659 matches
-
Dar pentru asta nu ar fi trebuit chemat sublocotenentul Popa? Mda...Ei, nu are rost să ne mai batem capul. Oricum vom afla când ajungem. De undeva, din întuneric, se aude un slab clinchet metalic, dar pentru nervii lor întinși bubuie ca o lovitură de tun în liniștea sectorului. Imediat, amândoi se lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
surpriză din care este incapabil să-și revină. Scapă pistolul din mână și lovit de moarte se năruie în zăpadă ca un castel din cărți de joc. Rapid, Marius se aruncă și el la pământ dar, BANG! O altă împușcătură bubuie. Simte cum abdomenul îi este perforat. Cade greoi, pe spate. Deasupra, zărește printre norii mărunți și pufoși, un soare care strălucește fără să încălzească. I se pare că cerul este atât de jos încât pentru un moment are convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mers odată la un concert unde, din toată orchestra, mi-am fixat atenția pe un singur violoncel. N-am auzit în rest nimic, și resimțeam dureros lipsa unui ritm central, a unei baterii sau măcar a unei tobe care să bubuie din când în când. Dar nici concertele de jazz nu le-am suportat vreodată. În special solo-urile, fie ele de baterie, de chitară, de bas, de vioară sau de orice altceva, iar acum urma să asist la un solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un accident, dar nu era cazul să se întâmple acum, pentru că eu mă grăbeam, eram în întârziere, fierbeam. Aș fi coborât dacă s-ar fi putut, se făcuse și cald, dar mașinile erau prea aproape de ușă. Bătrânii au început să bubuie în cabina șoferului să le dea ceva, nici ei nu știau ce, apă, ce să le dea, să le dea drumul? Nu, poate un prilej de ceartă - (e adevărat că am mașină și nu prea merg cu autobuzul, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
inspirat adânc o dată, de două ori, de trei ori, dar nervozitatea tot creștea și creștea, iar picioarele nu voiau să se miște. Am tresărit când am auzit cuvintele palide și tremurătoare ieșindu-mi pe gură: - Cine-i acolo?... Sângele îmi bubuia în urechi. Era atâta liniște că bătăile inimii mă asurzeau. - E cineva acolo? am spus iar. Și când am auzit sunetul unui pas, sunetul unui picior călcând pe gresie, sunetul cărnii moi turtindu-se sub apăsarea întregului trup, care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
apă umplea cupele și, mirată, roata se zmuncea cu stropi. Urnită, hurduca întreaga șandrama. Ca să ghicească metehnele morii, morarul asculta cu urechea aplecată viersul acesta al pornirii. Trimisese un țigan la stavile. Scăpat dintre năzi și prăvălit pe scoc, valul bubui în bulboană. Abia atunci, când liniștea fu spartă, morarul ridică în pripă oblonul. Bubuitura se tăie și zvonul măcinișului începu să bată în plin un ritm continuu. Odată cu el, toată hardughia tresări ; încet- încet intră într-o urducătură necontenită. Podurile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea gârlei aducea, în izbituri, o negură. - Vin copacii... urlă un glas. Privirile se încordau asupra umbrei ce se apropia greoi. Repeziți de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ea o babă groasă, adică, scurtă și fără crăci, o răchită. Se iscă zarvă și căngile mușcară grăbite în plavie. Sub vântul ce căzuse, ploaia curgea mai liniștită. Negurile se depărtau, lăsând în loc o lumină nelămurită. în josul stăvilarului gârla încă bubuia, dar șuvoaiele din cer, pe încetul, încetară. în cojoacele albe, sus pe punte se mișcau spinări încordate. De sub nori, zorii se iveau lăptoși. BABELE Măruntă și cu tulpan în cap, Aglaia bătea în mijlocul casei metanie. O adresa soarelui răsărit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la urechi, exclamând : - Soacre mare !!!... Cu amândouă mâinile scuturau zdravăn palmele întinse ale socrilor și dădeau peste cap paharul care se umplea la loc. Din când în când și cu fereală, socrul mare își turna numai pentru el coniac. Muzica bubui și tineretul prinse a dansa. Perechile mai puțin vârstnice se amestecau în joc, fiecare cu ce voia : mai popular, mai din alea noi. între aceste perechi slabe, iuți și mărunțele, se legăna, cu capul pe deasupra tuturor, un nepot falnic ca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
întunecoase pe fața bestială a omenirii ? Surioară, mă dezamăgești ! învață măcar în ultimul ceas că suntem cu toții aserviți răului, sclavii lui pe viață și peste moarte, că nu avem nici o șansă de scăpare, iar restul sunt povești ! — Atenție la fluture ! bubui o voce în spatele meu. Am văzut atunci că fluturele îmi intrase pe sub piele și înainta în sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu prea avea cu ce să mă compare, dar nici ceea ce a văzut nu l-a indus În eroare: falduri rozalii, o despicătură. Timp de zece secunde, Capitolul Unsprezece mi-a studiat documentele, fără să detecteze vreun fals, În timp ce norii bubuiau deasupra, și eu l-am făcut să-mi mai aducă o felie de tort. După cât se pare, Capitolul Unsprezece nu fusese satisfăcut de ceea ce văzuse la sora lui de opt ani. Acum, Îmi Închipuiam eu, se uita la poze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ochiul, la curbura magnifică a spatelui În balans, acolo unde carnea se contopea cu solzii. Înota cu brațele lipite de trup, unduindu-se voluptuos. Chipul Îi era senin, iar ochii de un albastru deschis, ca marea În Caraibe. La parter bubuia constant ritmul disco, dar aici, la etaj, În Grădina Caratârtiței, muzica era celestă, un fel de bolboroseală melodioasă. Dintr-un anumit punct de vedere, era un soi de măiestrie și În asta. Clubul 69 era un pavilion cu obscenități, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mașina cu benzină, cum spunea el. Iar acum diferența dintre automobilul de lux și mașina ultramodernă din desene animate Începu să se vadă. Motorul Cadillacului vuia de putere. Cei opt cilindri răbufneau, iar carburatorul absorbea cantități imense de combustibil. Pistoanele bubuiau și săreau, iar cureaua de transmisie se Învârtea nebunește, În timp ce mașina prelungă, supraumană, le depășea pe celelalte de parcă toate ar fi stat pe loc. Văzând cât de repede vine Eldorado-ul, celelalte mașini se dădeau la o parte. Milton trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
naiba să mai fug? Uite-l p-ăsta cum rânjește. Ce zici să fac? Să te duci dracu, asta. M-am furișat pe după mașini până spre Băiuț. Am luat-o prin spatele blocului, prin grădina întunecoasă de acolo. Ceva îmi bubuia înăuntru și făcea ca trenul. Dacă ar fi Migu sau Pipiță să-i întreb unde-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
despre inerție n-ai ajuns să înveți ceva, așa că nu e nimic mai firesc decât să ieși afară dintr-o scară de bloc (m-am întors, să știți) în care ai stat ascuns o veșnicie de câteva minute cu inima bubuind până și în degetele de la picioare și să-i zici lui Pipiță „băi, luna s-a ținut după noi ca un câine, ce ne facem, o să ne dea de gol“. Nu, nu intrase cu noi în scara aia, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
teatru, să se jertfească pe sine în numele celor mai înalte idealuri ale omului. Dar iată că, în întunericul tensionat al sălii, vibrând de trăirile spectatorilor, vecinul lui Ivanov începe să tușească tare și răgușit. Ivanov stă alături, vecinul continuă să bubuie, iar acest zgomot îi pătrunde insolent în urechi; Ivanov simte că ceva de fiară, înfricoșător și tulbure se ridică în el, crește și-l copleșește. „Lua-v-ar dracu’ cu tușea dumneavoastră, spune Ivanov enervat, într-o șoaptă plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ajunseră pe creastă și începură să înainteze printre primele stânci fără ca cineva să-i urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate beduinii hotărâseră ca deocamdată să nu-i înfrunte. Zece metri. Apoi douăzeci. Răsună o împușcătură, bubuind printre munți, și ecoul ei se întinse de-a lungul defileului împreună cu țipătul mercenarului ce se afla exact în spatele lui Bruno Serafian. — M-au împușcat! M-au împușcat! - repeta acela în mod obsesiv. M-au împușcat! M-au împușcat! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
picioarele atârnând pe marginea patului, singura poziție în care parcă respira mai bine ? în timpul lungilor ore de noapte când rămânea așa, cu halatul aruncat pe umeri, peste cămașa lungă de noapte, cu trupul năpădit de o transpirație lipicioasă, cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă copitele calului pe caldarâm și fâșâitul roților faetonului, și zgomotul garnițelor de lapte care se ciocneau între ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
convinsă că am să mor. CÎnd am văzut că nu apari... Se oprește și mă fixează preț de cîteva clipe. Cred că atunci am realizat, pentru prima oară, cît de mult țin la tine. — Serios ? spun pierită. Începe să-mi bubuie inima nebunește. Am senzația că mai am un pic și leșin. — Emma, cred că ar trebui... Să ne căsătorim ? Îmi stă inima. O, Doamne. O să mă ceară de nevastă chiar aici, la aeroport. Ce-am să-i spun ? Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se plimbe În jurul biroului, oprindu-se cînd și cînd pentru a vorbi cu oamenii. Paul Îl conduce, face prezentările, iar blondul Îi urmează pas cu pas. — Vine ! șuieră Artemis și toți cei din biroul nostru Încremenesc. Inima Începe să-mi bubuie tare și mă fac cît pot de mică În scaun, Încercînd să mă ascund În spatele computerului. Poate că n-o să mă recunoască. Poate că n-o să-și amintească. Poate că n-o să... Fuck. Se uită la mine. Văd licărul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
roagă mult să-i duci... Mijește ochii la hîrtie. Dosarul Leopold la el la birou. A zis că știi tu despre ce vorba. Dar că, dacă nu-l găsești, nu e nici o problemă. Mă holbez la ea, și inima Îmi bubuie să-mi sară din piept. Dosarul Leopold. Era doar o scuză ca să scăpăm un pic de la birou... E un cod secret. Vrea să mă vadă. O, Doamne. O, Doamne. N-am fost În viața mea mai Încîntată și mai surescitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Să ce ? Întreb, un pic prea repede. Știu că probabil Încă suferi destul de mult, spune cu Înțelegere. Dar mă gîndeam. Se oprește pentru un moment care mie mi se pare că durează cît o eternitate și simt că inima Îmi bubuie tare, aproape lipindu-mi-se de coaste. Poate accepți să luăm masa Împreună În oraș, la un moment dat ? M-a invitat În oraș. M-a invitat În oraș. Aproape că nu-mi mai pot mișca gura. — Da, zic Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Caroline, Întrerupîndu-mi gîndurile. Connor ? Tresar ușor stresată. Și iată-l că vine, neanunțat, și se apropie de biroul meu cu o expresie rănită pe față. Ce face aici ? Oare a aflat ceva despre mine și Jack ? Inima Începe să-mi bubuie tare și-mi Împing stresată scaunul spre spate. L-am mai zărit de cîteva ori prin clădire, dar e prima oară cînd ne vedem față În față, de la despărțirea noastră. — Bună, zice. — Bună, Îi răspund jenată, după care se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simt că mă trece un nou val de spaimă. E ora unu. Fix. E timpul să mă duc și să fac sex. Mă ridic și fac cîteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adînc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, cînd o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]