungime), în formă de pantof, împodobită cu aripi de rechin, amintire dintr-o luptă dusă pe ocean. Fairfax e bronzat și într-o dispoziție excelentă: - Vreau să dorm o săptămână. - Guvernul Maiestății Sale a primit suficiente garanții că oceanograful american Dan Taylor nu va face nici un rău, cu submarinul său, lui „Nessie” (monstrul din Loch Ness)? - întreabă, în Camera Lorzilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
șeful era o persoană deosebită. Ținea la noi super mult, era foarte sufletist, Înțelegător și iubăreț... era un om super de gașcă. Ne Împăcam super de bine cu el, ne ducea la munte, la plajă, la ștrand, unde stăteam, ne bronzam și ne distram. Când nu aveam bani el era sponsorul nostru. Nu am cuvinte să Îl descriu cum era de bun cu noi...”. De altfel, ea descrie ansamblul interacțiunilor cu colectivul de la club folosind expresia „familie super fericită”. La fel
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
duceam pe terasă și până nu ne Îmbătam nu intram În casă la somn. Despre șefu: era un om super de gașcă. Ne Împăcam super de bine cu el. Ne ducea la munte, la plajă, la ștrand, unde stăteam, ne bronzam și ne distram. Când nu aveam bani el era sponsorul nostru. Nu am cuvinte să Îl descriu cum era de bun cu noi. După un timp m-am ținut de șefu să mă ducă la barul lui din Beiuș. Acolo
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
și doi de centimetri, Jina avea posibilitatea să tragă cu ochiul la o sumă de locuri sensibile. Gâturi palide, mere ale lui Adam fremătătoare, firele de păr de sub bărbie pe care lama aparatului de ras le ratase. Bărbatul ăsta era bronzat până-n dreptul cămășii, dar, atunci când respira profund, așa cum a făcut când Jina a început să se îndrepte către el, de sub gulerul cămășii s-a ițit o piele catifelată și rozacee. Ceața i-a împresurat pe amândoi; căpitanul a început o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i spună Jinei. Bărbatul s-a oprit în loc și și-a pus mâinile pe umerii ei. Vreau să-ți spun ceva. Jina a clătinat din cap. Mike nu reușea să priceapă cum de ea se făcuse palidă. Restul grupului era bronzat și zdrențăros, îmbrăcat numai în pantaloni scurți ferfenițiți și bandane. Toți arătau ca niște șobolani de râu fericiți. În vreme ce Jina avea pe ea niște pantaloni lungi, din bumbac, și o cămașă cu nasturi. De fapt, avea chiar un aspect icteric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se bucura simțindu-l pentru a nu știu câta oară ca un bărbat protector. Ultima zi de plajă le strecura regretul că zilele frumoase luau sfârșit. Au sta mult la soare și în apă ca pentru ultima oară. — Te-ai bronzat frumos!îl admira Teofana. Va rămâne uimită prietena sau iubita ta când te va revedea. — Nu am iubită. — Nici prietenă? — Prietene îmi sunt toate fetele de la birou. — Probabil că tu ai un iubit. — Am și nu am. — De ce spui asta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acasă, cu toate că îi avea alături pe ai ei. Și Zina, și Sebi au primit-o cu bucurie nemaiîncetând cu întrebările. — Cum ai călătorit? — Foarte bine. Ai avut timp frumos? — Foarte frumos. Soare, cald, marea liniștită. — Se vede că te-ai bronzat frumos. Teofana le-a înmânat cadourile aduse de la mare sărutându-i cu dragoste. — Nu ne-a uitat fata noastră, era vesel Sebi, admirându-și cadoul și sărutând-o pe Teofana. — Ce eșarfă frumoasă mi-ai adus! Vino să te pup
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și mângâieri, dar se pare că fața mea era atât de șifonată, încît iubita mea și-a mai luat o dată zborul în jos pe scări să-mi facă o cafea. Stai așa și nu mișca! Spatele ăla arcuit și frumos bronzat pe care l-am văzut plecând din coapsele alea minunate era complet gol. Ce am văzut eu săltând erau două buci frumoase și rotunde, cele mai frumoase buci din lume? Spune-mi, nu-i așa că asta ai văzut și tu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
S-a îndreptat către ea, a apucat-o dintr-o margine, și s-a uitai mine întrebător: "Te-ai hotărît? Rămâi sau cobori?" Era un bărbat bine J.P., frumos, cu o dantură de excepție, cu un zâmbet de american, și bronzat arid cu riduri mari și prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele prea roșii, probabil la mușcăturile mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic în fața acestei splendori. ― Cine e? îl întrebă Gosseyn pe un trecător oprit lângă el. Surprins, necunoscutul îl privi, apoi rosti numele la care Gosseyn deja se aștepta. ― Cum cine, Patricia Hardie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
piele întoarsă, si o bluză de bumbac, fiecare dintre ele produse de câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam! exclama Adrian, căznindu-se să imite surprinderea afișată de Eleanor. Ce te-aduce aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în noul an școlar. Totul mergea strună. Eram acum școlar mare și prinsesem temeinic deprinderea de a învăța din ce în ce mai bine. Învățam cu spor, eram sănătos ca un adevărat vlăstar de țăran, călit în munca fizică din timpul verii și eram bronzat ca un harap, de parcă toată vara m-aș fi prăjit la soare pe malul mării... Eram la vremea aceea un adevărat școlar fericit. Era pe la jumătatea lui octombrie 1931 și ne aflam în miezul crizei economice. Școala se confrunta cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
drumul la televizor. Doamna Aurelia întredeschise ochii. Prin pânza de păianjen de pe ochi, văzu chipul drag al Marei. Când te-ai întors? — În seara asta. — Cum a fost? — Foarte aglomerat. — Ai avut timp frumos? — A fost foarte cald. — Te-ai bronzat? — N-am prea stat la soare. — Mi-ai adus o scoică și flori... ce drăguț din partea... mai pleci? — Niciodată. Mara strânse mâna doamnei Aurelia între palmele ei și o sărută cu toată căldura. Doamna Aurelia îi zâmbi. — Ce repede au
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]