639 matches
-
scorojit. Cu o clipă înainte ca milițianul să li se vâre prin geamul deschis, Ghazal nu făcu decât să se cuibărească sub clavicula iubitului ei și să-nchidă ochii. Era o îndrăzneală vecină cu moartea, iar Sebas îi auzi inima bubuind, dar își păstră calmul și spuse în șoaptă: — Să ne ierți, frate, nici nu pot să mă mișc. Soția mea a ațipit sprijinită așa cum o vezi. Am fost la spital, e însărcinată și toată noaptea trecută n-a dormit de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
singurii care nu obiectau să dea doi lei în plus la apă sau lumină, au acceptat fără să cârtească tirania Valericăi și a lui Popa. Habar n-aveți cine sânt ăștia! O viperă și un șacal bătrîn! Din odaia alăturată bubui glasul bătrînului: ― Măgarule! Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult riscă Innelda folosind asemenea arme puternice. S-ar fi putut stîrni un ciclu de reacții în lanț cu o durată de un milion de unități, ceea ce se apropia de limita primejdioasă a unei explozii atomice imposibil de controlat. Apoi bubui cea de-a treia lovitură, făcînd să-i țîșnească sîngele pe nas, și chiar și din urechi i se scurgea un lichid cald. Cea de-a patra lovitură ― mai știa doar că se află pe la jumătatea drumului spre sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Dar cine se gândea la aceste singurătăți ? La amiază, soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer, revărsa asupra orașului valurile neîntrerupte ale unei lumini nemișcate. Ziua se oprise în loc. De pe vârful colinelor, tunurile fortărețelor bubuiau fără întrerupere sub cerul imobil. Tot orașul se năpustise afară pentru a sărbători acest minut chinuit când timpul suferințelor lua sfârșit și când timpul uitării încă nu începuse. Se dansa în toate piețele. De la o zi la alta circulația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Se întoarseră în liniște la hotel. Uri porni din nou muzica rap, pentru a acoperi orice microfon care i-ar fi putut asculta, dar Maggie nu se simți în stare să suporte. Ar fi preferat să tacă decât să-i bubuie capul de zgomot. Oricum îi bubuia. Scrisese în grabă pe hârtie câteva notițe în timpul mesajului video al lui Guttman și se uita peste ele acum. „...într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi.“ Ce însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri porni din nou muzica rap, pentru a acoperi orice microfon care i-ar fi putut asculta, dar Maggie nu se simți în stare să suporte. Ar fi preferat să tacă decât să-i bubuie capul de zgomot. Oricum îi bubuia. Scrisese în grabă pe hârtie câteva notițe în timpul mesajului video al lui Guttman și se uita peste ele acum. „...într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi.“ Ce însemna toată chestia asta dacă tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o grădină zoologică... Luminile roșii trecură peste capota mașinii. Sirenele se opriră. Billy auzi o portavoce. — Aici poliția. Ieși din mașină imediat. Foarte încet și cu mâinile la vedere. Nu pot! strigă el. Dihania e afară! — Ieși din mașină imediat! bubui vocea. Cu mâinile sus. Billy așteptă puțin, apoi ieși, ținând mâinile sus, clipind în reflectoarele puternice ale mașinilor de poliție. Un polițist se apropie și îl împinse la pământ. Îi puse rapid cătușele. — N-a fost vina mea, zise Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe sub pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul partidului fusese Închis și acum, În locul lui, era ambasada unei țări orientale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reușea să adoarmă, căci Îi părea că trebuie să-l aștepte pe tatăl ei să se Întoarcă de la muncă, și atunci stătea cu urechile ciulite la toate zgomotele din bloc, și de fiecare dată când se mișca ascensorul inima Îi bubuia În gât, chiar dacă era conștientă că nu putea fi el. Încă de mică trăise cu teama că nu avea să se mai Întoarcă. Era polițist și ea se temea că, Într-o zi, vreun hoț ar fi putut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îngrijitoare și colaboratoare fără asigurare, mamă din ce În ce mai neatentă și mai neadecvată. Și știa că atât timp cât ea avea să pătimească, pentru el mai exista o portiță - măcar pentru regretul lucrurilor pe care le pierduse, pierzându-l pe el. Cuvântul fatal Îi bubuia În minte. Angajată. Angajată. Deci ultima lui speranță murea În acestă vineri fără sens. Și avea certitudinea că de acum Emma nu avea să se mai Întoarcă. Și nici el. Mângâie plicul din buzunarul hainei. Adio. Amintiți-vă de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și În centrul acelui vacarm, aproape de fântâna arteziană, caruselul cu căluții mecanici care se rotea Încet În timp ce În difuzoare bubuia Lambada. Dar acum, Într-o seară obișnuită, aici erau doar turiști care făceau fotografii lângă Fântâna celor Patru Fluvii - nu știuse vreodată care erau - sau sorbeau câte-o bere la măsuțele din cafenele - nu fusese niciodată În aceste cafenele. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
izbi un miros dulce de cânepă și de trupuri nespălate și o Învălui o muzică jamaicană. În centrul imensei săli, printre piloni de ciment acoperiți de mâzgălituri, zeci de trupuri se dezlănțuiau ca În transă În ritmul acelei melodii care bubuia din boxele negre Învechite, suspendate pe trepiede din metal. Dansurile actuale, sugestivă evoluție a celor din vremea lui Camnden Palace, se reduceau la o legănare descompusă În ritmul unor sunete hipnotice. Erau ridicole când le priveai și stânjenitoare când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fie rănită de nimic, pentru ca nici un rău să nu o poată atinge, și totul fusese inutil. Fetița mea, atât de sensibilă Încât orice frază o poate răni, și orice gest ar putea să o doară. Inimioara mică a fiicei lui bubuia lângă pieptul său. Un orologiu pe care el Însuși Îl pornise, cu atâta timp În urmă. Acum nu putea să-l Împiedice să bată așa cum voia, pentru lucruri pe care el nu le cunoștea și nu le putea controla. Lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
una ca asta, dar sirenele se apropiaseră destul cât să nu se mai deslușească nici un alt sunet, și nici eu nu m-am mai uitat în urmă, rupând-o la fugă înspre casă, auzindu-mi numai sângele cum îmi tot bubuie-n urechi, și am simțit banana ascunsă sub tricou că-mi lunecă încet la vale, așa că am apucat-o prin tricou, mi-am lipit-o cât mai strâns de burtă și nu m-am mai oprit din alergat. Cinema Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
făcuse planul să plece după Înmormîntarea lui Loïc și a lui Nicolas, dar Jeanne o convinsese să amîne. În felul ei. Lapidar. Ei nu mai au nevoie de tine, trebuia să te gîndești la ei Înainte. Înainte. Înainte. Cuvintele Îi bubuiau În cap ca un leitmotiv, amețeala o pîndea, poate că era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Noapte bună, Elizabeth ! — Noapte bună, bunico, răspund cu voce tare. Oricum, nu m-aude nimeni. — Noapte bună, Mary Ellen ! — Noapte bună, John Boy, spun la unison cu Mary Ellen. — Noapte bună. — Somn ușor. — Somn ușor. PATRU Mă trezesc cu inima bubuindu-mi, sar în picioare și înșfac un stilou, zicând : — Ce ? Ce ? Adică în modul în care mă trezesc cam în fiecare zi. Cred că am moștenit chestia asta din familie. Cu toții dormim puțin și agitat. Crăciunul trecut, acasă la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
izbucnesc în plâns. Dar... nu pot. E mult prea grav. Îmi vâr telefonul în buzunar și mă ridic iar în picioare. Încep să merg din ce în ce mai repede, amestecându-mă printre trecători, făcând abstracție de căutăturile ciudate care mi se aruncă. Îmi bubuie capul și habar n-am unde mă duc. Dar pur și simplu nu mă pot opri. Mi se pare că merg de ore întregi, amețită și cu picioarele pășind la întâmplare pe trotuar. Soarele arde, trotuarul e plin de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare. Sunt total expusă în mijlocul gării. Greg Parker s-a oprit și el. Stă în picioare la aproximativ cincizeci de metri de mine, și încă mai vorbește la mobil. Dacă mă mișc, mă vede. Dacă stau pe loc... tot mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de după beție. M-am angajat menajeră ? O clipă nu sunt în stare nici să mă mișc. O, Iisuse. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? În timp ce-mi cântăresc cum se cuvine situația pentru prima oară, inima începe să-mi bubuie. Stau în casa unui cuplu ciudat pe temeiuri total false. Am dormit în patul lor. Port unul dintre tricourile vechi ale lui Trish. Mi-au dat chiar și o periuță de dinți, după ce am inventat o poveste cu „geamantan furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Tu vezi-ți de treabă ! Să-mi văd de treabă ? — Uite și fierul, adaugă cu un gest al mâinii. În spatele tău. — Ăă... super ! Mersi ! Iau fierul de călcat și îl bag în priză, cât pot de lent, și inima îmi bubuie tare. Nu pot să fac asta. Trebuie neapărat să găsesc o ieșire. Dar nu-mi vine nimic în cap. Am creierul total gol. — Cred că fierul s-a încălzit destul de tare ! spune Trish săritoare. — Da ! Întorc spre ea un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că am nevoie de ajutor. Măcar pentru motivul că, dacă o țin ca azi, în două săptămâni dau faliment. Mă întorc spre Nathaniel. — Ar fi extraordinar, spun recunoscătoare. Mi-ar plăcea mult. Mersi. DOISPREZECE Sâmbătă dimineața mă trezesc cu inima bubuindu-mi și sar în picioare agitată, cu mintea înnebunită la gândul tuturor lucrurilor pe care le am de făcut... După care mă opresc, asemeni unei mașini care frânează la un stop. O clipă, nici nu sunt în stare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită privirea, și inima îmi bubuie nebunește. Bravo. Bravo, ce să zic. L-am văzut o clipă la bustul gol și m-am îndrăgostit pe loc de el. Pe bune, credeam că sunt un pic mai profundă decât atât. TREISPREZECE N-are iubită. Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să-i zic ce-am venit să-i zic. — Deci... îhm... e foarte ciudat, încep cât pot de relaxată, mângâind cu degetul frunzele parfumate ale unui arbust. Dar se pare că lui Trish i-a intrat în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vânzarea Conlon. Știu că sunt menționată în acest raport. L-am citit, pentru numele lui Dumnezeu. Am făcut parte din echipă, am o plăcuță de plexiglas care dovedește asta. Dar nici aici nu se zice nimic de mine. Cu inima bubuindu-mi din ce în ce mai tare, trec în revistă toate tranzacțiile din decursul ultimului an. Din ultimii doi ani. Din ultimii cinci ani. M-au șters complet. Cineva și-a dat osteneala de a lua la mână întregul site și de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]