460 matches
-
Început mitralierele. Kay dădu colțul și privi În sus. Acum putu distinge raza reflectorului și, În ea, corpul strălucitor al unui avion. În timp ce urmărea, o linie de șarpnele se ridică spre avion, În tăcere, aparent - pentru că, deși auzea și simțea bubuiturile mitralierelor, era dificil să asociezi zgomotul cu șirul de străfulgerări luminoase sau cu fuioarele de fum care apăreau cînd luminile erau stinse. Curînd, Însă, atenția Îi fu distrasă de un șrapnel care căzuse. Atinsese acoperișul și capota dubiței, producînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
totul sărise În aer. Piciorul artificial Îi fusese smuls și zburase Împreună cu toate celelalte; se uitară În jur și-l găsiră atîrnînd de una dintre catarame de cîrligul unui tablou. Mickey i-l dădu dezgustată. — De parcă n-ar fi suficiente bubuituri prin jur, mai trebuia să provoci și tu una. Nu vroiam decît să-mi fac un ceai, zise el, Încă tușind. Un om are dreptul la o ceașcă de ceai, nu crezi? CÎnd Îl săltară În picioare, Își dădură seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o clipă, Încruntîndu-se și zîmbind. — Ce mai faci? continuă Julia și mai vioaie. Helen dădu din umeri, destul de timidă. — Bine. Puțin cam obosită, desigur, ca toată lumea. Dar ce mai faci tu? Scrii? — Da, puțin. — Reușești să faci asta Între două bubuituri? — Da, Între două bubuituri. Mă ajută să mi le scot din minte, cred. Citeam asta - Îi arătă cartea - ca să văd cum stau cu competiția. Dar spune-mi, ce face Kay? Întrebarea fusese pusă cu lejeritate, dar Helen simți că roșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zîmbind. — Ce mai faci? continuă Julia și mai vioaie. Helen dădu din umeri, destul de timidă. — Bine. Puțin cam obosită, desigur, ca toată lumea. Dar ce mai faci tu? Scrii? — Da, puțin. — Reușești să faci asta Între două bubuituri? — Da, Între două bubuituri. Mă ajută să mi le scot din minte, cred. Citeam asta - Îi arătă cartea - ca să văd cum stau cu competiția. Dar spune-mi, ce face Kay? Întrebarea fusese pusă cu lejeritate, dar Helen simți că roșește. — Kay e-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-său cu voce tare. Te-a făcut să sari, nu-i așa? I-am spus doamnei Christie că nemții ne-au pus să țopăim, ne-a prins cu picioarele În sus. Ce-am mai pățit acum o noapte sau două! Bubuiturile erau atît de puternice că m-au trezit! Poți să-ți faci o idee cum a fost. — Da, zise Duncan, Încercînd să zîmbească. — Domnul Wilson nu mai are acoperiș la casă. — Domnul Wilson? — Îl cunoști. Unde ne duceam noi, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce trăgea un fum. După ce termină de fumat, Închise ochii. Helen Îi studia pieptul și stomacul care se ridicau și coborau În ritmul respirației, și zvîcnetul pulsului la baza gîtului. Se auzi o bubuitură slabă a unei explozii depărtate, un ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se după scîrțîitul podelei. În camera de desubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu vrei. Bineînțeles că nu. Mi se face rău, asta-i tot. Doar dacă ar fi cineva, poate tatăl tău sau... La naiba! Sări de pe scaun. Ce dracu’ a mai fost și asta? Căzuse o bombă, mai aproape ca oricînd; bubuitura fusese atît de puternică Încît ochiurile de geam fuseseră lovite sau se izbiseră de rame, ca și cum s-ar fi tras cu un pistol, și se spărseseră. Duncan Își ridică privirea. Fraser sărise Înapoi, ajungînd pînă la ușă și Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fac bucăți, bucățele! Dar Giggs nu mai scotea o vorbă; după o clipă, tipul care striga amuți și el. Să țipi În timpul unei explozii era oribil; Duncan avea impresia că toți erau În priciurile lor, Încordați, tăcuți, numărînd secundele, așteptînd bubuiturile. Fraser era Încă În picioare, tresărind pe lîngă ușă. — Du-te-n pat pînă se oprește, Îi zise Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă În continuare, și noi o dată cu ele. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Duncan. — Ce-ar fi să nu se oprească? Sau să zicem că or să cadă În continuare, și noi o dată cu ele. — E la kilometri depărtare, spuse Duncan. Curțile - inventă el - curțile le fac să pară mai nasoale decît sînt. Amplifică bubuiturile. Crezi tu? — Da. N-ai observat ecoul, atunci cînd strigă cineva de la fereastră? — E adevărat, zise Fraser, dînd din cap și agățîndu-se de această idee. Am observat. E adevărat, ai dreptate. Dar el Încă tremura, și, după o clipă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În acel moment, cu Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut, se declanșă semnalul că pericolul trecuse, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aici? M-ai trezit. M-ai speriat de moarte! Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită, Duncan, asta s-a-ntîmplat, zise Alec, cu vocea mai ridicată. La naiba, am primit-o! În spatele lui, pe cer, apărură flăcări și se auziră niște bubuituri. Duncan se uită la cer și i se făcu frică. Își imagină că un lucru groaznic i se Întîmplase familiei lui Alec sau casei lor. — Ce-i? Ce s-a-ntîmplat? Am primit chestia aia nenorocită! repetă Alec. Nu mai vorbi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să văd dacă observ ceva între ei, o tensiune, un schimb de replici sau de priviri, sau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de Argeș și cu mormane de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul lor, trăgând cu arma de vânătoare în aer. După două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără alegere, precum în scrierile utopice și trandafirii ale lui Ilici. Bubuiturile tobei le aminti și petrecăreților și pripășiților din satele de refugiați propagate în primitorul Bărăgan, încă din secolul XIX, de faimoasele înfrângeri ale echipelor de fotbal adverse. La fiecare explozie de artificii, oaspeții de la Sans-Souci se simțeau îmboldiți să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Își desface ia, apucă sfârcul sânului între degetul mare și arătător și ghidează atent și delicat micuța gură către el. Liniștit, pruncul începe să sugă cu poftă. De afară, prin zid, pătrund detunăturile seci ale bombelor ce se întretaie cu bubuiturile surde ale tunurilor. Undeva, în apropiere, lovește un trăsnet asurzitor. Toate privirile fixează tavanul din care cad fire subțiri de praf amestecat cu mortar. Ritmul exploziilor se accelerează cu fiecare minut, zguduind din temelii refugiul nesigur. Sfârșitul pare din ce în ce mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
București, negreala cerului este sfâșiată de văpaia incendiilor uriașe, iar văzduhul fierbe ca un cazan din iad tocmai în noaptea ce trebuie să aducă sărbătoarea luminii răsărită prin Hristos-Domnul din întunericul mormântului. Printre cântările religioase, se aud când și când bubuituri groase de tun. După celebrarea slujbei, Marius și Smaranda, împreună cu alți câțiva ofițeri internați, cinstesc împreună masa tradițională de Paște. Ciocnesc ouă roșii, rostind creștinescul "Hristos a înviat" și udă carnea mielului pascal cu un strop de vin roșu, "sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bucăți sub violența loviturii. Rafale lungi de automat ciuruiesc pereții, geamurile explodează și cioburi tăioase se împrăștie haotic peste dușumeaua fără covor a încăperii. Firimituri din tencuială galben pal cad peste mobilierul sfărâmat. Urmează o liniște încordată. Departe, se aud bubuiturile antiaerienei precum și huruitul gros al avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
caută în buzunarul hainei după alt încărcător. Mai rapid, partenerul lui, un individ scurt, slăbănog și cu păr lucios de la briantina aplicată din belșug, apucă să-și încarce arma. Dar nu are timp să se bucure de micul lui succes. Bubuitura împușcăturii percutează violent zidurile clădirilor din jur. Urlând animalic, se prăbușește la pământ cu rotula sfărâmată. Următoarea detunătură, face ca țeasta să-i crape ca un pepene copt. Celălalt, văzând figura, ezită câteva secunde. Cuprins de panică, o ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
explozie ridică spre cer o enormă ciupercă de flăcări. Apoi altele, una după alta, într-un crescendo infernal. Șuieratul bombelor se aude din ce in ce mai aproape și mai amenințător. Cu mâinile împreunate pe cască așteaptă înspăimântați sfârșitul atacului, chircindu-se la fiecare bubuitură care zguduie pământul. Uriașa cantitate de zgomot depășește tot ce este omenește suportabil. Sunetul asurzitor a deflagrațiilor străpunge urechile, izbește puternic pieptul, aproape oprește bătăile inimii și respirația. Dintr-o dată, în timpul unei semi acalmii, Darie percepe un strigăt prelung, ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și pătrunde în plămâni ca un bolovan uriaș rupt dintr-un aisberg. Ridică în brațe băiatul, rugându-se ca în cele cinci, poate zece secunde rămase până ce lunetistul îl va prinde ferm în cătarea puștii, să ajungă la adăpost. O bubuitură puternică lângă urechea dreaptă aproape îl asurzește. Dezechilibrat, se împiedică, cade dureros în rotulă, sfâșiindu-și pulpana lungă a mantalei. Trupul îi tremură în fiori de gheață, dar revine încăpățânat și izbește violent cu umărul ușa monumentală. Aceasta se deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bruiaj)...rănit... Toți ascultă încordați respirația gâfâită, sincopată a celui care vorbește. ...nu pot să...(bruiaj)... Cu ce forțe inamice v-ați confruntat? Poți reveni la bază? Recepție! ...peste tot în jurul nostru...(bruiaj)...imposibil. La celălalt capăt se aude o bubuitură puternică și un horcăit scurt, apoi eterul nu mai transmite decât o liniște sinistră. Alo, Mesteacănul, continuă să vorbești! Recepție! Dar difuzorul continua să tacă încăpățânat și toți cei de față înțeleg că moartea tăiase singurul fir care îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
viespi înfuriate. Liniștea nopții s-a transformat în urlete și fulgere. Nenumărate rafale ucigașe mătură drumul. Pare că nimeni nu mai poate să înainteze. Gemete. Țipete. Infern. Grenade de mână se încrucișează în văzduh, aruncate de o parte și alta. Bubuiturile se succed în lanț și limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aveau. De fapt nu aveau, căci astfel nu făceau decât să-l desarmeze, chiar dacă ceea ce urmă părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin cu cineva... Ți s-a părut că nu te aud
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe un fascicul îngust, antena va trebui să fie orientată cu precizie. Îmi va mai trebui... ― Ascultați! îl întrerupse Vasquez cu un strigăt. ― Ce? Nu aud nimic, făcu Hudson care se răsuci încet. ― Tocmai. A încetat. Operatoarea criblorului avea dreptate. Bubuiturile și scrâșnetul care veneau de la subsol încetaseră brusc. Apoi liniștea fu spartă de vibrația acută a unui detector de mișcare. Hicks se uită pe consola tactică. ― Au reușit să intre. Nu le luă prea mult timp pentru a strânge materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
face. De undeva din fum, ospătărița a schimbat canalul. Pe ecran s-a prelins o masă de bărbați și femei (eu le-aș fi zis băieți și fete), mișcându-se flexibil pe scenă, sub niște faruri violet, stroboscopice. Se auzeau bubuituri înfundate, ritmice, ca un difuzor gata să plesnească. Corpurile tresăreau, absorbind sunetele cu ochii închiși și brațele ridicate deasupra capului. Luminile se încrucișau în valuri comprimate, pielea lucea de plăcere și transpirație. M-am uitat cu interes la mișcările mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]