830 matches
-
Ma”, chiar înainte ca eu să realizez că ea chiar îmi era prietenă și o adevărată binecuvântare. Știam tot ce era de știut despre Meryt, pentru că ei îi plăcea să vorbească. Mama ei fusese bucătăreasă și se măritase cu un brutar și fusese totodată cântăreață. Era deseori chemată la petrecerile stăpânului ei. Vocea ei profundă și gravă îi făcea pe cei care o ascultau să tremure de plăcere. - Dacă n-ar fi avut pieptul la vedere, ai fi avut îndoieli că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la o moașă bătrână de-a locului, o femeie cu niște degete nefiresc de lungi care le purta noroc mamelor. Meryt se făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea. Meryt era stearpă și nimic nu-i putuse dezlega pântecul. După mai mulți ani, Meryt și bărbatul ei adoptaseră doi băieți ai căror părinți muriseră de febra fluviului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că era timpul să mergem la vânătoare, dar primul negustor de coșuri peste care am dat nu avea nimic destul de mare cum ne trebuia nouă, așa că am mers mai departe, am trecut de negustorii de vin și de ulei, de brutari și de cei care vindeau păsări vii. Am văzut o mulțime de lucruri frumoase: ceramică pictată de Kushite, vase de bronz costorite, idoli și zeițe, scăunele cu trei picioare și fotolii. Mie mi-au căzut ochii pe o cutie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să plec din oraș și am să locuiesc cu muncitorii în Valea Regilor, a spus rar, vorbind din nou pentru mine. Auzind asta, Meryt a devenit interesată ea însăși și i-a povestit repede totul despre fiii ei, care erau brutari angajați de muncitorii de acolo. - Când o să ajung acolo, o să-i caut a promis Benia. O să mi se dea propria casă acolo, așa cum șade bine unui maestru meșteșugar. Patru camere doar pentru mine, a zis, ca și cum și-ar fi auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
avea să fie noua ei casă, m-a făcut să nu-mi doresc nimic mai puțin. Meryt era și ea în fața unei schimbări. Fiul ei cel mare, Menna, îi oferise un loc în casa lui în Valea Regilor. Fusese numit brutar șef și i se dăduse o casă mai mare, unde mama lui era binevenită. Menna făcuse drumul s-o vadă pe mama lui și să-i spună că deși nevestele lucrătorilor din vale făceau o mulțime de copii, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cabana mea ca să mă invite, iar eu am acceptat cu bucurie sinceră. Am luat un scarabeu de turcoaz din cutie și i l-am dat lui Menna: - Ospitalitatea e comoara zeilor, am spus, punându-mă cu fruntea la pământ în fața brutarului, care era stânjenit că i se arată atâta respect. - Poate fratele meu îți va da grădina lui să fie a ta, a zis el, ajutându-mă să mă ridic. Nevasta lui nu se pricepe la plantat, iar mama spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scria în numele oamenilor care nu știau să scrie și prin el i-am trimis vorbă lui Re-mose, asistentul scribului Kar, cu reședința în Kush. I-am spus că mama lui Den-ne s-a mutat în Valea Regilor, în casa brutarului pe nume Menna. I-am trimis binecuvântări în numele lui Isis și al fiului ei Horus. Și l-am plătit pe scrib dublu, ca să mă asigur că mesajul va ajunge la fiul meu. Am adunat plante din grădina mea, bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în brațele lui Meryt mult timp, dar a rămas singura care plângea când am început să ne îndepărtăm de țărm. Eu i-am făcut cu mâna o dată, apoi mi-am îndreptat ochii către vest. Drumul de la casa scribului la casa brutarului a durat doar o zi, dar trecerea a fost cea dintre două lumi. Vasul era plin cu locuitori ai văii care se întorceau de la oraș cu un aer de sărbătoare. Mulți dintre bărbați plătiseră pentru serviciile bărbierilor în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
naște întreg și curând. Dacă nu în seara asta, atunci mâine. Cheamă-mă și o să te ajut să stai pe cărămizi și o să tai cordonul. O chema Ahouri și după ce ne-am umplut urcioarele, m-a condus înapoi la casa brutarului. Locuia la câteva case mai la est de Menna și când i-a venit timpul în seara următoare, bărbatul ei a venit s-o caute pe moașa străină. Cu Meryt alături, am asistat la cea mai ușoară și normală naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ajunge în mâinile lui. Între timp, regele bătrân a murit, iar cel nou avea un obicei: pentru cele mai mici greșeli, trimitea oamenii la închisoare. Dacă nu-i plăcea compoziția pâinii la masă, se putea întâmpla să-l trimită pe brutar la închisoare pentru o săptămână sau mai mult. Cei care turnau berea, cei care aduceau vinul, meșteșugarii de sandale, chiar și căpitanii din gardă au fost trimiși să tânjească în închisoare și acolo dădeau peste Stick. Toată lumea era impresionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că nu mai utilizez cartea de credit în magazine și că nu mai retrag bani lichizi de la bancomat. oare cîtă vreme va fi capabil statul să-mi plătească în continuare pensia fără să verifice dacă sunt în viață sau nu ? Brutarul de la care cumpăram de ani de zile croasanți și baghete nu avea în niciun caz motive să se îngrijoreze de dispariția unui client rezervat de genul meu. Deși schimbam cu el cîteva cuvinte de fiecare cînd intram la el în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a fi fost Oborul. El vorbea câteodată, copleșit de amintiri, de cuptorul plin cu pâini, de șuri cu saci de grâu, de cai, de harabale, de câmpul lui Eliade. Se putea presupune, fără greutate, că părinții și moșii lui fuseseră brutari. Apoi rămăsese orfan, el și cu mulții lui frați, și pomenea de un mare morar, cu nume tot balcanic, care i-ar fi crescut. Ba chiar lui personal i s-ar fi făcut propuneri strălucite. - Domnule, unchiu-meu a vrut să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în chip de uluci. Un fel de boltă fusese refăcută și folosită ca potcovărie. Stănică își aduse aminte că, pe când era copil, curtea era plină de căruțe pentru pâine. Mătușa Agripina era sora mamei lui și era măritată după un brutar. Toată curtea era proprietatea ei, și el se juca cu copiii Agripinei, verii lui, ascunzîndu-se prin unele odăi care slujeau ca depozit de făină și grâu. Lucrătorii le dădeau voie să intre în sala unde dospea aluatul, și le făceau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-ți ajute! Femeia dogarului deschisese, un geam, că se făcuse cald. Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul. Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere, gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gospodari curioși și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în rochia albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi urmau nașii: brutarul cu nevasta, ținând câte o luminare albă de spermanțet, ca o bâtă gătită cu flori de liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și femeia de mână și, ca din partea mirelui, gunoierul cu a lui. Grigore călca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Nicolae în mulțimea de capete. Nu-l văzu. Totul împrejur era o lumină aurie de soare care curgea prin geamurile turlelor, amestecată cu flăcările mici și vesele ale luminărilor. Rochia scumpă și groasă, bogată mirosea frumos a mosc. Nevasta brutarului o mângâie cu mâna ei caldă și o clipă crezu că totul îi place și nu-i mai păru rău de nimic. Se gândise de atâtea ori, ca orice ' 28 fată, la clipa aceasta când va fi mireasă și parcă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las', c-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau ce spune, că vorbea repede și peltic. Se învîrtea în jurul brutarului, scoțând teancuri de poze, unele peste altele, să i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru, bust, în picioare, cu plopi, feră plopi, decor, feră decor... Se uitară și mireasa, și nașa, și Stere. Frumoase toate, în două culori
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cîrciumar: - Cum vrei, finule? Cu sau fără plopi? - Cum o fi! Numai să semene. Neamțul îi pândea pe sub ochelarii lui legați cu șnur negru. Întreba mereu: - Sepia sau negru? Spate cu decor sau clasa întîia cu florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa întîia! O dată se însoară omul! Fotograful dispăru apoi după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți. Își drese părul sub coroana de lămâiță și întinse pliurile rochiei. Birjarul aduse luminările de la trăsură și le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceruite, așezîndu-le în brațele miresei. - Acum! zise după aceea. Căută cu mâna un șiret. Nuntașii se uitară la gâtul cutiei. Rămaseră așa, o clipă, încremeniți. Auziră un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai mult? zise Ghiță Bîlcu, fluturând o hârtie de o sută. Smaranda ocolise masa o dată. Porcul rânjea încă între doi gogoșari roșii și frunzele salatei. Mesenii se rugau, zăngăneau banii. Jocul ținu și a doua oară. Privirile erau pe naș. Brutarul se scotoci, puse un pumn de băncuțe pe masă și două sute albastre. Muierea spre el bătea cu căpățâna. Pe frunte i se ivise sudoarea. Chicotea: - Hai, că-l dau! Cine pune mai mult? Nu puse nimeni mai mult. Nașul apucă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și o furculiță. Lui îi era dat să guste primul din pulpa friptă ce mirosea bine. Tava îi fu așezată în față. Fina Smaranda luă lacomă banii și-i flutură deasupra mesei: - Două sute de lei pentru zestrea miresei! strigă în timp ce brutarul despica sârguincios carnea rumenă. 33 Nașul își făcu porție, apoi trecu nevestei restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani: - Ia ziceți, mă, Perinița, să pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
taică-su cu cravata lui lată de sărbătoare care atârna peste pântecele încins cu o curea, totul un cerc alb, mișcător. Aproape fără să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate peste fața ei, mustățile meșterilor gîdilînd-o. Brutarul făcea ocolul nevestelor cu o pernă în mână, jucând după măsurile cântecului și, în cele din urmă, îngenunche în fața miresei. Fata se aplecă și-i întinse obrazul. - Nu, se scutură nașul, dă-mi gura! Împrejur răsunau râsetele mesenilor. Ea strânse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-ai făcut, Cu ochi negri de ochit, Cu gura de ceruit Și sprâncene de-amăgit... Atât i-a trebuit dogarului. Era canonit rău de băutură. S-a tras și brutarul lângă el și le-a cerut să-i cânte Colo-n vii la Drăgășani. Guristul știa oful nașului. Cu el petrecuse la toate nunțile. A luat-o ușor, cu vocea caldă: Colo-n vii la Drăgășani, Peste deal, la Merișani
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]